Gabriel ANDREESCU 

In articolul sau din "Observator cultural" nr. 244, Remus Cernea povesteste: "Inainte de vot ni se strangea mana si nise spunea pe holurile Camerei: "Bravo, avem nevoie de tineri ca voi; avem si noi demnitatea noastra de deputati, nu putem vota o asemenea lege; dupa securisti, popii sunt cel mai mare rau al acestei tari". Dupa votul in plen, ni se evitau privirile sau ni se argumenta ezitant ca "Biserica Ortodoxa este puternica in tara si nu avem ce face"". Votul despre care este vorba in acest - surprinzator - senin pasaj, a fost acordat in unanimitate in Camera Deputatilor proiectului de lege care viza trecerea unei parti din Parcul Carol in proprietatea BOR pentru construirea Catedralei Mantuirii Neamului. Tinerii felicitati de deputati erau directorul executiv al organizatiei Solidaritatea pentru Libertatea de Constiinta si colegii lui care pregatisera protestele din Parcul Carol. Circa 40 de deputati de la PD, PNL, UDMR si PRM le promisesera ca vor vota impotriva actului normativ. Acesta trecuse in viteza prin Senat, unde fusese adoptat tot in unanimitate, exceptand votul cuiva care apasase gresit pe buton. Presedintele Ion Iliescu a promulgat legea imediat ce a primit rezultatul Parlamentului. Si totusi, legea care a trecut prin mana sutelor de alesi ai neamului incalca, in doar patru articole, cinci acte normative: Legea protectiei mediului, Legea protejarii monumentelor istorice, Legea finantelor publice, Legea privind autorizarea executarii constructiilor, Legea administratiei publice locale. Acesta este motivul pentru care proiectul a fost prezentat drept proiect al unei legi organice, desi nu intra pe lista enumerata in art. 73 (3) al Constitutiei Romaniei. Caci, ca lege ordinara, actul normativ devine neoperant in raport cu celelalte acte normative si clar "infrant", formal, de legea organica a administratiei publice locale. Gaselnita caracterului organic al legii reprezinta ultima ipocrizie din lunga serie de falsificari grotesti asumate de initiatorii legii. Desi Legea privind construirea Catedralei Mantuirii Neamului a intrat in vigoare la data de 30 octombrie 2004, nimic nu s-ar putea construi totusi in Parcul Carol, avand in vedere deja plangerile care invoca celelalte cinci legi romanesti (!). Deja insa, mai multi copaci au fost taiati in parc, iar altii, vigurosi in vara, s-au uscat. Te intrebi: este oare mana unor vandali pusi la treaba de beneficiarul legii, Patriarhia BOR? Caci secretul, scenariul din umbra si actiunile de culise au dominat aceasta ultima incercare de rapt care si-a ales un chip legislativ. Termenul "rapt" a fost folosit de altfel de catre Doina Cornea, Mariana Celac, Leontin Iuhas, Vasile Paraschiv (si subsemnatul) in protestul fata de adoptarea legii. "Scopul acestui rapt", se spune in comunicatul de protest, "este ridicarea unei constructii megalomane, in spiritul arhitecturii ceausiste si cu un nume la fel de defectuos". Fostii disidenti considera ca "o asemenea mezalianta, cu un asemenea scop, intre politicienii celor doua Camere, reprezentand toate partidele din Parlament, presedintele Romaniei si conducerea Bisericii Ortodoxe se inscrie in logica celor mai iresponsabile masuri ale fostului regim Ceausescu. