De data asta va prezentam si un alt soi de escrocherie. Un mecanism care, in aparenta, pare o afacere normala. Imposibil sa nu va fi zgariat auzul, in urma cu cateva zile, o stire care a fost difuzata de mai toate posturile de televiziune. Conform ei, Aeroportul International "Henri Coanda" urmeaza sa fie fericitul beneficiar al unui mega-gard de protectie. Un asa-zis "gard inteligent" care va inconjura aeroportul pe o distanta de aproximativ 25 de kilometri. Nici pasarea cerului nu va trece, fara ca gardul sa n-o claxoneze. Pretul proiectului, castigat de o firma israeliana, e de 21 de milioane de euro. Prima intrebare pe care ne-am pus-o a fost de ce-i trebuia chelului tichie cu margaritar? De ce amaratul nostru de aeroport, care in occident ar fi unul de zona trei-patru (bun pentru un mic orasel) va beneficia de un sistem de protectie similar aeroportului Ben Gurion si la un nivel comparabil cu marile aeroporturi din Franta, Germania si Marea Britanie. Fara doar si poate, afacerea aduce cu securizarea frontierelor, prin EADS, cu controversatul sistem Tetrapol. Nu ne-am mira daca vom afla ca si sistemul (super-inteligent) folosit de firma israeliana va fi tot unul depasit, vandut la pret de ultima tehnologie. Iar cand am aflat ca minusculul nostru aeroport - minuscul, in comparatie cu marile porti aeriene ale lumii civilizate - va fi imprejmuit cu 25 de km de gard, ne-am intrebat: doar atat? De ce nu pana la Ploiesti?! Cum zice romanul, pe afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul... Am decis, deci, sa investigam. Aflam ca o recomandare facuta de un for international imediat dupa atentatele de la WTC a fost transformata in obligativitate de un guvern bagat - chipurile - in sperieti. Ca si cum teroristii lui Ossama Ben Laden nu pot sa doarma noaptea daca nu patrund pe aeroportul Otopeni, pe undeva pe la vreo 7 km departare de piste. State mult mai amenintate de terorism decat Romania n-au luat in consideratie recomandarea, considerand ca propriile aeroporturi (piste, hangare etc.) sunt destul de securizate. Va inchipuiti cumva ca teroristii sunt gata sa se strecoare pe Otopeni, cu bombe, pe pistele de aterizare? Si de unde pana unde avem noi atatea piste de decolare si aterizare, lungi cat calea ferata, de trebuie imprejmuite pe 25 de km? Daca perimetrul e de 25 de km, atunci diametrul, printr-un calcul elementar, e de aproape 8 km. Or, 8 km nu are nici aeroportul Heatrow! Cele 21 de milioane de euro care se vor utiliza pentru constructie se vor lua din banii pasagerilor, pe o asa-zisa taxa de securitate care e inclusa in pretul biletelor. Vor, nu vor, pasagerii platesc taxa si, cu toate acestea, nimeni nu-i intreaba daca vor un ditamai gard, de la pamant la cer. Evident, suma nu-i facuta, ea va fi obtinuta dintr-un credit garantat de stat, iar pasagerii si bugetul o vor suporta. Reteta nu-i o noutate, a mai fost folosita si in alte "tunuri". Numai uitandu-te la suma de 21 de milioane de euro si la perimetrul de 25 de km al gardului imprejmuitor iti dai seama ca ai in fata o escrocherie, chiar daca e cu iz de legalitate. Nu de gard aveam noi nevoie, ci de alte terminale, de burdufuri, de benzi rulante, de atatea si atatea care sa faca din "Henri Coanda" un aeroport european, demn de numele savantului roman, sa nu mai rada strainii cand intra-n Romania pe calea aerului. Abia dupa aceea poate ca am fi avut nevoie de un gard care sa apere o valoare autentica. Conducerea aeroportului a preferat sa puna carul inaintea boilor. Daca Parchetul National Anticoruptie n-ar fi doar de forma s-ar fi autosesizat ca si noi si ar fi anchetat afacerea. Cu siguranta ca niste procurori incoruptibili ar da si de urma unui comision gras care s-a oprit undeva pe filiera minister-aeroport. Totul a inceput dupa dezastrul care a urmat atentatului terorist din 11 septembrie 2001, mai ales in materie de securizare. La Conferinta Internationala a O.A.C.I. (Organizatia Internationala a Aviatiei) s-a discutat despre importanta securizarii aeroporturilor, facandu-se recomandari in acest sens. Dar de la recomandare la obligativitate e o cale destul de lunga. S-a vorbit mai mult despre atentia care trebuie acordata unor sisteme cu raze X care sa poata sa "patrunda" cat mai "adanc" in bagajele pasagerilor etc. Intelegand oportunitatea unei afaceri pe picior mare, Comitetul de Securitate Aeroportuara din Romania aproba, in 22.11.2001, realizarea obiectivului "Securizarea zonelor de operatiuni si a zonelor cu acces restrictiv din C.N.A.I.B.O.A.", procedandu-se la o licitatie restransa. Aceasta licitatie a avut loc un an mai tarziu, in 27.11.2002, ca prima etapa de selectare a candidatilor si etapa evaluarii a fost realizata in 13.01.2003. Conform unui comunicat al Ministerului Transporturilor, la licitatie au participat companii din tara si din strainatate: Rokura Systems Ltd., Magal Security Systems Ltd., S.C.TIAB S.A, S.C. CCCF S.A., S.C. UTI Italy SRL, S.C. HELINICK SRL, R.A. Rasirom Sanders Co Ltd, Orlando Telecom SRL, Axel Telecom SRL, Centrul pentru servicii de Radiocomunicatii, Compania de Securitate "Bereta". Castigator al licitatiei a fost firma "Magal Security" despre care ministerul afirma ca "este o companie israeliana a carei activitate in domeniul securizarii si protejarii obiectivelor de o importanta deosebita este recunoscuta in plan international, printre realizari numarandu-se securizarea Parlamentului britanic, Aeroportului International Ben Gurion si alte obiective de interes deosebit din S.U.A., Marea Britanie si alte tari ale lumii". Dar, dupa cum se poate lesne observa numai studiind adresele de Internet ale firmelor mai sus enumerate, cea care a castigat licitatia e de departe cea mai buna de pe lista, fiind singura care poate face fata cerintelor stricte ale unui aeroport, restul companiilor ocupandu-se de securizari cu un nivel mai scazut. E limpede ca se stia dinainte ca "Magal Security" va fi castigatoarea licitatiei, restul au participat la concurs doar de forma. Cum s-ar zice, celelalte companii au facut figuratie. In aparenta nu ar fi motive pentru ca sa se banuiasca o licitatie trucata. Ba chiar pare o afacere OK. Cum am mai spus, insa, graba cu care s-a transformat o simpla recomandare intr-o obligativitate, parafata cu un ordin al Ministerului Transportului, lasa loc la interpretari. Ca si imensa suma cu care a fost cumparat un pachet "full options" de la o firma care ar fi putut vinde separat, in timp, fiecare sistem in parte. S-a preferat, in mod suspect, varianta "all-in-one", care este si cea mai scumpa de pe lista de preturi a companiei (a se vedea la adresa de Internet http://www. magal-ssl.com/pages/ products.asp), pachet care pana acum n-a mai fost achizitionat decat de un singur aeroprt, anume Ben Gurion, dar unde o asemenea alegere se justifica din plin, statul israelian neavand o alta optiune. Dar la adresa de Internet a firmei Magal vom reveni in finalul exploziv al materialului. O supra-oferta Ziarul nostru se afla in posesia unor informatii care ne dezvaluie ce oferta a fost preferata de romani, oferta care ne-a fost si confirmata de Ministerul Transporturilor. O publicam, in premiera: Sistemul Perimetral de Securitate (All-in-One) este alcatuit din mai multe subsisteme, care includ cele mai moderne mijloace de protectie si supraveghere: - Sistem de supraveghere si de detectie perimetrala. Este alcatuit dintr-o imprejmuire de tip DTR 2000 de 23 de kilometri, care produce semnale de alerta prin transformarea vibratiilor unor fire tensionate (de tip senzori-spirala) in semnal electric si o imprejmuire de tip INNO-FENCE (de 3 km), detectia facandu-se prin modificarea densitatii unui mediu optic (fibre optice). - Sistem de supraveghere suplimentar. Permite detectarea si localizarea precisa a obiectelor in miscare (persoane in deplasare pedestra si cu mijloace auto), aflate in sectorul de actiune al unei retele de radare de supraveghere terestra, coordonatele obiectelor aflate in miscare fiind determinate prin utilizarea GPS (Global Positioning System) - Sistem de supraveghere TVCI. Format dintr-o serie de camere video fixe, mobile, normale si camere termice, cu posibilitatea de detectare a miscarii. Informatiile se transmit printr-un sistem de transfer date-imagini, conectat la centrul de supraveghere. - Puncte de supraveghere, control de securitate si acces pietonal si auto. In aceste puncte de acces vor fi amplasate centre de control (cladiri) si camere de control, dotate cu echipamente pentru controlul de securitate al bagajelor si pasagerilor, precum si al mijloacelor auto. Valoarea contractului pentru realizarea acestui obiectiv, care va fi finalizat in cursul anului viitor, este de 20.939.522 euro. Se observa ca din toata aceasta lista, la Otopeni era necesar doar ultimul sistem, cel format de punctele de supraveghere si control (si cel mai ieftin), restul - cu camere termice, senzori-spirala etc. - fiind doar fudulie. Evident, cu cat suma contractului e mai mare si comisionul e mai mare. Ce conteaza ca, pana la urma, banii vor fi suportati de pasageri si contribuabili. Banii sunt obtinuti de la calatori Conform datelor pe care le detinem, banii pentru obiectivul "Sistem perimetral de Securitate" sunt obtinuti din taxa de securitate. Aceasta taxa de securitate se regaseste in pretul biletelor de avion pe care le vand toate companiile aeriene din lume. La noi, aceasta taxa inclusa este de 7 dolari si urmeaza a fi marita intr-un viitor apropiat la cel putin 10 dolari. Prin Ordinul ministrului Transporturilor numarul 1322/2002, se stipuleaza ca banii proveniti din taxele de securitate nu pot fi folositi decat intr-un scop unic: acela al securizarii aeroportuare, pentru achizitionarea de echipamente si aparatura speciala necesara acestei securizari. Sursele noastre ne-au afirmat ca suma de 20.939.522 euro nu exista deocamdata disponibila, iar banii care au intrat in companie ca "taxa de securitate" nu s-au dus intr-un cont separat. Ei exista, ce-i drept, in actele contabile. Banii din taxa de securitate, in ciuda ordinului ministrului, au fost folositi deja in alte investitii aeroportuare. Drept pentru care, pentru derularea contractului se va angaja un credit extern, care va fi garantat de guvern, deci de banii contribuabililor, care n-au fost intrebati daca le trebuie un asemnea sistem de securitate la aeroport. Tara arunca pisica la minister Revenim la contract. Artizanul Afacerii "Gardul Inteligent" este Gabriel Tara, directorul general al AIHCB, care a avut ideea de a se folosi de recomandarea O.A.C.I. pentru a promova la Ministerul Transporturilor cererea imperioasa de securizare a Aeroportului "Henri Coanda" la cel mai inalt standard. Ar fi interesant de verificat relatia acestuia cu reprezentantii firmei "Magal Security", ca si nivelul de trai al directorului aeroportului. Asupra acestui subiect vom reveni. In ceea ce-l priveste pe Gabriel Tara, acesta ne-a declarat sec: "In conformitate cu prevederile O.G. nr. 60/2001, art. 8, alin. 1, fiind vorba despre un contract privind masuri speciale de securitate, AIBO nu avea obligatia de a organiza licitatie, dar, cu toate acestea, pentru a asigura o transparenta maxima pentru incheierea acestui contract, Consiliul de administratie al C.N.A.I.B.O. S.A. a aprobat organizarea procedurii de licitatie. Cerinta realizarii acestei licitatii a sosit pe linie ierarhica, de la conducerea ministerului." Minciuna vine pe Internet Am pastrat pentru final dovada minciunii. In comunicatul trimis noua de conducerea aeroportului se spune ca e vorba de un contract de 20.939.522 de euro. Daca, in schimb, consultam adresa de Internet http://www.magal-ssl.com/pages/investor.asp, de pe site-ul oficial al firmei "Magal Security", in lista investitorilor pe anul 2003 vom gasi informatia: "Magal Security systems Ltd. Announces USS16 Million Contract to Protect Otopeni International Airport in Romania" (foto 1 - Magal Security sistem Ltd. anunta un contract de 16 milioane de dolari ca sa protejeze Aeroportul International Otopeni din Romania), ceea ce in euro inseamna 13,6 milioane (la un curs mediu de 1,18 cum era la acea data). E o diferenta, deci, de aproape 7 milioane de euro. Unde au disparut acesti bani, in buzunarele cui? Mergem mai departe. In anul 2004 gasim urmatoarele anunturi: "Magal Announces a USS3.8 Million Order to Protect an International Airport in East Europe" (foto 2 -Magal anunta o comanda de 3,8 milioane de dolari pentru protectia unui aeroport din Europa de Est) si "Magal announces a USS3.3 milion follow-on contract to protect an international airport in eastern Europe" (foto 3 - Magal anunta o suplimentare a unui contract cu 3,3 milioane de dolari pentru protectia unui aeroport din Europa de Est). Daca ar fi vorba de Aeroportul Otopeni (e de mirare ca in 2004 nu i se specifica numele din motive secrete, desi in anuntul din 2003, pentru Otopeni si pentru Romania n-au fost intrunite aceste conditii) atunci 16 milioane, cu 3,8 milioane si cu 3,3 milioane ar da un total de 23,1 milioane de dolari, ceea ce in euro ar insemna 19,5 milioane. Asadar, si-n acest caz, e vorba de o diferenta de 1,4 milioane de euro. Numai ca aceasta din urma varianta pare sa se spulbere daca urmarim lista anunturilor din 1999, deci, cu doi ani inainte de atacurile teroriste din SUA, cand aeroportul Otopeni nu luase inca decizia "gardului inteligent". Gasim acolo un contract de 5 milioane de dolari cu misteriosul aeroport din Europa de est: "Magal Security Systems Ltd's Systems Will Protect an Airport in East Europe" (foto 4 - Magal va proteja un aeroport din estul Europei). Nu e vorba, ca atare, de Otopeni. Diferenta de 7 milioane de euro este cea care ramane de justificat. Ultima actualizare a listelor cu contracte de pe site-ul firmei Magal era 24 noiembrie 2004. Pana la acea data nu se mai facea referire la nici un alt contract suplimetar cu Aeroportul Otopeni. Oricum ai da-o, suma comunicata de partea romana nu se potriveste cu suma de pe site-ul firmei "Magal Security". Una din doua minte. In ceea ce priveste firma Magal, aceasta si-a publicat pe Internet intregul exercitiu financiar, de la infiintare, demonstrand ca nu are ce ascunde. Date fiind aceste indicii, credem ca e cazul ca PNA sa verifice informatiile pe care le-am publicat in aceasta pagina, actionand in consecinta.

Bogdan COMARONI