Profetii sunt niste personaje speciale ale Veciului Testament: despre cei mai multi dintre ei nu se stie, in ceea ce priveste viata, mai nimic, in schimb cartile, care ne dezvaluie profetiile si conceptiile lor, dupa ce s-au adeverit si au schimbat soarta poporului ales si a intregii omeniri, au traversat mileniile, amintindu-ne deopotriva in literatura religioasa iudaica, cat si in cea crestina, despre voia de noi a lui Dumnezeu si nevoia noastra de El. Exact asfel stau lucruruile si cu Zaharia, nascut probabil in captivitatea babiloniana, amintit de profetii Ezdra si Agheu, chemat la profetie in acelasi an cu ultimul, 520 i.Hr., anul in care cei doi reusesc, prin cuvantarile lor, sa-si convinga contemporanii si sa se porneasca rezidirea templului din Ierusalim. Dar daca Agheu rosteste ultima cuvantare in luna decembrie a aceluiasi an, Zaharia se opreste de-abia in 518. Cartea sa este compusa din trei parti, dintre care doar prima este unanim acceptata ca apartinand lui Zaharia. Este de altfel si cea mai speciala, continand opt viziuni si o fapta simbolica care urmeaza dupa o scurta introducere ce indeamna la pocainta si la transformarea religios-morala a poporului evreu, conditii absolut necesare pentru implinirea promisiunilor divine. Viziunile ii sunt interpretate de catre un inger. Prima ii dezvaluie lui Zaharia un calaret care sta la umbra intre doi morti si este inconjurat de alti calareti. Ingerul ii spune ca acestia sunt ochii lui Iahve, ii vesteste pentru moment pacea, dar si perspectiva izbucnirii maniei lui Dumnezeu. In a doua apar patru coarne � dusmanii lui Iuda din patru zari � si patru faurari, instrumentul justitiei divine, care ii distruge pe dusmani. A treia vorbeste despre Ierusalimul ideal, cetatea mesianica, caci un tanar cu o funie, care ii apare profetului pregatit sa masoare viitorul Ierusalim, este oprit de un altul ce-l anunta ca acesta va fi fara ziduri. Viziunea a patra vorbeste despre preotia cea noua si sfanta. Arhiereul Iosua, venit in fruntea evreilor repatriati, apare acuzat de Satan in fata ingerului lui Iahve, care insa ii iarta orice pacat si-l imbraca in hainele celor alesi. Viziunile se refera tot mai acut la reconstruirea templului. Cea de a cincea contine imaginea unui candelabru de aur cu sapte lumanari � providenta lui Iahve �, asezat intre doi maslini care simbolizeaza pe cei doi alesi: arhiereul Iosua si guvernatorul Zorobabel sortiti sa reconstruiasca templul. A sasea viziune ne intoarce in domeniul luptei pentru o noua viata moral-religioasa. Un sul de carte care se inalta in vazduh reprezinta blestemul care se va raspandi pe fata intregului pamant fata de pacatosi. Dar imparatia mesianoica va veni. O femeie inchisa intr-o efa sub un disc de plumb � simbolul nelegiurii � este dusa si aruncata in Babilon de alte doua femei. Dumnezeu va inlatura piedicile care se opun venirii acestei imparatii. In viziunea a opta, patru care trase de cai de diferite culori care ocolesc pamantul in patru sensuri anunta judecata paganilor. In ultimul capitol al acestei parti, 6, Zaharia vede imaginea lui Iosua cu doua coroane pe cap, una de aur si alta de argint, anunt al unirii puterii regale si a celei sacerdotale in Mesia.