Directorul Serviciului de Informatii Externe Gheorghe Fulga se afla la sfarsitul unui mandat de 4 ani. Pentru a lamuri o serie de aspecte mai putin cunoscute din activitatea spionajului romanesc, domnia sa ne-a acordat un interviu in exclusivitate. Domnule Director, ce bilant faceti in al patrulea an de mandat? Un bilant in adevaratul sens al cuvantului nu poate fi facut in cadrul unui singur interviu. Desigur, insa, exista elemente definitorii ale acestei perioade care cred ca merita sa fie cunoscute de cititorii dumneavoastra, in primul rand pentru ca mizele au fost si continua sa fie foarte importante, strans legate de obiectivele strategice ale Romaniei - admiterea in NATO si aderarea la UE. Perioada 2001-2004 a solicitat SIE atat prin provocarile din mediul de securitate international, cat si prin exigentele conectarii Romaniei la complexul institutional euroatlantic. Au fost ani de munca sustinuta, masurati de etapele reformei institutionale desfasurate sub imperativele consolidarii competentei, compatibilizarii si complementaritatii cu structurile informative aliate. Am sa incerc sa rezum tot acest efort structurat pe doua paliere interconectate: preocuparea pentru imbunatatirea activitatii specifice a Serviciului si, respectiv, cea pentru cresterea calitatii resurselor necesare desfasurarii acesteia. Pe primul palier, in special dupa atentatele de la 11 septembrie si, respectiv, aderarea la NATO, s-a produs un proces de reflectie asupra dinamicii agendei internationale de securitate si implicatiilor acesteia pentru Romania, care a dus la reconfigurarea prioritatilor si dispozitivelor informativ-operative, definirea resurselor si etapelor reformei institutionale menite sa sustina indeplinirea misiunilor. In baza unei diagnoze organizationale solide - care a valorificat experienta serviciilor similare din spatiul euroatlantic si a tinut cont, in primul rand, de tipologia actualelor si viitoarelor misiuni - am elaborat Strategia SIE si am conturat o noua abordare manageriala. Accentul a fost pus pe operationalizarea conceptelor, metodelor de lucru si armonizarea normelor interne, care sa permita eficientizarea activitatii de culegere a informatiilor si cresterea calitatii produselor analitice. De asemenea, prin delimitarea mai clara a competentelor am cautat sa evitam paralelismele si sa realizam un echilibru optim intre activitatile operative, de sprijin tehnic operativ, de analiza si evaluare strategica, pentru consolidarea dispozitivului de "aparare avansata" a Romaniei si indeplinirea misiunii Serviciului, ca parte integranta a sistemului securitatii nationale. Am aplicat standarde ridicate de exigenta in domeniul resurselor umane - pe care, personal, le consider principala resursa a unei organizatii - si am actionat cu consecventa pentru un dialog eficient intre generatii, care sa faciliteze transferul de experienta si responsabilitate spre generatia tanara. Privind in urma, cred ca nu exagerez daca afirm ca Serviciul de Informatii Externe a traversat cu bine aceasta perioada, in care atat personalul, cat si conducerea au trebuit sa raspunda unor provocari profesionale complexe. Sigur ca ar fi multe de spus despre activitatea SIE din ultimii ani, dar cred ca mult mai important este sa proiectam viitorul. Care sunt principalele preocupari ale SIE acum? Vreau sa retineti ca aceste procese au continuitate si ca Serviciul nu-si poate permite sa intre intr-o faza statica. Continuam sa evoluam, atat din punct de vedere organizational, cat si operational, cautand sa ne dovedim profesionalismul in timp real, pe coordonate in permanenta schimbare. Exemplificand intr-un singur segment de activitate - cooperarea specifica - vreau sa subliniez evolutia fireasca, de la colaborare si asistenta la recunoastere si coordonare cu structurile specializate ale NATO - Comitetul Special sau Biroul de Securitate al Aliantei - si, implicit, cu cele ale statelor membre NATO. Un parcurs similar se inregistreaza