Internetul!! Da, el este acum ghidul copiilor in lumea fanteziei. El ii ademeneste prin cele mai subtile si de succes cai in fata acelei cutii numite monitor. Deja cartea nu mai este decat un element de decor pentru multi dintre copiii de astazi, niste paralelipipede pe care se pot pune CD-urile sau DVD-urile. Acum piratii s-au metamorfozat in teroristi, corabiile sunt nave spatiale, iar a naviga nu mai inseamna sa te plimbi pe mari si oceane cu corabia, ci sa te plimbi cu sagetuta pe site-uri. Mai pe scurt, copiii nu mai sunt interesati de citit. Ce sa te chinui, sa citesti intr-o luna cartea "Spartacus", cand poti vedea in doua ore si ceva "Gladiatorul", cu tot cu super-efecte speciale si sunete calitatea intai marca "home cinema". Hai ca am ajuns la subiect. Noi vrem sa le readucem copiilor interesul pentru citit. si ca sa facem acest lucru, ne-am gandit sa le aratam cum se face o carte, in ce consta acest lucru, de la inspiratie, documentare, redactare si pana la editare, tiparire si distributie. Asa ca, in curand, va aparea Editura "Pupaza din tei", la care vor aparea carti destinate copiilor, insa cel mai important, vor aparea carti scrise de copii. Vor avea ocazia sa scrie tot ce le trazneste mintea; ce ii supara, tot ce viseaza ei sau cum le-ar placea sa vada ei lumea. Si, de ce nu, chiar sa scrie romane. Toata lumea spune ca atunci cand sunt copii, oamenii au o mai mare imaginatie, pe care o pierd o data ce devin mari. Ei bine, noi vrem sa demonstram acest lucru prin aceasta editura. Si ca sa nu spuneti ca eu aberez aici, in curand, va asigur ca va aparea prima carte la Editura "Pupaza din tei" scrisa de cei care n-au voie sa se uite la filmele de dupa 12 noaptea. E o surpriza cartea, insa va voi da un indiciu. in ea veti gasi sotii facute de persoane importante pe vremea cand erau de varsta lui Nica. Pasarea-tesator si spionajul industrial Soarele bate ca nebunu'. O musca imbecila isi freaca mainile pe ciocul unei vietati de origine portoricana. E o pasare-tesator care isi clateste plamanii cu un accentuat miros de varza murata provenind de la butoiul de neam prost al matusii Floricica, o ilustra vecina. Pe vietate o cheama Toaca. Si e baiat. Toaca sta linistit in pragul usii cu abdomenul (denumit generic burtoi) expus la radiatiile astrului zilei, savurand un baton energetic cu 0% grasimi. Deodata, un mirific jeep se opreste in fata casutei cu aspect baroc in pragul careia statea Toaca. Din el iese un pitic cu o palarie demodata asezata pe crestetul sau neimpodobit cu par. - Buna ziua!, zice piticul cu un entuziasm nazal. - Mda..., buna, enunta Toaca, pe un ton de o indiferenta monumentala. - Ion Dislectic ma numesc, patron al "Se Ce Dislectic Se Re Le Es A", spuse emotionat "musafirul", intinzand o mana tremuranda spre pasaroiul nostru. - Bun..., ingaima Toaca, rece si nemiscat. - Am o afacere pentru dumneata. Una grasa. Una cu spioni si pac-pac. Ia zi, te bagi?, adauga Ion Dislectic, inmanandu-i lui Toaca un sublim contract de munca. Toaca scuipa ironic in sus si semna contractul, dupa care isi facu cruce, ca orice bun crestin, si se azvarli atletic pe bancheta din spate a jeep-ului. Pasarea se gasi dupa un timp in fata sediului central al "Dislectic Se Re Le", unde intra, sperand la promisul pac-pac. Inauntru primi cea dintai insarcinare. Aceea de a lua pentru pitic un pachet de sticksuri de peste drum. Dupa indeplinirea dificilei sarcini, Toaca fu trimis la echipare pentru o misiune "de-aia misto". Dupa un sfert de ora, pasaroiul era acoperit cu Microfoane(tm) . Ion ii prezenta insarcinarea: - Bai, deci tu trebe' sa te duci la sediul "Se Ce Oratoru Se Re Le Es A", sa intri acolo si sa furi informatii vitale despre firma, intr-o conversatiune dinamica si antrenanta. -Haaa...?!, afirma Toaca, vizibil perturbat de complexitatea misiunii. Ar fi preferat o misiune ca cea dinainte. Dar, deh, c'est la vie (selavi)... Porni totusi spre sus-numitul sediu. Intra, vorbind cu paznicul, cum ca ar vrea sa intretina o conversatie cu persoana de la carma companiei. Pazitorul ii permise acest capriciu. Insa, din nefericire, in mijlocul dinamicei si antrenantei conversatii, Toaca muri de plictiseala. Inainte de a-si da obstescul sfarsit, Toaca conchise: - Da, dom'le, e complexa... Viata.

Andrei Jujan,15 ani Radu POP