A devenit celebra vorba lui Traian Basescu cu privire la recenta vizita a premierului francez Piere Raffarin: "A venit sa-si ia tainul". Chiar daca primarul general a avut dreptate (si se pare ca a avut), cred ca ar fi trebuit sa se exprime mai diplomatic. Unul dintre cei care l-au criticat dur pe Traian Basescu - cum ca n-ar sti sa se poarte in cancelariile straine si deci ca nu e "prezidentiabil" - a fost ministrul de Externe, Mircea Geoana, asa-zicand diplomatul par excelence. Numai ca domnul Geoana a uitat ca, doar cu cateva saptamani inainte, criticase Ambasada SUA pentru ca, manifestandu-si public neplacerea cu privire la alianta dintre PRM si BNS, s-ar fi "amestecat in treburile noastre interne" (formula draga lui Ceausescu). Nu cred ca Mircea Geoana a facut aceasta declaratie fara sa se fi consultat cu Adrian Nastase si/sau Ion Iliescu. Cu alte cuvinte, PSD este preocupat ca PRM sa fie perceput ca un partener onorabil. Faptul a devenit evident atunci cand reprezentantii PSD si ai aliatilor sai au votat in cadrul CNSAS pentru "spalarea" imaginii lui C.V. Tudor. Au votat impotriva tuturor evidentelor, sustinand ca "tribunul" n-ar fi colaborat cu Securitatea ca politie politica inainte de 1989. Nici chiar gestul remarcabil al lui Andrei Plesu, de a-si fi dat demisia din CNSAS, nu a reusit sa arunce in aer reteaua de interese politice subterane. De altfel, "spalarea" lui Vadim a inceput-o Vadim insusi cu circa un an in urma, cand a decis ca filosemitismul ipocrit este astazi mai rentabil decat antisemitismul visceral. Intr-un articol de la inceputul anului 2004, comentand aceasta modificare de strategie, am anticipat ca in campania electorala Vadim Tudor "va juca la doua capete". "Dupa cum se poate prevedea - spuneam cu acel prilej -, dupa alegerile de la sfarsitul acestui an, nici PSD, nici PNL-PD nu vor putea guverna singure. Unii ori altii - spera Vadim - nu vor avea incotro si, chiar punand mana la nas, se vor alia cu PRM. Dar pentru asta, PRM si liderul sau trebuie sa para niste aliati "onorabili" sau macar "acceptabili" pentru cancelariile occidentale" ("Ziua", 15 ian. 2004). Cu toata demagogia "tribunului" privind "noua inima" implantata de Dumnezeu in pieptu-i de arama, adevaratul motiv era recunoscut deschis chiar si in revista de pornografie politica a PRM in care se mentiona ca ar fi vorba de "o schimbare la fata a PRM, o acceptare a lui Vadim de catre marile cancelarii" ("Romania Mare", 704, ian. 2004). Aripa PRM-ista din PSD Tot mai multe semnale sunt trimise pentru a ne obisnui cu ideea unei aliante post-electorale dintre PSD si PRM. Sau doar pentru a testa nivelul nostru (si al Occidentului) de a accepta un astfel de scenariu politic. De curand, fiind intrebat daca "PRM este un partener viabil pentru PSD in perspectiva unei eventuale guvernari", Miron Mitrea a facut urmatoarea declaratie: "Eu cred ca in politica orice solutie este viabila, este posibila. Trebuie sa asteptam insa rezultatele. E devreme sa vorbim acum despre guvernarea viitoare, cum va fi formata, insa despre un partid care trece de 20% numai un politician care nu este realist poate spune ca nu trebuie luat in calcul. Eu personal il iau in calcul" ("Jurnalul National", 5 XI 2004). Acest politician "realist" nu este un oarecare, ci vicepresedintele partidului de guvernamant si seful campaniei electorale a Uniunii Nationale PSD + PUR. O astfel de "ipoteza de lucru" este luata serios in calcul si de presedintele executiv al PSD, Octav Cozmanca: "S-a mai albit C.V. Tudor intre timp si PRM si-a imbunatatit imaginea in exterior. Riscam sa facem un guvern si cu PRM doar sa nu ajunga PNL-PD sa faca noul guvern" ("Cotidianul", 17 XI 2004). "Astia-s nebuni. Oricine va face un guvern cu PRM va fi exclus din lumea civilizata" Fata de aripa disperata, exista in PSD o aripa mai rationala. Vasile Dancu, de pilda, considera ca o guvernare PSD-PRM ar fi "o varianta exclusa din start". Si mai transant in aceaasta privinta este Alin Teodorescu, seful cancelariei primului-ministru: "Astia-s nebuni - afirma el, referindu-se la cei ca Mitrea si Cozmanca. Oricine va face un guvern cu PRM va fi exclus din lumea civilizata". Adrian Nastase pare