Problema Basarabiei constituie o preocupare permanenta in Germania, mai ales la Institutul German pentru Politica Internationala si Securitate din Berlin. Analistul politic al acestui institut specializat in problemele teritoriului dintre Prut si Nistru este Anneli Ute Gabanyi, care urmareste cu atentie toate evolutiile politice din aceasta zona. Anneli Ute Gabanyi a lucrat intre 1969 si 1987 in cadrul sectiei de documentare a postului de radio Europa Libera, in ultimii ani publicand mai multe studii despre evolutia democratica din Romania. In randurile care urmeaza va prezentam un interviu pe tema Basarabiei si a conflictului transnistrean, un conflict aparent inghetat la mai putin de 100 de kilometri de granita Romaniei. Intertitlurile apartin redactiei. De ce credeti ca nu a fost posibila realizarea unirii Romaniei cu Basarabia dupa caderea URSS? "Pericolul" pe care unii observatori occidentali l-au vazut in "iminenta" reunificare a Basarabiei cu Romania a fost in realitate unul inexistent, atat dintr-o parte cat si din cealalta. Teza mea este ca conducerea care a ajuns la putere in Romania dupa 1989 nu a avut intentia, ba chiar dimpotriva, a avut, ca sa zic asa, mandatul - daca se poate vorbi de asa ceva fara sa intram in teoria conspiratiilor, de a nu pune problema Basarabiei. Si as mai spune inca ceva - orice conducere care ar fi ajuns atunci la putere in Romania ar fi avut acelasi mandat. Doi lideri occidentali sunt cunoscuti - atat Francois Mitterand (fost presedinte al Frantei, n.red.) cat si Genscher (fost ministru german de Externe, n.red.)- ca atunci cand au venit in Romania au transmis conducerii de la Bucuresti mesajul: "Nu cumva sa va ganditi sa va uniti cu Basarabia". Eu cred ca una dintre cele mai mari culpe ale lui Nicolae Ceausescu ar fi fost aceea ca ar fi pus problema Basarabiei si de a fi pus-o destul de clar la ultimul sau discurs de la Congresul PCR din 1989. Sunt cunoscute declaratii ale unor lideri sovietici, Eduard Sevardnadze de exemplu, care dupa revolutia din 1989 au spus ca au scapat de ridicarea problemei Basarabiei. Lucrurile erau absolut clare: oricine venea la putere dupa caderea regimului comunist trebuia sa nu ridice aceasta problema. Pericolul era reprezentat de preocuparea Occidentului in legatura cu Iugoslavia, ideea crearii unui precedent pentru destramarea statelor federale din Europa (care chiar s-au destramat, atat Iugoslavia, cat si Cehoslovacia), iar linia politica de atunci era evitarea crearii unui precedent, nu trebuia deschisa o Cutie a Pandorei. Iliescu a lasat de izbeliste Basarabia Mihail Gorbaciov, cu care occidentalii facusera cateva trocuri foarte interesante in legatura cu Europa de Est, pe vremea aceea nu dorea destramarea URSS, era o politica agreata intre est si vest de a nu destrama URSS. Basarabia reprezenta un caz special pentru ca exista statul-mama alaturi si de aceea in primul rand in 1991, in aprilie, cand Iliescu s-a intalnit cu Gorbaciov pentru parafarea Tratatului de baza, nu s-a vorbit despre problemele Basarabiei, nici despre tezaur sau despre Insula Serpilor, iar acum aceste teme se dovedesc a fi explozive. In al doilea rand, conducerea Romaniei nu a pus niciodata in mod oficial problema Basarabiei, a existat doar o declaratie a Parlamentului de denuntare a Pactului Ribbentrop - Molotov. De ce Germania s-a reunificat, iar Romania nu a reusit acest lucru? Daca comparam situatia Romania - Moldova cu cele doua Germanii, diferentele sunt foarte mari. In Germania Federala Constitutia cuprindea un paragraf, asa-numitul mandat de reunificare, care solicita in mod expres unirea