Intr-o zi, Dumnezeu se hotaraste sa afle de la om daca acesta vrea sa moara si apoi sa se intoarca la viata sau sa moara pentru totdeauna, dar omul era deja pe pamant si legatura cu el nu se mai putea face decat prin intermediari, drept pentru care alege ca mesageri pisica, cainele si tapul. Cei trei pleaca, intalnesc oamenii si le pun intrebarea incredintata lor de Dumnezeu: Oamenii mor si se intorc la viata sau mor si raman?, iar raspunsul este: Oamenii mor si se intorc la viata, insa luna moare si ramane! Insa, pe drumul de intoarcere, cainele ramane langa o oala in care crede ca fierbe carne, pisica se asaza la panda unor soareci si doar tapul se intoarce la Creator. Avand o memorie proasta, acesta incurca raspunsul oamenilor si ii spune ca: oamenii mor si raman, insa luna moare si se intoarce. Dupa un timp cainele isi aduce aminte de sarcina primita si se intoarce in fuga la Dumnezeu, insa hotararea fusese luata: oamenii mor definitiv, iar luna se intoarce dupa paisprezece zile. De atunci a ramas si obiceiul ca la moartea cuiva sa se dea de pomana un tap. Aceasta legenda de explicare a originii mortii este a populatiei Mossi din Burkina Faso, insa si legendele traditionale ale celorlalte etnii africane sunt asemanatoare; diferiti sunt doar mesagerii, in scena intrand si broasca testoasa, broasca, paianjenul, cameleonul, capra etc. Cu totii dau gres din cauza caracteristicilor firii lor, fiind deturnati de la misiune, sau deformand mesajul. Tot ceea ce se intampla: cainele sa viseze la oase, pisica la soareci sau tapul sa aiba memorie scurta, este, pe de alta parte, firesc, asa incat nici unul dintre ei nu este cauza a mortii; mai mult chiar, in acest context, ea este la fel de naturala ca tot ceea ce s-a intamplat. Motivatia mortii trebuie deci cautata mai departe in urma. Moartea e perceputa ca un rau absolut, dar ea este doar efectul acestuia. Raul era in lume de la inceputuri: prima lume a lui Amma a fost un esec, iar Ogo a tulburat-o pe a doua. Amma insa a continuat creatia pentru ca legea lumii si a fiintei este binele dupa cum a stabilit Fiinta Suprema la inceputurile creatiei. Raul exista nu ca sens al acesteia, ci ca posibilitate, accident, dezordine, uitare a misiunii. Fiind categorii diferite, binele si raul nici nu pot fi opuse; se pot insa transforma unul in celalalt. Omul are deci datoria de a stabili ceea ce este important in fiecare si ceea ce favorizeaza transformarea, dupa care trebuie sa isi conceapa si sa duca cu mare grija la final actiunile. Pentru ca raul a aparut o data cu actiunea, atat a Creatorului, cat si a zeilor primordiali. Iar omul a primit de la acestia puterea actiunii. Lupta se concentreaza, deci, in actiune, in principiul dinamic.