nehotarat, plasandu-se intre "disperati" si "rationali". Intrebat de reporteri cum vede o alianta cu PRM, primul-ministru a declarat: "Daca nu vom obtine majoritate parlamentara vom fi obligati sa recurgem la un compromis cu un partener. Un guvern PSD-PRM nu va fi privit cu ochi buni de Uniunea Europeana, stiu asta" ("Cotidianul", 17 XI 2004). Cu alte cuvinte, Nastase n-ar avea nimic impotriva, dar s-ar putea supara UE. Acest tip de labilitate este uzual la Adrian Nastase. Inainte de a semna Ordonanta de urgenta nr. 31/2002, care interzice "promovarea cultului persoanelor vinovate de savarsirea unor infractiuni contra pacii si omenirii", primul ministru a spus: "Trebuie sa intelegem ca prietenilor nostri din SUA si Israel nu le place maresalul Antonescu". La o intalnire recenta cu Traian Basescu la Grupul pentru Dialog Social, l-am rugat sa comenteze posibilitatea unei aliante la guvernare intre PNL-PD si PRM. "Este exclusa orice alianta cu PRM - a raspuns categoric Basescu -, chiar daca asta ne-ar costa ramanerea in continuare in opozitie" ("22", nr. 768, 23 XI 2004). Deci, in cele doua tabere politice, anumite pozitii sunt simetrice si antagoniste. Pentru Basescu & Co este "mai bine in opozitie decat cu PRM", in timp ce pentru Cozmanca, Mitrea & Co este "mai bine cu PRM decat in opozitie". "Aceeasi grupa sanguina" Este importanta si pozitia PRM-ului in aceasta privinta, in eventualitatea in care va fi pe post de king-maker. In primul rand, exista o puternica presiune din partea "activului de partid" de a abandona haina ponosita a opozitiei si de a intra la guvernare. Peremistii s-au saturat sa stea pe bara. Desi tipa "Jos mafia" si "Opriti coruptia", de fapt ii invidiaza pe tovarasii lor de la putere care au acces la borcanul cu miere. Pe securisti si activisti nu-i prinde formula "saraci si cinstiti". De ani de zile peremistii "flamanzesc", visand la ceva posturi de secretari de stat sau subprefecti, de rectori sau directori, de inspectori sanitari sau scolari, de sefi la protectia muncii sau la ocolul silvic, adica oriunde isi pot baga macar un deget in borcanul cu miere. O alianta a PRM-ului cu PNL-PD nu este dorita de nici una dintre parti si ar fi cumva una contra naturii. In schimb, o coalitie post-electorala intre PSD-PUR si PRM, chiar daca ar fi dezastruoasa pentru Romania, s-ar putea produce. Aripa conservatoare si nationalista din PSD ar face sudura intre PRM si aripa mai europeana a PSD-ului. Precedentele exista: fie colaborarea din anii '90 ("patrulaterul rosu"), fie intelegerile de dupa alegerile locale din 2004 pentru constituirea majoritatii in 18 consilii judetene (intelegeri negociate de neobositii Octav Cozmanca si Vadim Tudor). Sa nu uitam ca cele doua partide au "aceeasi grupa sanguina", cum plastic s-a exprimat C.V. Tudor. De altfel, o astfel de coalitie face parte din strategia "la vedere" a PRM-ului: "Nici o formatiune nu va obtine mai mult de 35% - a declarat recent Mihai Lupoi, vicepresedintele PRM. Din punct de vedere programatic, ne indreptam mai mult spre PSD. Daca luam in considerare modul in care am fost tratati la locale, atunci vom alege varianta verificata, deci PSD" ("Cotidianul", 17 XI 2004). In loc de concluzii Cu tot efortul de "spalare a imaginii" depus in ultimul an de Vadim Tudor & Co, asocierea PRM la guvernare n-ar fi un gest de real-politik, cum incearca unii sa-l prezinte. Ar fi, dimpotriva, un act lipsit de realism politic, cu efecte nefaste incomensurabile. Ca si in urma mineriadei din iunie 1990, Romania ar fi din nou izolata (cazul Austriei lui Joerg Heider este concludent). In acest sens, PSD-ul are o mare problema cu puternica aripa de orientare peremista din sanul propriului partid. In cazul in care unul dintre blocurile politice (PNL-PD sau PSD-PUR) va castiga peste 40% din voturi, va putea guverna cu sprijinul UDMR. Daca nu, atunci unica solutie acceptabila ramane un guvern minoritar (compus eventual din tehnocrati), format de una dintre aliante si sustinut in Parlament de cealalta. Este o solutie complicata si generatoare de instabilitate politica, dar singura rezonabila. Oricum, sa speram ca trecem pe regim de "pilot automat" si in doi ani aterizam la Bruxelles.