Gabriel ANDREESCU 

Luna noiembrie a anului 2004 a fost luna alegerilor. Au inceput in Statele Unite, a urmat Ucraina si, la 28 noiembrie, vom vota noi. Scrutinul de la 2 noiembrie din Statele Unite a adus la urne un procent record de americani. Au fost alegerile unei societati divizate, cu rol major intr-o lume la randul ei polarizata. Victoriei lui George W. Bush i se adauga faptul ca republicanii au astazi o majoritate confortabila si in Congres, si in Senat. Pare ca nimic nu mai poate limita promovarea unor politici 100% conservatoare. Deja casatoriile dintre homosexuali fusesera excluse in circa zece state, in altele se incepuse predarea creationismului in scoli, in sfarsit, fusesera infiintate universitati private de drept - inca neacreditate - unde justitia se preda luand ca bibliografie cele zece porunci. Pana unde se va merge? Este posibil ca noi masuri destinate prevenirii actiunilor teroriste pe teritoriul american sa ameninte echilibrul, deja perturbat, dintre securitate, drepturi si libertati. Sunt totusi greu de prezis efectele pe lunga durata, in plan intern, ale acestei resurectii conservatoare care a facut loc in spatiul public, dogmei religioase. Statele Unite raman o democratie puternica. Nici o forta nu poate infrange litera si spiritul Constitutiei americane. Dar mai ales, alegerile din Statele Unite au interesat datorita impactului lor international. In fruntea Americii se afla o echipa foarte hotarata sa foloseasca resursele celei mai mari puteri a lumii pentru realizarea propriilor planuri. Putem recunoaste victoria lui Bush in mai toate evolutiile recente: si in decizia celor mai puternice state industrializate de a scuti Irakul de circa 80% din datoriile sale; si in anuntarea, de catre Rusia, a revigorarii arsenalului nuclear cu referinta la invingerea scutului antibalistic care protejeaza teritoriul american; si in promisiunea facuta de Iran, de a folosi tehnologia nucleara in scopuri exclusiv pasnice. Faptul ca negocierile au fost facute cu Uniunea Europeana nu are de ce sa pacaleasca. Nu retorica emisarilor de la Bruxelles putea schimba atitudinea Teheranului. Al doilea scrutin major s-a desfasurat duminica trecuta in Ucraina. Nici alegerile din aceasta tara nu determina doar teme nationale. Cu cei 47.732.079 locuitori (iulie 2004) si 603.700 kmp, cu o armata puternica, Ucraina este una din tarile mari ale continentului. Are o pozitie geostrategica extrem de interesanta, tampon intre Rusia si Occident si vecina a regiunii caspice. Odata cu venirea lui Putin la putere, Rusia a facut din recastigarea Ucrainei o prioritate de politica externa. Ucraina fusese cea mai mare putere economica, dupa Rusia, din cadrul URSS. Asigura o cincime din resursele sale agricole, in timp ce importa cea mai mare parte din resursele energetice din Rusia. In numele aliantei din trecut, Putin a fost la Kiev in ambele scrutinuri pentru a-si sustine clientul. Alianta pe care o garanteaza, intre oligarhiile rusa, ucraineana si statul rus, constituie cel mai redutabil obstacol in calea democratizarii Ucrainei. La exit poll-ul din 21 noiembrie, candidatul pro-occidental Viktor Iuscenko conducea cu opt procente fata de pro-rusul Viktor Ianukovici. Si totusi, Comisia Electorala a Ucrainei il declara victorios, a doua zi, pe omul lui Putin. Diferenta nu putea rezulta din erorile tehnice. Toate sondajele din noaptea alegerilor confirmasera de altfel victoria lui Iuscenko. Observatorii OSCE au condamnat fraudele si abuzurile din noaptea alegerilor. Au urmat atentionarile fiecarui stat al UE, ale Uniunii Europene insasi si ale Statelor Unite. Iesirea pe strazi a opozitiei face ca situatia sa fie inca volatila. Iuscenko a cerut manifestantilor sa nu renunte la protest pana nu vor castiga puterea. Ieri, s-au propus negocieri. Evenimentele sunt in curs. Greu de crezut, totusi, ca in Ucraina sa aiba loc ce s-a intamplat in Georgia. Rusia nu se va retrage a doua oara. Alegerile care se vor desfasura in Romania la sfarsitul acestei saptamani nu au implicatiile internationale ale scrutinului din Ucraina. Dar nu sunt nici o simpla competitie electorala. Echipa pastorita de Adrian Nastase si Ion Iliescu a pregatit de mult timp, minutios, tacticile de pastrare a puterii. Spalarea de antisemitism a lui Corneliu Vadim Tudor constituie in primul rand o initiativa a PSD. Cu privire la aranjamentele din culise, este semnificativ ca PRM si partidul lui Gigi Becali au deschis o campanie furibunda impotriva lui Traian Basescu; nu impotriva fortei politice aflata la putere, cum ar fi fost logic. Vedem din nou utilizarea electorala a institutelor de sondaje. Alin Teodorescu, asociat altadata opozitiei radicale si ajuns astazi omul lui Adrian Nastase, initiase metoda inca din 1990. Dar manipularea sondajelor a devenit cu adevarat vizibila in momentul alegerilor locale din 2004. Iata deci, dupa 15 ani de tranzitie, Romania mai are inca probleme de fond privind functionarea ei democratica. Chiar numai masurile luate in ultimele doua luni si tot este suficient sa vedem cat de periculoasa ar fi ramanerea la putere a echipei PSD. Am asistat, pe ultima suta de metri, la masive furturi din avutia publica "cu legea in mana", in interesul clientelei politice ori clericale; incalcarea grosolana a legilor scrise si a normelor nescrise. Intoxicarile murdare au luat un adevarat avant in ultimele zile. Toate acestea sunt argumente pentru votarea alternantei politice. PSD-ului nu ii e straina, dupa cate face, dorinta de a frauda, ca in Ucraina. Ma indoiesc totusi ca isi va permite sa mearga prea departe. Daca va castiga, Alianta DA ar trebui sa sanctioneze, "bucata cu bucata", toate incalcarile din timpul campaniei electorale. Guvernarea care a urmat alegerilor din 1996 a tratat in stilul caracteristic, cu indulgenta, neregulile de atunci. Noua guverenare trebuie sa devina intransigenta. Caci doar asa vom scapa, pe viitor, de teama, motivata de altfel, a fraudarii alegerilor.