cu Germania Democrata. In al doilea rand Berlinul era sustinut de puterile occidentale in aceasta problema si populatiile din cele doua state doreau in majoritate aceasta reunificare. Totusi, dupa atatia ani, cel putin in fosta Germanie Federala s-a produs un fenomen de instrainare reciproca, de care oamenii din cele doua Germanii isi dau seama abia acum, de cat de adanca a fost aceasta despartire care a creat mentalitati diferite. In Romania Constitutia nu a cuprins niciodata o astfel de clauza de reunificare si nici macar nu a fost vreodata discutat un astfel de mandat. Pe de alta parte, politica fortelor din Basarabia care au dorit reunificarea nu a fost cea mai fericita, iar aceste forte s-au evaporat. Mai mult decat atat, Romania a fost primul stat care la doar cateva ore dupa declararea independentei Moldovei a recunoscut independenta unei parti a propriului teritoriu. Pana la urma nu a fost folosita in nici un fel aceasta oportunitate de reunificare oferita de destramarea Uniunii Sovietice. Guvernul de la Chisinau are probleme cu identitatea nationala La Chisinau se spune ca regimul Voronin pregateste o falsificare a ultimului recensamant in pregatirea alegerilor de anul viitor... Un astfel de recensamant era absolut imperios. Practic nu exista nici un fel de apreciere a evolutiei demografice in Basarabia. Insa acest recensamant a fost facut cu banii si participarea unor parteneri externi, printre care si Banca Mondiala. In orice caz nu pot sa-mi imaginez ca o institutie de acest calibru s-ar lasa instrumentalizata de Guvernul unei tari mici cum este Republica Moldova. Este clar ca acest Guvern are probleme cu identitatea nationala, ca acest Guvern isi doreste o componenta etnica in stare sa-i confirme tezele destul de stranii in legatura cu originea locuitorilor. Problema cu acest recensamant este ca nu s-a putut face si pe teritoriul autoproclamatei republici transnistrene, astfel ca isi pierde o buna parte din valoare. Scopul planului Kozak Problema Basarabiei pare sa se regaseasca intr-o oarecare masura pe agenda internationala. Pana acum au fost lansate trei planuri de rezolvare a conflictului transnistrean: planul Kozak, planul Belkovski si acum initiativa lui Voronin pentru un pact de stabilitate. Cum apreciati aceste planuri? Planul Kozak a fost o manevra a Kremlinului in incercarea de a dribla OSCE, care oricum este manipulata in buna parte de rusi, insa n-a putut fi manipulat astfel incat Rusia sa obtina legalizarea prezentei militare in Transnistria. Planul Kozak era destinat de fapt legalizarii prezentei militare ruse in intreaga Republica Moldova. Presedintele Voronin a refuzat in ultimul moment sa semenze acest memorandum, si-a schimbat parerea dupa niste telefoane cu reprezentanti ai SUA si se pare si cu Javier Solana. Prin planul Kozak Rusia a sperat sa scape de presiunea OSCE si de angajamentul pe care si l-a asumat la Istanbul. Planul Kozak a fost pregatit pentru reuniunea ministrilor de Externe ai tarilor OSCE de la Maastricht de anul trecut. Daca Voronin si cu Smirnov ar fi semnat acest plan de federalizare, Rusia ar fi putut spune: "Vedeti, cele doua parti nu doresc, in mod liber, retragerea trupelor ruse. Din pacate Occidentul nu a reactionat asa cum si-ar fi dorit Voronin, desi acesta nu a mai dat semne ca urmeaza linia Kremlinului, iar relatia dintre el si Putin s-a racit. Se pare ca Voronin nu a inteles pe deplin scopul Moscovei - Putin vrea sa-si legalizeze trupele din Transnistria, nu prietenia cu Voronin e importanta. Iar acum Voronin a trecut pe linia incercarii obtinerii unui format diferit de negociere