10 Mai, 23 August, 1 Decembrie reprezinta trei date la care romanii si-au sarbatorit ziua nationala sub trei regimuri diferite: monarhie, comunism si democratie. O zi nationala este, in primul rand, un simbol fiind legat numai partial de evenimentul istoric comemorat la data respectiva. De-a lungul timpului, romanii au sarbatorit ziua nationala cu entuziasm spontan sau comandat, asistand la parada militara, a carelor alegorice si la gimnastica stradala, tematica sau defiland dupa chinuitoare ore de asteptare. Au participat la evenimente cu adevarata mandrie patriotica in suflet, de nevoie, sau cu gandul la micii si berea de la finalul manifestarilor. La Bucuresti se organizeaza defilarea pe sub Arcul de Triumf in prezenta personalitatilor momentului. In paralel, la Alba Iulia au loc manifestari care marcheaza evenimentul. Nu lipsesc programele artistice, mesele rotunde, expozitiile, concursurile tematice din scoli. Posturile de televiziune fac eforturi sa prezinte un program cat mai variat si mai adaptat Zilei Nationale. Are loc sedinta solemna de la Parlament, se tin discursuri, se transmit mesaje. Mai putin cunoscut este modul in care sarbatoreau romanii Ziua Nationala la 10 Mai. Primavara, Familia Regala si vremurile prospere contribuiau la crearea unei atmosfere de sarbatoare. 10 Mai 1866 a marcat inceputul dinastiei romane prin proclamarea Principelui Carol I ca domnitor al tuturor romanilor. Este ziua in care, in 1866, la Bucuresti, in fata Parlamentului, Carol I jura ca va fi credincios legilor tarii, ca va pazi religia romanilor, integritatea teritoriului lor si ca va domni ca domn constitutional. Este ziua in care isi exprima devotamentul "fara margini fata de noua mea patrie, si acel neinvins respect pentru lege, pe care l-am cules in exemplul alor mei. Cetatean azi, maine, de va fi nevoie, soldat, eu voi impartasi cu dumneavoastra soarta cea mai buna ca si cea mai rea". Tot la 10 Mai, dar de data aceasta in anul 1877, se marca Ziua Independentei de Stat a Romaniei cucerita, dupa ce in calitate de conducator suprem al Armatelor Romane, Principele Carol I s-a acoperit de glorie la Plevna, Grivita si Smardan. Carol s-a afirmat cu adevarat ca un conducator al poporului sau pe campul de batalie (comandant suprem la asediul Plevnei, a primit sabia lui Osman Pasa, dar a infruntat cu curaj si demnitate si expansionismul rusesc). Inca de la inceputul domniei sale, Principele Carol isi exprimase dorinta de a modifica raporturile cu Imperiul otoman si de a recastiga independenta tarii. La 10 Mai 1877, Mihail Kogalniceanu spunea: "Suntem deslegati de legaturile noastre cu Inalta Poarta...Suntem independenti, suntem natiune de sine statatoare!". Dupa acest discurs, Camera a votat - cu 79 voturi pentru si 2 abtineri - o motiune care declara "Independenta absoluta a Romaniei". Unsprezece ani mai tarziu, la 10 Mai 1881 avea loc proclamarea Regatului Romaniei - cand Principele Carol I a devenit Regele Romaniei, cu numele de Carol I. Bataie cu flori la Sosea Prof. univ. dr. Ion Bulei si-a pus intrebarea daca 10 Mai era ziua Regelui si a Familiei sale sau ziua tuturor romanilor? Iata ce raspuns a gasit: "Desigur, mai cu seama la inceput, ea avea mai accentuat prima acceptiune. Era ziua in care, in 1866, la Bucuresti, in fata Parlamentului, Carol I jura ca va fi credincios legilor tarii, ca va pazi religia romanilor, integritatea teritoriului lor si ca va domni ca domn constitutional. Sarbatoarea acestei zile avea si semnificatia aducerii aminte, avand mereu persoana Principelui (Regelui) si Familia sa in centru. Familia Regala, pe langa participarea la defilare, era prezentata la slujba pentru sfintirea zilei la Mitropolie, la masa festiva de la Palat, iar seara iesea in mijlocul bucurestenilor, asista la bataia cu flori de la Sosea si la spectacolul cu focuri de artificii din Cismigiu. Carol I, Ferdinand, dar si Carol II si Mihai I voiau sa fie in aceasta zi cat mai mult vazuti, sa ilustreze apropierea de popor (pentru orice suveran si pentru orice om politic in epoca moderna, imaginea publica era esentiala). Deja la prima intalnire cu oaspetii sai de 10 Mai, in 1867, Carol I rostea intaiul sau discurs in limba romana. Pentru a sarbatori aceasta zi se editau marci postale cu aspecte din viata Suveranului; marca de un ban (cu juramantul Regelui la 1866), de 3 bani (cu calatoriile Regelui prin tara in postalion), de 5 bani (primul tun care a tras la Calafat si Vidin), de 10 bani (intalnirea lui Carol I cu Osman Pasa), de 25 bani (trecerea Dunarii de catre armata romana), de 40 bani (intrarea triumfala a lui Carol I la 1878 in Bucuresti). 