S-a nascut in Antiohia, in anul 354, a studiat filosofia, iar dupa ce s-a botezat, a avut ca dascal in cunosterea Scripturii pe Diodor din Tars. Intre anii 372 � 378, in timpul persecutiei ariene, Ioan s-a retras in grotele de pe muntele Silpios din Antiohia. Dupa ce devine preot, in 386, isi incepe activitatea predicatoriala pe langa arhiepiscopul Flavian al Antiohiei. Aici rosteste 21 de omilii numite "Omiliile la statui". Devine patriarh al Constantinopolului la 26 februarie 398 si de pe aceasta pozitie initiaza reforme si ia masuri pentru curmarea abuzurilor, luxului si coruptiei in randul clerului fiind el insusi exemplu de viata modesta in palatul patriarhal. A fixat reguli de viata pentru calugari, calugarite si vaduve si a incurajat activitatea caritativa a bisericii. Iubit de popor si dusmanit de cei pe care actiunile sale ii atingeau, Sfantul Ioan este exilat in anul 400 in Bitinia, ca urmare a intrigilor patriarhului Teofil al Alexandriei (aflata la concurenta cu Constantinopolul) si a conflictului direct cu imparateasa Eudoxia si ministrul Eutropiu, ale caror abuzuri si nedreptati le infierase public. Dupa doua luni este reinstalat datorita revoltei poporului dar, in preajma Pastilor din 4004, dupa alte critici aduse Eudoxiei, este arestat in secret si exilat la Cucuz (Armenia Mica) si apoi la Pityus pe tarmul Marii Negre. Moare pe drum la 14 septembrie 4007. In 438 moastele sale sunt aduse cu mare alai la Biserica Sfintilor Apostoli din Constatinopol de unde vor fi duse de cavalerii Cruciadei a IV-a in Italia. In 1997, cardinalul Florentei a daruit Patriarhiei Romane o importanta parte a lor. Considerat cel mai mare orator crestin al tuturor timpurilor si unul din cei mai importanti patriarhi ai Bisericii ortodoxe, Sfantul Ioan Gura de Aur a lasat in urma lui Liturghia care ii poarta numele si care se savarseste cel mai des pe parcursul anului liturgic, peste 600 de omilii (predici), capodopera "Despre preotie" si multe altele. 14 noiembrie: Sf. Apostol Filip, Sf. Grigorie Palama 15 noiembrie: Cuviosul Paisie de la Neamt De origine moldovean, posibil chiar din neamul cantemirestilor, cuviosul se naste la 21 decembrie 1722, cu numele de Petru in orasul Poltava unde se stramutasera bunicii sai. Dupa patru ani de studiu la Academia Movileana din Kiev, Petru se indreapta catre calugarie si rataceste pe la mai multe schituri si manastiri pana in 1745 cand trece in Moldova. In 1746 pleaca la Athos unde pustniceste 4 ani langa Manastirea Pantocrator. In 1750 este facut calugar cu numele de Paisie, primeste schitul Sfantul prooroc Ilie, accepta preotia si ramane pana in 1763 cand vine impreuna cu 64 de ucenici la Manastirea Dragomirna. Petrece aici 12 ani in care aduce obstea la 350 de calugari. In toamna anului 1775 se muta, impreuna cu 200 de calugari la Manastirea Secu, iar din vara anului 1779 se asaza la Manastirea Neamt careia ii va fi staret timp de 15 ani, cei mai rodnici din viata sa. Organizeaza obstea, care ajunge la aproape o mie de suflete, dupa randuiala de la Sfantul Munte, face numeroase traduceri din Sfintii Parinti, deprinde pe multi ucenici cu rugaciunea lui Iisus (Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, milueste-ma pe mine pacatosul) si intretine relatii duhovnicesti cu multi stareti, duhovnici, pustnici, episcopi si dregatori. Cuviosul Paisie, numit de contemporani "cel mare" moare la 15 noiembrie 1794, in timpul Vecerniei, si este ingropat in gropnita bisericii voievodale. Postul Craciunului Durata de 40 de zile este stabilita la Sinodul din 1166, de la Constantinopol. Postul aminteste timpurile Vechiului Testament, pe profetii si dreptii care au trait in post si rugaciune cu nadejdea in venirea lui Mesia si postul de 40 de zile tinut de Moise inainte de primirea Legii. Cantarile din acest timp cuprind profetiile despre venirea Mantuitorului, a carui nastere o sarbatorim la sfarsitul postului. Pagina realizata de Mihaela si Paul GHITIU