in cadrul OSCE, incluzand SUA si UE si a obtinerii unor garantii valide din punct de vedere al dreptului international. Pe de alta parte, Transnistria, si in spatele ei Moscova, si-au vazut politica adoptata pana acum in pericol. Aceasta politica a fost una a incercarii de a ridica rangul conducerii din Tiraspol si in acelasi timp de a realiza pentru aceasta regiune un statu-quo. Aici factorul timp, neglijat pana acum, a jucat un rol vital - in acesti 10 ani Transnistria este practic independenta, desi aceasta independenta nu este recunoscuta. Tiraspolul a incercat sa intre intr-o federatie moldoveneasca cu Chisinaul in incercarea de a tine in frau Republica Moldova si de a legaliza prezenta trupelor rusesti. Iar toata aceasta politica a esuat. Deocamdata exista doua amenintari la adresa actualului statu-quo din Transnistria. Pe de o parte s-a renuntat la ideea reunificarii, iar Smirnov a amenintat cu un alt referendum in Transnistria in legatura cu independenta, pe de cealalta parte semnalizand ca acest conflict nu este atat de inghetat pe cat se crede - la nevoie il putem dezgheta. Iar aceasta a doua parte cuprinde tot ce s-a intamplat in acest an in Transnistria: blocada scolilor, sicanele cailor ferate, toate acestea amintesc de modul in care a fost declansat conflictul de acum 12 ani. Care ar fi cea mai rationala rezolvare a conflictului transnistrean? Intrebarea e cum va reactiona Occidentul - va ceda in fata Tiraspolului de dragul unui statu-quo care il aranjeaza, nefiind nevoie de nici o decizie - sau va lua masuri? Eu le-as spune transnistrenilor sa se duca, au mai multe optiuni: fie Uniunea Rusia-Belarus, fie Comunitatea Statelor Independente. Din partea comunitatii internationale s-ar putea pune urmatoarea conditie: granita de pe Nistru se inchide. Vor ramane mai multe probleme nerezolvate in legatura cu populatia de dincolo de Nistru, insa aceasta granita reprezinta cea mai mare amenintare pentru securitatea europeana - contrabanda cu arme si multe altele se scurg prin aceasta granita, mai ales ca Ucraina, cu tot cu aspiratia sa europeana, nu a contribuit foarte mult la securizarea zonei. Locul Basarabiei este in Europa Are Republica Moldova un viitor european? Transnistria este cea mai mare problema in carca Moldovei. Identitatea de stat a Chisinaului se bazeaza pe criteriul integritatii teritoriale cu Transnistria. Insa Republica Moldova nu mai are nici un avantaj din unirea cu Transnistria - se spune ca industria si productia energetica se afla acolo - insa Chisinaul nu profita de pe urma lor. Pe de alta parte drumurile Republicii Moldova catre institutiile europene se gasesc mai degraba in noua politica de vecinatate a Uniunii Europene. O aderare a Republicii Moldova este deocamdata exclusa. Moldovenii ar trebui sa faca totusi asa cum au facut si romanii - sa isi pastreze scopul aderarii chiar daca nu au sanse prea mari in prezent. Transnistria ramane un factor de inhibare, iar daca Moldova nu scapa de el, o eventuala integrare europeana a Chisinaului este total periclitata. Locul Basarabiei este in Europa, insa in nici un caz in conformitate cu planul Belkovski. Acest plan nu a fost altceva decat o momeala aruncata pe ultimii 10 metri pentru a stopa drumul Romaniei catre Uniunea Europeana. Pe Stanislav Belkovski nu-l prea cunoaste nimeni, desi are contacte foarte bune in cercurile care determina componenta Kremlinului, este doar un mesager. Iar afirmatiile lui Belkovski nu au facut altceva decat sa reproduca foarte fidel naduful Kremlinului in ura impotriva lui Voronin si fata de esuarea planului Kozak.

George Damian, Berlin