Gabriel ANDREESCU 

Ziua internationala a Gulagului, cu alte cuvinte, ziua de comemorare a victimelor regimurilor comuniste din intreaga lume a fost initiata in anul 2003. Este un fapt prea putin cunoscut. Ceva mai prezenta in opinia publica a ramas tema unui proces al comunismului, analog celui de la Nürnberg. Astazi, tragerea la raspundere, printr-un proces, a vinovatilor pentru cel mai costisitor proiect de inginerie sociala din istoria umanitatii pare utopica. Nu insa comemorarea Zilei Gulagului. In tarile unde multi responsabili ai regimurilor comuniste se afla si astazi in pozitii de putere, invocarea repetata a crimelor constituie un act de dreptate. Ana Blandiana a dat acestei idei o formulare aforistica: "atunci cand justititia nu reuseste sa fie o forma de memorie, memoria singura poate sa fie o forma de justitie". Cum se transforma aceste principii in fapte? In 1997, mai multi intelectuali italieni au creat organizatia Comitatus pro Libertatibus, invitandu-l pe Vladimir Bukovski, cunoscutul disident rus, sa le fie presedinte de onoare. Alegerea spune multe despre tropismele organizatiei. Comitatus pro Libertatibus a propus doar recent o zi comemorativa, luand ca referinta data de 7 noiembrie, ziua care marcheaza sangeroasa revolutie bolsevica. Comemorarea a fost organizata anul trecut, pentru prima oara, la Roma. In 2005, evenimentul va avea loc la Berlin. In acest an, comemorarea Zilei Gulagului s-a tinut la Bucuresti. Trecerea Bucurestiului intre primele capitale unde prinde radacini acest simbol se datoreaza Academiei Civice. Muzeul ridicat la Sighet este binecunoscut in afara Romaniei. In cadrul unei recente conferinte tinute la Weimar, el a fost apreciat drept un exemplu de succes printre memorialele asemanatoare. Pare un paradox ca o realizare de calitatea Muzeului de la Sighet sa prinda viata tocmai in tara cu mostenirea comunismului atat de grea. Ziua Gulagului a fost comemorata printr-un seminar desfasurat luni, 8 noiembrie, sub tripla egida a Academiei Civice, a Comitatus pro Libertatibus si a Institutului Italian de Cultura. Nici motivatia atat de precisa, si nici titlul "Memento Gulag, zi de studiu despre represiunea comunista" nu aveau cum sa sugereze marea varietate a perspectivelor celor chemati sa mediteze asupra utopiei. Nu am in vedere atat vorbitorii romani, care si-au concentrat atentia pe fapte. Romulus Rusan a inventariat cronologia si geografia gulagului romanesc, Constantin Ticu Dumitrescu a povestit avatarurile Legii de deconspirare a Securitatii, istoricul Dorin Dobrincu a facut sumarul represiunii impotriva taranilor in Romania, Ion Vianu a comentat folosirea spitalelor psihiatrice ca instrumente de reprimare a opozantilor politici. Afirmatia anterioara se refera la comunicarile invitatilor din afara Romaniei: Vito Grasso, Vladimir Bukovski, Stéphane Courtois si Dario Fertilio. Merita punctate diferentele de perspectiva sau, sa zicem, accentele asumate de acesti cercetatori. Pentru directorul Institutului Italian de Cultura, Vito Grosso, experienta comunista este mai curand un accident in istoria miscarii socialiste. Degradarea sangeroasa a acesteia se explica prin falimentul celei de-a Doua Internationale in conditiile izbucnirii Primului Razboi Mondial. S-a adaugat starea de putrefactie a imperiului rus, unde bolsevismul a gasit un vid de autoritate, haos si mizerie. "Evenimentele rusesti confirma", noteaza Grasso, "faptul ca nu miscarile revolutionare sunt cele care duc la rasturnarea unui regim, ci este mai degraba regimul cel care se sinucide". Astazi, Europa cel putin pare vaccinata fata de eventuale aventuri comuniste. Pe de alta parte, insista omul de cultura italian, idealurile de solidaritate sociala au fost prezervate in social-democratiile nordice, iar acestea ar putea fi un model pentru viitor. Dario Fertilio, actualul redactor-sef adjunct de la "Corriere de la Serra", a fost interesat de cuplul abominabil al nazismului si comunismului, gemeni cauzali dar si "vlastare ingrijite cu drag de cultura europeana de-a lungul secolelor". Aceste doua monstruozitati au in comun "nu numai metodele feroce de represiune si exterminare", ci si o dimensiune simbolica, care ne face "sa ni le reprezentam pe amandoua sub emblema secerei indoite in forma unei zvastici". La triumful utopiei colective dedicate crearii omului nou si-au dat concursul parinti spirituali ai socialismului si national-socialismului precum Fichte, Rodbertus, Lassale, in timp ce altii cum ar fi Carlyle, Chamberlain, Comte si Sorel figurau in biblioteca ideala a oricarui bolsevic. Utopia a insemnat cel mai infricosator sacrificiu uman imaginabil. Iata de ce un "Memento Gulag" reprezinta un act de credinta in civilizatie. Stéphane Courtois, faimosul initiator al volumului "Cartea neagra a comunismului", a vorbit despre Lenin, caruia, cu un an in urma, o editura franceza renumita nu a ezitat sa-i publice o biografie voluminoasa care-l glorifica. Or, contrademonstratia istoricului francez a fost impecabila: "Reexaminarea istorica a actiunilor lui Lenin, noile arhive care au fost tinute secrete timp de decenii ne arata, de fapt, ca Lenin este inventatorul veritabil al miscarii, apoi al regimului totalitar si ca Stalin, care a fost unul dintre cei mai apropiati colaboratori ai sai, nu a facut altceva decat sa reia si sa dezvolte ideile si practicile initiate de Lenin intre 1902 si 1922". In acest context, ferm dar nuantat, sentintele lui Vladimir Bukovski au parut cumva extravagante; inclusiv sustinerea ca "tragedia noastra nationala si a statelor ex-comuniste consta in faptul ca nu a existat o infrangere definitiva a sistemelor comuniste de guvernare". Dar Bukovski exceleaza in planul practic, nu neaparat in cel teoretic. De numele lui se leaga (si) initierea unei Zile a Gulagului. Ca sa dam fiecaruia ceea ce merita, trebuie amintit si ca a doua comemorare a Zilei, in aceasta saptamana la Bucuresti, se leaga de numele Anei Blandiana.