Parem a ne bucura de ziua de 1 Decembrie intr-un mod trunchiat si imperfect. Si asta pentru ca, de buna seama, marile momente istorice nu pot fi simtite si intelese pe cale oficiala, conform unui calendar. Marile evenimente se intuiesc in clipe privilegiate, cand retrairea emotionala sau intelectuala a trecutului suprima timpul.
Acesta este cazul sarbatorii de 1 Decembrie; pentru romani este o zi atat de speciala, atat de grava, atat de "dodoloata", incat reprezinta o esenta pura, o esenta tare in materie istorica. Astfel de esente tari nu sunt accesibile pe cale festiva, intre amiaza si amurg. Iata de ce, uneori, parem impasibili ori inerti la 1 decembrie: evenimentul e, pur si simplu, prea mare pentru noi.
Orice zi nationala are o semnificatie coplesitoare. Pentru unii - foarte numerosi - ea este sinonima cu proclamarea independentei, pentru altii cu prabusirea unui simbol al tiraniei sau servitutii. Pe undeva, ziua de 1 Decembrie este atipica in randul sarbatorilor nationale. Putine state celebreaza o reunire, o reintregire, o implinire teritoriala. Si asta pentru ca putine state au avut departe, in alt orizont, de-a lungul secolelor, o parte intima si definitorie a fiintei lor. Putine state au avut un Ardeal - un leagan, o obarsie, o matrice - de care sa fie private. Daca sarbatorile nationale ar fi povesti, 1 Decembrie nu ar nara o batalie sau o emancipare, ci ar fi sarbatoarea unei reintalniri, la fel de frumoasa poate ca regasirea biblica dintre parinte si fiul risipitor.
Din acest motiv, PRM, care se revendica ideologic tocmai de la acest moment baziliar al civilizatiei romanesti, intampina ziua de 1 Decembrie cu inima curata si deschisa. Dincolo de cuvinte inspirate sau obosite, 1 Decembrie e acel moment in care unitatea covarseste conflictul, in care ciocnirile cotidiene lasa loc unui destin comun, reunit sub numele de Romania. La multi ani tuturor romanilor de 1 decembrie.