Ioan GROSAN 

La ora la care scriu aceste randuri, nu cunosc rezultatele alegerilor. Dar fiind ziua in care se poate schimba totul, cuvine-se sa ne luam ramas bun de la Ion Iliescu ca presedinte al Romaniei, adica de la cel care ne-a pastorit aproape 11 ani. M-am tot gandit zilele acestea care ar fi caracteristica fundamentala a Domniei-Sale, cum ar putea fi definit pe scurt. Si, destul de rapid, mi-a venit in minte o sintagma de pe vremea celuilalt presedinte, dinainte de '90: "comunist de omenie". Ea ascunde in sine un complex: comunistul era perceput in genere ca un ticalos, un arivist, un om fara scrupule, chiar un criminal pe timpurile stalinismului. Si-atunci, pentru indulcire, s-a adaugat atributul substantival "de omenie", ca, adicatelea, nu e chiar asa, ca printre ei exista si persoane de treaba, care n-ar omori o musca, care mai stiu sa si glumeasca, nu numai sa condamne, sa impuste s.a.m.d. Nu ma-ndoiesc ca dl Iliescu este o astfel de persoana; chiar eu l-am cunoscut in doua-trei imprejurari in care - cum sa zic? - era foarte "uman". Dar niciodata el nu a fost si nu va fi un democrat in adevaratul inteles al cuvantului. (Imaginati-va, de altfel, cum ar suna expresia "democrat de omenie"...). Sechelele adolescentei si tineretii sale mai mult sau mai putin revolutionare nu pot fi sterse. Si-apoi, ca sa fiu un pic rau, el a fost foarte omenos cu cei din spatele lui, cu tovarasii de drum, din care unii sunt hoti la drumul mare si la magariile carora a inchis, finut, ochii. Da, domnule Iliescu, vorba dvs., nu sunteti Elvetia. Pacat ca 11 ani ati fost Romania. Oricum, cu sinceritate, eu va urez de-acum inainte multa sanatate!