Richard N. Haass 

Darfur este este cea mai recenta ilustrare a unei dificultati internationale recurente. Acum un deceniu aceasta problema a acaparat primele pagini ale ziarelor din Ruanda. Ce ar trebui sa faca intreaga lume atunci cand o multime de oameni devin victime ale violentei ce isi are originea in propria lor tara? Darfur este o regiune din vestul Sudanului, locuita de musulmani arabi si africani. Conflictul a izbucnit in 2003, cand rebelii din Miscarea de Eliberare din Sudan au atacat trupele guvernamentale, incercand sa obtina mai multa autonomie si mai multe resurse pentru propria lor regiune. Echipamentul aviatic al Guvernului sudanez si trupele sprijinite de guvern au contraatacat nu numai rebelii inarmati, ci si civilii condamnati sa le ofere sprijin. Satele au fost golite, femeile au fost violate, iar cei ce nu erau de origine araba au fost ucisi. Poate ca la orginea acestei crize se afla o disputa, dar nu acelasi lucru se poate spune si despre costurile ei. Mai mult de 50.000 de barbati, femei si copii si-au pierdut viata. Peste 1.500.000 de oameni au ajuns fara adapost. Genocid este cuvantul folosit de Guvernul american pentru a descrie ce se intampla la Darfur. Intre timp, conducatorii lumii dezbat masurile care ar trebui adoptate. Rezolutia 1564 a Consiliului de Securitate al ONU a fost adoptata la 18 septembrie 2004. In ea Guvernul din Sudan este aspru criticat. Dar ONU nu este gata sa treaca dincolo de cuvinte. Consiliul de Securitate va sanctiona conducatorii din Sudan, ameninta Rezolutia, sau va lua masuri impotriva sectorului petrolier din aceasta tara, dar pentru moment ea nu a stabilit pedepse. De unde aceasta ezitare? Inainte de orice, ea izvoraste din reticenta internationala fata de ideea de a provoca orice guvern cu privire la ce face in interiorul propriului teritoriu. Acest fapt reflecta o viziune raspandita asupra suveranitatii, care le permite Guvernelor sa faca ce doresc in interiorul granitelor propriilor tari. O astfel de mentalitate este inadecvata si invechita. Mai intai, este vorba despre o dimensiune morala. E ceva in neregula daca, atunci cand aproapele tau este macelarit, tu te uiti in partea cealalta. Fiecare dintre noi are o elementara obligatie fata de celalalt. Impotrivirea fata de genocid si de alte forme de violenta impotriva populatiei reflecta de asemenea principiul incetatenit ca si cetatenii, si guvernele au drepturi. Acest principiu este consfintit prin diverse documente internationale, incepand cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului. Ar trebui ca Guvernelor sa le fie interzisa masacrarea propriului popor. Iar Guvernele slabe ar trebui sa interzica masacrele care se petrec in propriile lor teritorii, chiar daca astfel de crime nu sunt comise de Guverne. Toate acestea converg spre impunerea unui concept de suveranitate a statului mai putin absolut. Mai exact, avem nevoie de o abordare contractuala a suveranitatii, una care sa recunoasca obligatiile si responsabilitatile, dar si drepturile oamenilor. O astfel de abordare a suveranitatii ar comunica in mod esential guvernelor si conducatorilor lor ca drepturile si idea de protectie pe care ei le asociaza cu statalitatea sunt, de fapt, conditionate, ca guvernele si conducatorii le vor fi incalcat, daca nu si-au respectat obligatiile. Aceasta idee va avea impact numai in cazul in care comunitatea internationala este pregatita sa mearga dincole de simplele discursuri despre acest principiu si sa accepte consecintele necesare: anume ca celelalte state si lumea in general au dreptul si datoria de a actiona spre a apara vietile nevinovatilor, atunci cand ele sunt periclitate la scara larga. O miscare in aceasta directie a fost sugerata de raspanditul sprijin international pentru interventiile umanitare din Bosnia, Kosovo sau Timorul de Est. Un alt semn de schimbare il constituie documentul de baza ("Scutul constitutiv") al Uniunii Africane, organizatia regionala lansata in 2000 pentru a inlocui inefiecienta Organizatie a Unitatii Africane. Documentul a citat principiile non-imixtiunii unui stat - membru in treburile interne ale altui stat. De asemenea, el a declarat ca "dreptul Uniuni de a interveni asupre unui stat cu privire la o decizie luata de adunare si vizand circumstante grave, mai ales crime de razboi, genocid si crime impotriva umanitatii". In astfel de imprejurari, interventia se poate face in mai multe forme, de la retorica publica si diplomatia privata, la sanctiuni politice si economice sau interventie armata. Toate acestea ne duc inapoi la Darfur. Ce e de facut? E mare nevoie de asistenta serioasa pentru oamenii suferinzi in Darfur. Cei care au supravietuit conflictului au nevoie de ajutor pentru a nu fi invinsi de boala si foamete. Este inca un motiv pentru a reinnoi eforturile dipomatice de a instaura pacea si de a pune capat suferintelor ce au cauzat aceasta criza. De asemenea este necesar sa mai subliniem doua aspecte. Primul se refera la Rezolutia 1564 a Consiliului de Securitate ONU, care spune ca statele trbuie sa furnizeze Uniunii Africane sprijin logistic si material, precum si ajutorul financiar de care l-a solicitat. Cu un astfel de sprijin, trupele autorizate ar putea pazi lagarele de refugiati si, in timp, ar putea apara satele, astfel incat barbatii, femeile si copiii sa se intoarca acasa in siguranta. In al doilea rand, ONU ar trebui sa impuna sanctiuni asupra guvernului sudanez, daca acesta nu renunta la folosirea echipamentului aerian pentru a distruge satele. Ar trebui emise rechizitorii asupra crimelor de razboi impotriva oficialilor care nu se supun. Este important sa se actioneze nu numai pentru salvarea oamenilor din Darfur, ci si pentru prevenirea unor situatii similare. Nenumarate vieti nevinovate depind de acest lucru. Richard N. Haass este fostul Coordinator pentru Planificare a Strategiilor din Departamentul de Stat al SUA. In prezent, este Presedintele Consiliului de Relatii Internationale. Copyright: Project Syndicate, Octombrie 2004