in raport cu structurile Uniunii Europene. In plan bilateral, in prezent SIE are relatii de parteneriat, cooperare si contact cu aproximativ 100 de structuri omoloage din diverse zone geografice. Pe agenda acestor relatii se afla subiecte de maxima actualitate - terorismul international si criminalitatea transfrontaliera, analiza fenomenelor ce pot afecta stabilitatea internationala - abordate atat in plan bilateral, cat si in formate multilaterale. Conferinta Serviciilor de Informatii din Sud-Estul Europei, creata la initiativa SIE, reprezinta un reper in operationalizarea unor mecanisme de dialog si consultari la nivel regional, ca premisa pentru actiuni comune ulterioare. Fie ca este vorba de dimensiunea informativ-operativa sau de cea parteneriala, preconizam ca Serviciul sa se impuna - prin calitate si, implicit, competitivitate - ca o structura perfect adaptata la noul mediu de actiune, capabila sa promoveze, alaturi de servicii similare din statele NATO si UE, actuala agenda comuna de securitate. Care sunt responsabilitatile SIE in privinta unor dosare sensibile pentru Romania, precum Transnistria sau Bastroe? in ce masura este justificata nemultumirea societatii civile pentru lipsa unei reactii mai ferme a autoritatilor? Puteati preveni criza Bastroe? Si in acestea, ca si in alte dosare sensibile, SIE are responsabilitati specifice, in principal sa obtina informatii care sa confere o valoare adaugata eforturilor politico-diplomatice. Mediul de securitate regional este bogat in informatii care necesita o analiza atenta si, cel mai adesea, o reactie rapida. Javier Solana scria recent ca "rolul serviciilor de informatii este de a orienta masurile politice". Parafrazandu-l, as spune ca noi trebuie sa furnizam informatii cat mai complete care sa permita cunoasterea aprofundata si dezvoltarea politicilor concrete corespunzatoare. In momentul de fata, ne concentram pe gestionarea noii situatii, pentru a discerne potentialele ei consecinte in planul stabilitatii si securitatii la o tripla frontiera: a Romaniei, a NATO si, in viitorul apropiat, a UE. In aceasta logica, Transnistria si Bastroe sunt repere ale unei abordari mult mai ample, al carei obiectiv este realizarea unui climat regional - politic, economic si social - stabil si predictibil. Transnistria, loc de atractie pentru teroristi Avem probleme serioase cu vecini ca Ucraina si Republica Moldova, situatia din Balcani nu este pe deplin stabilizata, iar dinspre Orientul Mijlociu vin mereu factori ce pot atenta la siguranta nationala. Ce tablou general are tara noastra in privinta amenintarilor la adresa ei? Tabloul general al amenintarilor la adresa Romaniei nu difera in mod esential de tabloul aliat. Nu putem avea o viziune profund diferita de cea aliata in privinta amenintarilor la adresa securitatii. Un exercitiu de genul SEECAP (South-East Europe Common Assessment Paper) poate fi proiectat si la frontiera estica. Pe termen scurt, pe palierul de securitate regionala, din fericire putem vorbi mai degraba de riscuri. Pe termen mediu si lung, principala provocare este sa le impiedicam sa se transforme in amenintari. Din aceasta perspectiva monitorizam in special conexiunile dintre diversele fenomene circumscrise profilului de activitate al SIE, respectiv dintre terorism si crima organizata, pe fondul unei tot mai accentuate convergente a intereselor gruparilor asociate acestora. Aceasta convergenta poate sa imbrace, la un anumit moment, atat forme de manifestare de inalta intensitate, care se exprima pe arii restranse, cat si forme de exprimare de redusa intensitate, pe arii extinse. O serie de retele mafiote, care actioneaza transfrontalier vizand in principal Europa Occidentala, tintesc folosirea spatiului Europei de Sud-Est, inclusiv Romania, pentru tranzit sau ca baza logistica. Exista rute bine controlate de traficantii de droguri provenind din Asia Centrala si Afganistan. Pe de alta parte, Transnistria poate fi un exemplu al