Constantin CHEIANU 

Zilele acestea, la Chisinau a fost dat publicitatii "barometrul opiniei publice". Si de data aceasta tabloul raspunsurilor celor circa 1400 de respondenti a lasat o impresie mai mult decat contradictorie. Daca alegerile ar avea loc duminica viitoare, majoritatea basarabenilor ar vota, spune sondajul, cu comunistii, chiar daca aceeasi majoritate considera ca "tara merge intr-o directie gresita". Periodic, aceasta tara aflata undeva, intre el si Dumnezeu, obisnuia sa-si schimbe denumirea. Din cauza frecventelor schimbari de denumiri, nici el nu era scutit de bataie de cap, fiind impovarat cu o treaba la care nici nu se pricepea, nici nu il interesa. I se cerea sa-si autodefineasca identitatea nationala. Sub imperiul unor "urgente istorice" a fost somat, in cateva randuri, sa gandeasca nu doar in numele sau, ci si al tarii. Asa a fost in 1917, cind s-a facut "Republica Democrata Moldoveneasca", s-a repetat apoi peste jumatate de an, in 1918, cand tara lui cea noua s-a unit cu Romania si, in fine, in 1991, cand a fost adoptata Declaratia de Independenta. Dupa 1945, basarabeanul crezuse ca odata razboiul incheiat si tara inzestrata cu o denumire nou-nouta, "Uniunea Sovietica", el se va putea ocupa linistit de pamant si de copii. Tara noua, insa, nu l-a slabit pana nu l-a pricopsit si pe el cu un fel de "stat personal". In dorinta de a-l separa cat mai transant de restul Romaniei, rusii i-au impus un simulacru de statalitate, creand asa-zisa "R.S.S. Moldoveneasca" si asa-zisa "natie moldoveneasca". Autoritatile sovietice i-au mai sugerat basarabeanului ca, pe langa stat, ar trebui sa aiba si el o "elita". Fiindca, la moment, aceasta umpluse Romania, ori infundase Siberia, rusii i-o imprumutara pe una fabricata in laboratoarele ideologice de la Moscova si Tiraspol. Acest stat nou, care, parca, ar fi trebuit sa fie mai al lui decat altele, a inceput prin a-i trimite fratii si cumatrii in Siberia, a-i confisca pamantul si vitele, a-i matura graul din poduri. Nu putea face nimic, nu avea cui sa i se planga, nu avea unde sa fuga. Gonita de prapadul rosu ce se abatea peste intreaga Europa, tara care mai ieri zicea ca este a lui, adica Romania, era convinsa, pe semne, ca il vede pentru ultima data. Rusii gandeau la fel, dar, ca intotdeauna, ei aveau un calcul dublu. Stalin nu-i va fi permis basarabeanului sa se simta roman-roman, pe de alta parte, insa, nici rus nu vroia sa-l faca, mimand, aici, "un alt fel" de Romanie, ca la momentul oportun sa aiba "motive intemeiate" pentru a o incorpora si pe cea adevarata. Iata de ce rusificarea nu a inghitit cu totul Moldova. Incet-incet, locul elitelor de laborator de la Moscova si Tiraspol il ocupara fiii basarabeanului. Chiar daca unii dintre ei aveau capul tot atat de patrat ca si al celor "facuti in retorta" (unii ii intreceau chiar pe aceea), altii au inceput sa gandeasca si sa viseze romaneste. Din anii '60 dateaza mandria basarabeanului pentru a fi furnizat tarii nu doar osteni, ci si oameni cu carte, scriitori si invatati. Pana si Moscova auzise de inteligenta si talentul unora dintre ei, se bucurau pentru ei colegi din alte "republici unionale", ba chiar si unii din tari mai indepartate. Numai una, Romania, nu se bucura, pentru ca nici nu banuia ca a mai ramas suflare de roman pe aici, mai ales ca ea insasi avu nenorocul sa incapa pe mana unui tiran. Dar prin anii 1987-88, printre cele cateva voci interzise pe care romanul le asculta noptile la radio pentru a-si mai usura suferinta, auzi si glasul celui pe care il crezuse inghitit de valtoarea slava (nici nu-i mai zicea altfel decat "rus"). Acea voce il imbarbata in limba lui romaneasca chemandu-l la lupta impotriva tiraniei. Si veni gloriosul an 1989, in care Romania scapa de tiran, iar basarabeanul se simti mai aproape ca niciodata de copiii sai intelectuali. Si ce daca acestia ii spuneau ca Eminescu si Creanga sunt romani ca si dansul, dupa ce 40 de ani la rand tot ei ii vorbisera doar de "clasici moldoveni" si ii pretindeau, in versuri si cantece, sa fie mandru ca este "fiu al marelui popor sovietic"!... Fiii intelectuali ii mai adiau basarabeanului ca, la o adica, nu ar fi rau sa ne unim cu Romania si el poate ar fi cazut de acord si cu asta, dar in locul unirii cu Romania, primi razboiul cu Transnistria. Si din acest punct, toate in Republica Moldova au mers de-a-ndoaselea, pentru ca in locul dreptatii si bunastarii asteptate, saracia, hotia si umilinta navalira in tara prin spartura de la Nistru. Intelectualii s-au ales cu alfabetul latin, basarabeanul, cu pamant. Primii nu pricepeau la pamant, al doilea nu stia sa citeasca in "limba latina" (multi nu stiu nici astazi). "Sunt prosti si inculti", au cam inceput sa repete intelectualii despre un popor, care a ajuns la randul lui sa-i considere flecari si farisei. Si asa, jos, intelectualii se razboiau cu basarabeanul, "iar de-asupra tuturora" fostii nomenclaturisti sfasiau tara, zmulgandu-i bogatiile si sugandu-i sangele. Asa a ajuns basarabeanul sa-i voteze, in 2001, pe comunisti, razbunandu-se astfel pe fiii sai intelectuali si pe nomenclaturisti. Hoti mari si comunistii, numai ca ei au fost primii care le-au majorat basarabenilor salariile si pensiile si au lichidat restantele salariale. Iata de ce sondajul, despre care vorbeam la inceputul acestor randuri, ii acrediteaza pe comunisti cu cele mai multe simpatii electorale. Si tot de acolo mai rezulta ca, la fel ca pe timpurile stramosilor, basarabeanul se ingrijeste in primul rand de pamant si de copiii sai. La intrebarea "care sunt lucrurile ce va ingrijoreaza cel mai mult" respondentii au pus in primul rand saracia si viitorul copiilor.