10 Mai era si ziua in care se aduceau osanale, in care se spuneau vorbe pompoase (intr-o cuvantare tinuta la 10 Mai, la o serbare din Bucuresti, Carol I era comparat cu... "Fat-Frumos, care se urca pe varful muntelui ca un vultur")". Defilare populara, banchete, expozitii Renumitul istoric a ajuns la concluzia ca 10 Mai nu era insa doar ziua Regelui si a Familiei sale: "Era ziua cand, mai ales in marile asezari, se simtea aerul de sarbatoare. La Bucuresti, in Piata Universitatii, era defilarea armatei, a elevilor, studentilor, mestesugarilor si negustorilor, a primarilor si nobililor judetelor tarii, imbracati in costume populare specifice zonei din care veneau". De asemenea, 10 Mai era ziua in care totul se impodobea. "In diferite puncte ale orasului apareau arcuri de triumf, strazile se iluminau mai puternic decat altadata si se "tricolorau", la toate barierele orasului se dadeau pranzuri populare pentru saraci (la Filaret se organiza ospatul veteranilor). Primaria dadea si ea un banchet sub cerul liber, iar seara principele si apoi Regele invita la Palat personalitatile tarii (300 de tacamuri la a doua aniversare, in 1868, 500 in 1873...). Se organiza o Expozitie (in 1906 a fost una nationala, de mare anvergura), cu tot felul de produse ale industriei si agriculturii din toate judetele, dar si cu carti, tablouri, ceramica... Unele produse se vindeau cu pret redus. Altele erau oferite gratuit. In timpul defilarii, "pe un car brutarii fabricau painea si o aruncau multimii de jos si de la ferestre", cum scrie C. Bacalbasa", arata istoricul Ion Bulei. Carol I din sapun si glicerina Cele mai spectaculoase serbari de 10 Mai au fost cele din 1881, scrie istoricul Ion Bulei, cand a fost proclamat Regatul, si cele din 1906, la 40 ani de domnie a lui Carol I si la 25 ani de la proclamarea regatului. "Despre sarbatorirea acestor zile s-au tesut povesti, preluate apoi de istoriografie si literatura si care s-au tot povestit la vatra traditiilor noastre regale: defilarea carului sapunarilor din Bucuresti, cu o statuie a lui Carol I din sapun si glicerina, care s-a topit de caldura; imensa coroana de flori oferita Reginei de florarii Capitalei, carul tras de 24 de boi reprezentand noua matca a Dambovitei, si care era gata sa se prabuseasca, lovindu-se de un balcon; un delegat care s-a asezat in genunchi in fata Regelui si nu mai voia sa se ridice, un altul care tinea mortis sa-l sarute pe micutul Carol, fratele Principelui Ferdinand, si care cu mare greutate a putut fi convins sa se linisteasca sau vorbele lui C.A. Rosetti, presedintele Camerei Deputatilor, adresate reginei Elisabeta, rapit de frumusetea ei si a toaletei sale splendide: "Doamna, natiunea, privindu-te, frumoasa se vede" (Rosetti, se spunea in Bucuresti, era indragostit de regina si nu pierdea nici un prilej sa-i adreseze amabilitati; acum gasise o noua ocazie de a-i spune indirect simtamintele sale)", mentioneaza prof. dr. Ion Bulei. Era "23 August" Dupa 1948, sarbatoarea de 10 Mai a disparut din calendarul oficial romanesc. Instalarea regimului comunist in Romania a intrerupt tripla sarbatoare. Acesta a cautat o noua legitimitate. A gasit ziua de 23 August, data care a fost smulsa din contextul real istoric si transformata intr-un eveniment pur comunist. Pana la caderea regimului ceausist, cu fiecare an, 23 August capata noi forme, din ce in ce mai accentuate, de slavire a dictatorului. In paralel, istoria a fost rastalmacita, 10 Mai reprezentand doar data la care tara a incaput pe maini straine. Acum, la 14 ani de la caderea regimului dictatorial, romanii isi mai amintesc faptul ca de 23 August defilau, aveau zile libere, mancau mici si beau bere. La