efectelor negative ale controlului insuficient al autoritatilor statului asupra armamentului, munitiei si materialelor pentru fabricarea armelor de distrugere in masa, care devin usor de procurat pentru grupari sau state care sprijina sau promoveaza terorismul. Orientul Mijlociu se profileaza ca areal semnificativ generator de risc, unde grupari teroriste internationale si locale experimenteaza strategii alternative de lupta, "stimulate" si de prezenta in zona a fortelor coalitiei antiteroriste internationale. Germenii insecuritatii in vecinatatea extinsa a Romaniei includ si numeroase conflicte interetnice, dispute teritoriale sau de natura economica si religioasa. Pozitia Romaniei, tangenta la cele mai active zone de insecuritate, nu conduce automat la o perspectiva sumbra, dar ne obliga la asumarea responsabilitatilor individuale si colective ca "exportator regional de securitate". Va rugam sa detaliati situatia din Transnistria, amenintarea de securitate pe care aceasta regiune o reprezinta pentru Romania si Europa. Fara indoiala, situatia din Transnistria prezinta un deosebit interes, dar imi place sa cred ca cititorii dumneavoastra sunt familiarizati deja cu evaluarea mea de ansamblu. Dintr-o perspectiva de securitate, avem de-a face cu un cumul de riscuri la adresa pacii si stabilitatii regionale, in special prin prisma potentialului ridicat de terorism si criminalitate organizata, favorizat de mentinerea in stare latenta a diferendului cu Chisinaul. Avand in vedere localizarea in proximitatea frontierei de securitate euroatlantica si potentialul de export al instabilitatii, Transnistria reprezinta un subiect de preocupare atat pentru statele din regiune, cat si pentru intreaga comunitatea internationala. Suntem la curent atat cu evolutiile, cat si cu demersurile pentru rezolvarea acestui diferend. OSCE - organizatie care reprezinta interesele de securitate ale unui mare numar de state din spatiul euroasiatic - a stabilit clar la Summitul din 1999 care sunt responsabilitatile principalilor actori. Masura a fost pe deplin justificata de dimensiunile insecuritatii de acolo, care nu numai ca s-au conservat, ci chiar s-au amplificat - pe diverse paliere - si au capatat noi semnificatii dupa extinderea NATO din 2004. Alianta, desi nu are un rol direct in solutionarea dosarului transnistrean, este interesata in identificarea cat mai urgenta a unei solutii corecte si definitive a diferendului. Mentionarea in textul Declaratiei Summitului de la Istanbul a interesului NATO pentru dezvoltarea relatiilor cu Republica Moldova, devenita noua granita a Aliantei, prin intermediul instrumentelor Parteneriatului pentru Pace, semnaleaza locul important al acesteia in viziunea strategica aliata, responsabilizand, totodata, Romania in promovarea "culturii euroatlantice". Marea Neagra, cale de acces la resursele caspice Marea Neagra devine un spatiu preocupant pentru institutiile politice si de securitate europene si mondiale. Cum ati caracteriza aceasta zona? Desi s-au exprimat, scris si publicat numeroase puncte de vedere, studii comparative, strategii, zona Marii Negre are in continuare valente nedescoperite dintr-o perspectiva de securitate globala. Suntem tentati sa consideram aceasta regiune o provocare mai ales pe dimensiunea riscurilor sau amenintarilor asimetrice, uitand ca Marea Neagra nu a fost si nu este un spatiu de confruntare, ci in primul rand un spatiu de sinteza in care relatiile au o traditie istorica si, in consecinta, astazi riveranii - aliati, parteneri, alte state - pot extinde exercitiul cooperarii in si pentru securitate. Intr-adevar, anul 2004 a marcat revenirea Marii Negre in atentia NATO si a UE, lucru absolut firesc daca avem in vedere faptul ca spatiul euroatlantic si european s-a extins si si-a mutat centrul de greutate mai la est. Nu as interpreta preocuparile actuale fata de aceasta zona in sens restrictiv, strict circumscris unei conotatii negative, ci mai degraba din perspectiva