Evreii au avut cu ceva timp in urma postul dintre Ros Hasana (Anul Nou) si Iom Kipur, musulmanii ies din postul Ramadam, crestinii intra in postul Craciunului. Postul este vazut astazi, de cei mai multi oameni din lumea zisa "civilizata", ca retinerea de la mancare, bautura si, eventual, relatii sexuale din motive de sanatate sau chiar obscure (fundamentalism si obscurantism religios). Cei care nu ii inteleg ratiunea � din cauza prea-plinului de ratiune proprie � nu il mai pretuiesc, nu il mai practica si fac totul pentru a raspandi aceasta atitudine, o data cu intregul set de valori care o cuprinde, in tot restul lumii. Obligatie de cult sau autoimpunere, postul este insa, in toate religiile, o perioada speciala de pregatire pentru o viitoare intalnire cu Dumnezeu, fie ca aceasta face parte din timpul liturgic � o sarbatoare importanta � sau ca este o intalnire personala pentru a depune in fata Divinitatii o cerere de vindecare, de ajutor, de iertare, pentru sine sau pentru altii, apropiati sau nu. Oricare ar fi finalul, postul, ca pregatire, presupune reculegere, rememorare, cercetarea constiintei, intelegerea greselilor din viata de pana atunci, cainta si smerire, speranta si credinta ca tot zbuciumul celui in cauza va fi auzit si va primi raspunsul asteptat. Este, in perspectiva minunatei, dar si coplesitoarei intalniri cu Domnul, asezarea fata in fata cu sine intr-o incercare de a depasi conditia anterioara si de a te infatisa Acestuia, daca nu schimbat, macar gata de a o face. Ori aceasta metamorfozare, intru totul comparabila cu transformarea omizii in fluture si inca cu mult mai tainica si minunata, nu poate avea loc in conditiile obisnuite ale unui sine incovoiat de griji si urmaritor de placeri care, cu toatele, abat atentia, amortesc privirea interioara, sleiesc vointa si zadarnicesc atat cercetarea constiintei cat si regretul, sincer si din adancuri, al pacatelor. De aici, cu atat mai mult, neputinta ridicarii, a depasirii stadiului de omida, vesnic infometata si legata de materia neputintei sale. Postul nu este o performanta ascetica sau nutritionista, chiar daca el are si importante efecte benefice asupra metabolismului, si este intalnit in toate religiile ocupand un loc important in riturile religioase, cu motivatii diverse, dar cel mai adesea apropiate: asceza, purificare, doliu, jertfa si smerire, implorare. Postul este adesea pomenit in Vechiul Testament in legatura cu viata profetilor dar si intr-o multitudine de alte situatii. "Omul se indreapta spre Domnul intr-o atitudine de dependenta si de abandonare totala: inainte de a intreprinde o sarcina dificila, sau pentru a implora iertarea unei greseli, pentru a cere o vindecare, pentru a se jeli la o inmormantare sau in urma unei nenorociri nationale, pentru curmarea unei calamitati, pentru a se deschide fata de lumina divina, pentru a se pregati in vederea intalnirii cu Dumnezeu (Vocabular de Teologie Biblica). Postul era reglementat in liturgia iudaica atat pentru "postul mare" de Ziua Ispasirii, cat si pentru aniversarea momentelor de rastriste abatute asupra poporului lui Israel. Si astazi exista fixate zile de post colectiv. Astfel, alaturi de Ziua Ispasirii, zile de post sunt si a 17-a zi a lunii tamuz, a 9-a zi a lunii av, postul Esterei. In plus, cei piosi practicau si practica posturi din devotiune personala. Pentru Islam, postul din luna Ramadan este cea mai cunoscuta obligatie de cult si de viata. Cunoscut inca inaintea Profetului, postul voluntar este practicat de acesta si de tovarasii sai si intr-o incercare de a nu fi mai prejos decat evreii care erau in numar mare in Medina si respectau practica de devotiune instituita de Moise. Mai tarziu este revelata in textul Coranului si obligatia postului canonic ca o retinere, pe perioada prescrierii, de la mancare, bautura si relatii sexuale in timpul zilei, intre rasaritul si apusul soarelui. Postul trebuie tinut doar de cei care pot, care nu au probleme de sanatate. La musulmani, postul care afecteaza starea de sanatate este descurajat si chiar interzis amintind credinciosilor ca "lui Dumnezeu ii place sa-I fie acceptate dispensele asa cum ii place sa I se indeplineasca prescriptiile". O alta discutie veche este cea legata de sinceritatea si discretia cu care este tinut postul. Profetii Vechiului Testament acuza formalismul cu care sunt indeplinite obligatiile religioase printre care si postul si mandria sau ostentatia concretizate intr-un post exterior, "pentru a fi vazut de ceilalti", fara valoare si deci fara urmari benefice pentru cel care il tine. Necesitatea discretiei si sinceritatii este litera de lege si in Islam pentru ca acestea vorbesc despre reala pietate. Etalarea oboselii, apatiei, indispozitiei si chiar a maniei in aceasta perioada a dat nastere adjectivului "muramdin" (ramadanizat), iar pozitia lui Dumnezeu, transmisa de catre Profet este deosebit de clara: "De la acela care nu se abtine de a cadea in falsitate prin vorba si prin fapta sa, Dumnezeu nu cere sa se abtina de la mancare si bautura". Valoarea postului pentru fiecare din cei care il abordeaza este similara si in crestinism. "Pentru a fi pe placul lui Dumnezeu, postul adevarat trebuie insotit de iubirea fata de aproapele si trebuie sa cuprinda o cautare a adevaratei dreptati; este intim legat de pomana cat si de rugaciune. La urma urmelor trebuie sa postesti din iubire fata de Dumnezeu. In consecinta, Iisus cheama la practicarea postului intr-o perfecta discretie: cunoscut doar de Dumnezeu, acesta va fi expresia pura a nadejdii in El, un post umil care va deschide inima fata de dreptatea interioara, lucrarea Tatalui care vede si actioneaza in ascuns (Vocabular de Teologie Biblica). Biserica Ortodoxa a stabilit patru posturi mari pe parcursul anului liturgic � Postul Pastelui, postul Sf. Apostoli Petru si Pavel, Postul Sfintei Marii si Postul Craciunului. In afara de acestea, sunt zile de post miercurea, ziua in care s-a tinut sinodul iudeilor care a stabilit prinderea lui Iisus cu ajutorul tradarii lui Iuda, vinerea, ziua in care Mantuitorul a fost rastignit pe cruce, Ajunul Bobotezei, la 5 ianuarie, Ziua Sfintei Cruci, la 1 august, Taierea Capului Sf. Ioan Botezatorul, la 29 august si Inaltarea Sfintei Cruci, la 14 septembrie.