televizor erau doar emisiuni propagandistice, osanalele ridicate Ceausestilor, tabloul "celui mai iubit dintre conducatori" pus la loc de cinste alaturi de Mihai Viteazul, Stefan cel Mare... Ziua de 23 August incepea intotdeauna, in toate orasele resedinta de judet, cu defilarea oamenilor muncii, cu discursurile primului-secretar si ale altor oficialitati. La Bucuresti, stadionul "23 August" gazduia un amplu miting comunist (muncitoresc), erau mobilizate zeci de mii de persoane care realizau un program tematic pro-ceausist, pregatit minutios cu multe zile inainte. De la soimii patriei pana la comunisti, toti participau la sarbatorirea zilei nationale. Nu lipsea discursul interminabil al "carmaciului", pancartele, panglicile, costumele, sepcile, salopetele si celelalte accesorii care sa dea culoare si simbol unei zile legata in constiinta natiunii de victoria comunismului asupra capitalismului. "Am fost crescut fara Dumnezeu" Scriitorul Mircea Cartarescu leaga ziua de 23 August de "imaginea copiilor indoctrinati care se-nghesuiau sa dea flori la tribuna unor monstri criminali. Mai leg de aceasta zi amintirea unor decenii de mizerie materiala si morala, amintirea inchisorii care era Romania, amintirea terorii din vremea lui Dej si a megalomaniei ceausiste. Eu personal leg de ziua de 23 August faptul ca familia mea a fost mutilata de orice fel de constiinta politica si cetateneasca, faptul ca am fost crescut fara Dumnezeu, faptul ca am ajuns abia la 30 de ani sa-nteleg ce-nseamna sa fii om adevarat. (...) Pentru mine ea ramane ziua minciunii care mi-a fost varata pe gat an de an, toata copilaria si adolescenta mea, ziua-simbol a ruinei si rusinii de decenii a tarii mele". Reabilitarea A cazut comunismul, a cazut si 23 August. Totusi, in 2004, pentru prima data s-au organizat manifestari legate de data istorica 23 August. Omagierea celor care au luptat in Armata Romana pentru infaptuirea momentului 23 August 1944 a fost initiata la propunerea veteranilor de razboi. Ei considera ca si Romania trebuie sa se alature natiunilor Europei care au marcat, prin ceremonii similare, evenimentele decisive pentru soarta celui mai crunt razboi mondial, soldat cu 52 de milioane de victime omenesti, militari si civili. Cu aceasta ocazie cad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, a motivat pentru ce a fost organizata o sesiune dedicata zilei de 23 august, eveniment care a fost confiscat si de multe ori mistificat: "Acum este posibila o dezbatere libera si numeroasele documente noi descoperite ingaduie o judecata dreapta a evenimentelor petrecute atunci. Un motiv special consta in faptul ca acum Academia Romana pregateste cel de al IX-lea volum din Istoria Romanilor, care acopera anii 1940-1948. "Este o epoca tragica si este bine sa o cunoastem in totalitatea si in esenta ei. Trebuie sa ne asumam adevarul. Dar ca sa-l asumam trebuie sa-l cunoastem. Cunoscandu-l, ne putem apara corect de acuzatiile nedrepte, de exagerarile, mistificarile, procesele de intentie, culpabilizarile care s-au tinut lant timp de o jumatate de secol si n-au incetat nici astazi ... in 1945, cand fascismul a fost infrant, intelectualii romani credeau ca ceva esential se va schimba in viata noastra." Acad. Dan Berindei a abordat ziua de 23 August ca o "data memorabila a istoriei nationale, nefericit situata intre politica si istorie". "Afectata ades de politica, istoria este modificata, denaturata, cum s-a intamplat si cu actul de la 23 August, nu odata diabolizat. Atunci, evenimentul a fost perceput ca o descatusare, "o revenire la normalitate, cand, dimpotriva, era inceputul unui lung calvar, care nu se va incheia, pastrandu-si sechelele dureroase, pe care le resimtim inca cu totii". In viziunea sa, "nu a fost, nici pe departe, o eliberare de catre armata rosie, tara a fost ocupata si supusa durului regim al ocupantului, bogatiile ei au inceput sa se scurga ireversibil si, din pacate in multe privinte iremediabil, catre Rasarit. Se stie ca, in jocul marilor puteri Romania era alocata zonei de dominatie sovietica". 1 Decembrie, la loc de cinste Dupa caderea comunismului, noii conducatori nu puteau reveni la 10 Mai, ca zi nationala, teama apropierii de monarhie fiind evidenta. S-a ales data de 1 Decembrie, care a fost adoptata ca zi nationala in 1990. Data reprezinta sarbatorirea Marii Adunari de la Alba Iulia unde s-a votat unirea Transilvaniei cu Romania si care simbolizeaza unirea tuturor romanilor intr-un singur stat national. Un om care le-a trait pe toate Presedintele de onoare al PNTCD, Ion Diaconescu, a trait, de-a lungul timpului, toate cele trei zile nationale. El marturiseste ca cele mai frumoase sarbatori aveau loc in copilaria sa, la 10 Mai. "Atunci mancam pentru prima data cirese. Era obiceiul ca de 10 Mai sa vina tiganusii cu tavile legate de gat si pe tavi aveau cirese prinse in manunchiuri de cinci-sase, si costa un leu manunchiul. Era un obicei sa gust atunci ciresele", ne-a povestit liderul taranist. El isi aminteste ca "era frumos, cald, era o vreme foarte potrivita pentru sarbatori populare, natura reinvia. Se serba si atunci 1 Decembrie, un eveniment la fel de important pentru Tara Romaneasca ca si 10 Mai, numai ca nu puteai avea doua zile nationale. In plus, 1 Decembrie cadea, sub raportul conditiilor climaterice, iarna, erau ploi, viscol sau ninsoare... Conditiile erau mai nefavorabile. Astfel, in tineretea mea se sarbatorea ziua de 10 Mai ca Zi Nationala si 1 Decembrie, care avea si ea tot o semnificatie majora in sufletul acestei tari, se sarbatorea indosebi la Alba Iulia si prin tara cu mitinguri, adunari populare". Ziua Nationala de 10 Mai si-o aminteste ca pe o suma a "defilarii oamenilor imbracati in costume populare, a veteranilor de la 1877, mai erau cativa, a veteranilor din primul razboi mondial etc. Se faceau niste tribune unde stateau conducatorii, iar restul populatiei se insira pe bulevarde. Seara se faceau manifestari cu torte, baluri in aer liber..." Inlocuirea nemtilor cu rusii Despre ziua de 23 August Ion Diaconescu spune ca nu avea in sufletul sau nici o semnificatie. "Pana sa ma aresteze in 1947 nici nu se pomenea de acea zi, pentru ca nu reprezenta un eveniment major in viata natiunii, a fost ziua in care Regele a reusit realizarea unei lovituri de stat, sa rupa legatura cu cei care ne dominasera in cel de-al doilea razboi mondial si sa incercam sa recastigam unitatea politica. Nefericirea a facut ca acest eveniment a insemnat inlocuirea nemtilor cu rusii. De aceea, am perceput ziua de 23 August nu atat ca ziua in care am scapat de nemti, ci ziua in care am intrat sub influenta rusilor. Asa era perceputa de romani acea zi, inlocuirea unui rau cu un rau si mai mare. Dupa ce am iesit din puscarie, dupa 17 ani, am constat ca devenise zi nationala. Era o sarbatoare nationala impusa de regimul comunist care o vedea ca un atasament al nostru la regimul sovietic", a subliniat Ion Diaconescu. Dupa caderea regimului comunist, Diaconescu spune ca 10 Mai a cazut la socoteala, "pe considerentul ca era legat de monarhie". "S-a ales ziua de 1 Decembrie, care are si ea o semnificatie tot atat de importanta in istoria tarii ca si cea de la 10 Mai, dar in nici un caz nu mai putem avea vreun atasament pentru 23 August". Vom serba, poate, Ziua Statelor Unite ale Europei Referindu-se la modul in care sarbatoresc astazi romanii ziua nationala si la faptul ca, usor-usor, sarbatorile de import devin mai atractive pentru tineri, Ion Diaconescu spune ca procesul este firesc. "Cu trecerea vremii, toate aceste evenimente care au marcat istoria tarii si le sarbatorim ca zile nationale se indeparteaza de noi. Si cu cat te indepartezi de acestea, trec in uitare", a mentionat Ion Diaconescu. Liderul taranist priveste problema din perspectiva aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. "Exista tendinta aceasta de a se crea un supra-stat, o uniune a statelor Europei, in care toti vom face parte. Iar toate aceste manifestari nationale te duc cu gandul la un conflict cu vecinii, ca te-ai luptat cu ei ca sa realizezi unitatea nationala, ca sa capeti independenta. Deci, este adevarat ca, in timp, se vor uita 10 Mai, 1 Decembrie si poate ca generatiile de dupa noi vor serba ziua cand s-au facut, sa zicem, Statele Unite ale Europei", a explicat Ion Diaconescu.