Graffiti files, Paralela 45, 2003 Underground e cool! Ati vazut graffiti-uri? Pe vagoanele vechiului metrou, pe ziduri de blocuri sau de centrala termica? Inchipuiti-va ca o mina de grafferi adolescenti, cu site pe internet, anagajati la un moment dat in ceea ce ei numesc un brainstorming, din care au rezultat prozele adunate sub acest titlu trendy. Coordonatoarea se numeste Eva Pervolovici (poreclita Razna), are deja o carte publicata la activ (Exercitii de onirodrama, 2001; aflam asta din prefata semnata de Gheorghe Craciun). "Gasca" e, cum spuneam, una de adolescenti, elevi sub virsta majoratului, care se indeletnicesc, printre altele, cu, am putea spune, strada. Graffiti este o arta a strazii, o arta rapida si subversiva, naiva � nu mai mult decit virsta practicantilor � dar, poate mai important decit toate astea, este un "mod de viata". Desigur, textele crude pe care editura le-a expus la lumina � sau le-a voalat expunindu-le in aceeasi lumina a � Sistemului ("sistemul cartilor", ca sa-l parafrazez pe Baudrillard) nu au rotunjimea unui roman. Nu au, asa-zicind, cap si coada � ceea ce, pentru un Deleuze sau pentru un Ion Manolescu, e o mare calitate � dar respira o prospetime pe care putine carti adevarate o au. Doua lucruri merita remarcate in primul rind: aparut inaintea noului val Polirom, graffiti files se inscrie foarte bine in dimensiunea lui vitalista si sub-anticulturala. Discursul e natural, are o fluenta egala, nici o vointa estetizanta nu-i mineaza curgerea. Totul e suprafata. Daca raposatul Derrida proslavea ambiguitatea scriiturii contra sententiozitatii vocii, iata ca vocea se intoarce triumfatoare. Scriitorul de azi trebuie sa astearna fidel orice fel de dialog auzit pe strada � cotidian � pentru ca simpla lui transcriere dobindeste calitatile literare prizate acum: spontaneitate, ingenuitate, umor, cinism (poate), directete. Englezismele care presara dialogurile sau monologurile anticipeaza proza lui Ionut Chiva si, in parte, pe cea a lui Schiop. Naratiunile sint, ca si la Chiva � dar fara premeditarea lui � fragmentare, eliptice, intr-un fel charismatice. O mina de pusti, inteligenti, sensibili, povestesc intimplarile "vietii de gasca" si schiteaza portetul unor adolescenti rebeli � cum altfel? � nesiguri, spontani, antisociali in plus, pentru ca tag-eaza pereti fara voie de la Politie sau parinti si pentru ca se drogheaza cu chetamina, isi pierd noptile etc. Ceea ce mentine interesul acestor proze este dansul scriiturii si naivitatea poeticii lor din care merita citate doua idei: "Noi scriem "realitatea", decupam felii de Realitate, de Viata, si le colam pe hirtie. Lipici. Cel mult realitatea poate deveni fictiune, invers..." si "Principiile mele, cind scriu, sint doua, si acum au devenit paradoxale. Acela de a scrie experiente proprii de viata si de a realiza o literatura a cotidianului. Dar ce se intimpla daca experienta mea de viata devine atit de fantastica incit contravine ideii de cotidian, de proza a vietii de zi cu zi?" Mi se par liniile de forta ale acestui volum. Exista naturalism, "trairism" aici, autentic, rezultat si din consistenta nebuloasa a acestor proze (claritatea fiind probabil relegata la stadiul de cliseu, caci nimic nu e clar si definitiv in viata), apoi este vorba de un cotidian personal care, asumat, depaseste banalul si devine fantastic, ca-n suprarealism. Mai degraba decit dicteul automat, lucrurile trasnite spuse de copii redau fiinta neguroasa, pulsatila, "inconstienta" a omului. De aici, probabil, voga literaturii tinerilor. Aceasta este o a doua idee de subliniat. Prin virsta autorilor, aparitia acestui volum este o dovada de netagaduit a unei noi valori estetice: tineretea. Paul Cernat a vorbit, scurt si concis, despre "tineretea ca brand" intr-un numar recent al Dilemei vechi, Simona Sora i-a reluat formula intr-un catalog al editurii Polirom. Daca inainte de 1990, tinerii nu prea se puteau manifesta individual � doar in grup controlat sau manipulat de o charisma otravitoare gen Cenaclul Flacara � acum, a fi tinar (scriitor, cintaret, pictor, fotbalist, profesor, vedeta TV) este o calitate in sine, care-ti aduce faima, poate si bani in viitorul apropiat � vorbind de scriitori �, aproape indiferent de calitatea realizarilor tale. Si asta dintr-un principiu simplu: tinarul e puternic, inocent, mobil, e autentic. Ceilalti, vorba unui personaj din volum, sint expirati. Referintele culturale ale volumului ilustreaza valorile sub-culturii urbane, patrunsa repede si la noi: Trainspotting, Bukovski, Omul cu sobolani. Limba acestei culturi e engleza (as vrea si eu sa vad un roman autenticist care sa citeze din alte limbi, altul decit cel al Ioanei Baetica): cultura directa, prizata fara farafasticuri. Pentru acesti tineri de pe scarile TNB-ului, mult mai inteligenti si deschisi decit majoritatea congenerilor, cenaclul "de la Muzeul Literaturii" e sinistru din cauza "bosorogilor" expirati. Ei participa la serile Fracturi din Club A, desi, dupa cum remarca un personaj, si fracturistii "destul de expirati". Ma si gindsesc deja sa-mi oblig viitoarea odrasla sa scrie vreo doua-trei carti de pe la doisprezece ani ca sa nu plinga la douazeci ca si-a ratat cariera de scriitor.

Alexandru MATEI