Puritatea absoluta, da, o admitem. Dar virtutea (care-i infranare, deci presupune dorinta pacatoasa) ne indispune. Si totusi, G. B. Show recunoaste ca virtutea, fiind obtinuta prin lupta, e superioara. Lui Dostoievski i se datoreaza o viziune ce pare definitiv explicativa: am fost in paradis, in lumea inocentei; am cazut, ne-a murdarit pacatul; prin mantuire iesim din mocirla si ne indreptam iar spre inocenta; de data aceasta insa va fi o inocenta meritorie, caci va pastra ingrozita amintirea raului si va fi afirmarea constienta a binelui, o traire nu o simpla stare. Asa se intelege de ce omul va fi socotit deasupra ingerilor.

Nicolae STEINHARDT