Criticul muzical israelian Ruth Guttman Ben-Zwi, (nascuta Schoenblum), a studiat la Conservatorul "Ciprian Porumbescu" din Bucuresti, a publicat in revista "Contemporanul" din anii '50, sub pseudonimul Raluca Ioanid, si a lucrat cativa ani la Radio Bucuresti. S-a casatorit ulterior cu constructorul de avioane Itzhac Guttman Ben-Zwi si s-a stabilit in Israel, devenind directoarea programelor muzicale ale Muzeului din Tel Aviv si cronicar muzical al cotidianelor ebraice "Maariv" si "Hatzofe". A revenit in tara natala cu prilejul Festivalului "George Enescu" de anul trecut. Ruth Guttman Ben-Zwi declara: "O cronica de presa si, cu atat mai mult, o emisiune radiofonica au vieti fugare, traiesc actualitatea, exista in goana timpului. De aceea am fost tentata sa adun intr-o carte scrierile despre muzica si muzicieni publicate in limba romana, in Romania si in Israel. Au fost incluse putinele texte recuperate din Romania. In 1960, cand am plecat in Israel, nu am avut voie sa le iau". Muzicologul isi aminteste de bogata viata muzicala a Bucurestiului anilor '50, unde, in pofida cenzurii si a fricii, se desfasurau evenimente artistice deosebite. Ruth Guttman Ben-Zwi a prezentat, in 1958, intr-o emisiune a Radioului Bucuresti, "Concertul pentru clarinet" si "Quartetul pentru pian", compozitiile marelui compozitor american Aaron Copland. "Evenimentul a facut multa valva, spune muzicologul. Mai tarziu, Copland m-a destainuit: "A fost prima auditie a muzicii mele dincolo de Cortina de fier". Pentru muzica lui George Enescu, autoarea cartii "Tempus fugit" are un adevarat cult. Pentru Simpozionul "George Enescu - estetica si stil", organizat de Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania in 2003, Ruth Guttman Ben-Zwi a pregatit comunicarea "Influente stilistice reciproce intre George Enescu si confratii sai evrei din "Dor Ha-Haskala". George Enescu a intalnit, la inceputul drumului sau artistic, multi muzicieni si oameni de bine evrei; cu unii dintre ei a legat prietenii trainice, de-o viata, spune muzicologul. Un inginer evreu, Misu Zoller din Dorohoi, care a studiat la Berlin, prieten al familiei, violonist amator, i-a dat copilului Enescu, in 1886, primele notiuni de solfegiu si lectura muzicala. Zoller l-a sfatuit pe "conu' Costache", tatal lui Enescu, sa-si prezinte fiul lui Eduard Caudella, somitate muzicala a Iasilor. Doi ani mai tarziu, la Viena, unde fusese trimis sa studieze muzica, Enescu i-a cunoscut pe fratii Arnold si Eduard Rose, originari din Iasi, ambii violonisti. Pe 27 noiembrie 1923, Quartetul Rose canta la Ateneul Roman cu Enescu la pian. Cand a ocupat Hitler Austria, Arnold Rose, maestru de concert la Filarmonica din Viena, si-a luat vioara si a fugit. Eduard, fratele lui, a ramas la Viena si, in final, a murit la Auschwitz. Formal, Arnold Rose nu a fost niciodata profesorul lui Enescu, insa din dragoste pentru "baiet" i-a dezvaluit secretele preciziei violonistice. Tot Arnold Rose a fost acela care l-a "convins", prin sotia sa, Justina, sora lui Gustav Mahler, pe marele compozitor evreu sa dirijeze, cu Orchestra Filarmonica din New York, "Suita pentru orchestra nr 1" de Enescu. Acest concert a influentat in bine intreaga cariera a lui Enescu peste Ocean. Autoarea cartii "Tempus fugit" aminteste si de muzicienii evrei Andre Gedalge, autorul unui "Tratat de Contrapunct", Stan Golestan, temutul cronicar muzical al ziarului parizian "Le Figaro", compozitorul Paul Avraham Dukas, marele violonist si pedagog Yehudy Menuhin si ebraistul Edmond Fleg, autorul libretului operei "Oedipe" de George Enescu. Cooperarea lui George Enescu cu muzicienii evrei a fost deosebit de rau vazuta in cercurile conducatoare antisemite romanesti. "Fara a scoate un caz, scria Ruth Guttman Ben Zwi, in 1936, aceste cercuri decid boicotarea celui mai important eveniment al muzicii nationale - premiera operei "Oedipe" de George Enescu la Opera din Paris". Si compozitorii romani, oamenii pe care Enescu i-a sprijinit si i-a ajutat, s-au supus boicotului; cu exceptia lui Mihail Andricu. Succesul premierei a fost umbrit. Pe Enescu l-a durut absenta confratilor romani, care a nedumerit si elita artistica a Frantei, venita sa-l omagieze pe marele compozitor roman.