extinderii spatiului de democratie, stabilitate si securitate catre Caucaz. Aceasta este si intentia Aliantei Nord-Atlantice, care a recunoscut la Istanbul, pentru prima data oficial, importanta regiunii pentru securitatea euroatlantica. Urmatorul pas este, logic, de a identifica modalitati de valorificare a potentialului pe care regiunea extinsa a Marii Negre le are si din punct de vedere al comertului, turismului, transportului de resurse energetice. Dupa cum stiti, regiunea Marii Negre reprezinta o punte de legatura intre spatii geopolitice si geoeconomice, o rascruce comerciala a carei importanta creste pe masura ce resursele caspice si ale Asiei Centrale acced pe pietele de energie europeana si mondiala. Sunt convins ca preocuparile fata de Marea Neagra ale institutiilor de securitate europene si euroatlantice deschid oportunitati de consolidare a formatelor de cooperare existente la nivelul Aliantei. Aceasta si in corelare cu asistenta UE si in complementaritate cu initiativele regionale de succes. Pentru partenerii din aceasta regiune, reverberatiile frontierei NATO si, in perspectiva apropiata, a UE se pot constitui in parghii de valorificare a avantajelor euroatlantice. Romania, punte a NATO spre spatiul estic Cate intalniri ati avut cu seful CIA de la preluarea mandatului? Care sunt subiectele de interes comun? Pot fi serviciile secrete romanesti acea punte dorita de americani, spre spatiul estic? Am avut privilegiul de a ma intalni de doua ori atat cu George Tenet, fostul director al CIA, cat si cu actualul director al CIA, Porter Goss, in perioada in care a detinut presedintia Comitetului Select pentru Informatii din Congresul SUA. Intre SIE si CIA exista o relatie consolidata de incredere si respect, bazata pe similitudinea modului de intelegere si abordare a climatului actual de securitate. Substanta si seriozitatea parteneriatului Romaniei cu SUA s-au reflectat in mod firesc si la nivelul cooperarii inter-servicii. Suntem incurajati de disponibilitatea Washingtonului de a reconfigura relatia bilaterala in plan strategic, odata cu aderarea Romaniei la NATO si obtinerea statutului de membru nepermanent al CS/ONU (2004-2005) ca si de recunoasterea vocatiei multilateralismului prin care tara noastra s-a afirmat ca furnizor regional de securitate. Prin contributia pe care o are la proiectarea securitatii euroatlantice, prin misiuni, parteneriate si transformare militara, Romania poate fi si o punte a NATO spre spatiul estic. In domeniul sau de activitate, SIE poate contribui la efortul colectiv de compatibilizare a culturilor de securitate la granita rasariteana a Aliantei. Si cand spun acest lucru ma gandesc la disponibilitatea si capacitatea noastra de a impartasi experienta acumulata, pentru constituirea unui set de bune practici profesionale recunoscute la nivel regional. Firmele acoperite nu fac bani pentru SIE Cate firme acoperite are SIE si ce fel de afaceri mai face institutia dumneavoastra? Sunt folositi ofiterii in rezerva care au intrat mai demult in afaceri? Ati atins un subiect care a generat multe speculatii in ultima perioada. Opinia publica are tendinta sa omita dreptul legal al SIE de a folosi, sub acoperire, persoane fizice sau firme in desfasurarea unor actiuni cu caracter operativ, pentru indeplinirea sarcinilor ce-i revin in asigurarea securitatii nationale. Nu este vorba de o activitate care sa aiba ca obiectiv generarea de fonduri pentru Serviciu. Mai mult, toate activitatile SIE - atat cele de natura operativa, cat si sustinerea lor in plan financiar - se supun prevederilor legale, inclusiv celor ale Legii finantelor publice, precum si unor multiple mecanisme de control: auditul public intern si Curtea de Conturi, CSAT si Comisia Parlamentara pentru controlul activitatii SIE. La aproape 15 ani de tranzitie si articulati intr-o arhitectura euroatlantica a informatiilor pentru securitate, nici n-ar putea fi altfel. In ce zone isi concentreaza SIE activitatea in exterior acum? Nu putem fi peste tot. Ce specializari incercam sa ne cream in interiorul comunitatii informative a NATO? Nu putem fi peste tot, e adevarat, si nici nu este realist sa ne propunem asa ceva. Suntem prezenti acolo unde o cer interesele de securitate ale Romaniei si Aliantei din care facem parte. De la momentul Praga 2002, profilul SIE in comunitatea informativa euroatlantica a capatat valente noi, dinamice, prin utilizarea posibilitatilor de culegere de informatii din spatiile relevante pentru securitatea aliata. De asemenea, avem o expertiza analitica probata pe riscurile din zona de proximitate si actionam pentru crearea unei culturi regionale a serviciilor de informatii. Comunitatea informativa a NATO insasi trece printr-un proces de reasezare, impus de parametrii in schimbare ai climatului general de securitate, care ne determina sa fim alerti, sa ne racordam din mers si sa ne integram organic noii arhitecturi ce va rezulta din acest proces. Fara a ne crampona de un profil anume, vrem mai intai de toate sa avem contributii utile. Totodata, cautam sa contribuim la crearea unei sinergii intre initiativele NATO si UE in zona terorismului, a criminalitatii organizate si, in general, a amenintarilor asimetrice. Practic, incercam sa evitam suprapunerile contraproductive si sa valorificam domeniile de excelenta ale partilor. Bazele americane nu aduc un plus de amenintare Va creste riscul amenintarii teroriste odata cu instalarea unor baze americane in Romania? Ce organizatii teroriste isi trimit simpatizanti in tara noastra? Consider ca riscul amplificarii amenintarilor teroriste nu se naste odata cu instalarea de facilitati militare americane pe teritoriul romanesc. Germania, de exemplu, unde exista in prezent mari baze americane, nu a facut obiectul unor amenintari teroriste. Exista mutatii continue in modus operandi al organizatiilor teroriste, in special in ceea ce priveste alegerea tintelor. Acestea mizeaza pe impactul psihologic la nivelul cetateanului, prin organizarea de atentate in locuri aglomerate, utilizand masini-capcana, luarea de ostatici, rapiri si ucideri, folosind teroristi sinucigasi, urmarind, totodata, si o mediatizare ampla a acestor activitati. Se mizeaza pe faptul ca starea de panica a populatiei se va traduce in presiuni asupra guvernelor pentru a opera modificari de politica favorabile scopurilor teroristilor. In aceasta logica, obiectivele militare, care sunt si foarte bine protejate, par mai putin atractive pentru atentatori. Nu inseamna, insa, ca ele pot fi excluse in totalitate din categoria tintelor teroriste. Sistemul national de prevenire si combatere a terorismului va trebui sa operationalizeze masurile speciale pentru protectia acestor obiective, in momentul concretizarii planurilor de instalare a unor facilitati militare ale SUA pe teritoriul Romaniei. Ce planuri aveti pe viitor? Doriti incheierea mandatului de director al SIE? Preferati un loc in diplomatie sau va intoarceti la PSD? In intrebarea dumneavoastra regasesc, fara surprindere, toata gama de zvonuri lansate in ultima perioada cu privire la perspectivele carierei mele. Si cu toate acestea, constat ca imi oferiti cam putine optiuni concrete, avand in vedere ca pe una dintre acestea, cel putin, am exclus-o public, recent. Prioritatile si viziunea de securitate care m-au determinat sa accept functia de director al SIE reprezinta valori de la care personal nu pot abdica, iar activitatea mea universitara - care a continuat si pe durata detinerii functiei de director SIE, desi poate nu atat de sustinut cat as fi dorit - este o extensie a acestora in planul teoretic al culturii de securitate. Daca actualele prioritati in politica romaneasca de securitate se mentin, imi doresc sa fiu parte din mecanismul de sustinere a lor. Pentru moment, cu certitudine, sunt directorul Serviciului de Informatii Externe, iar aceasta este singura varianta pe care v-o pot confirma.

Interviu realizat de Radu TUDOR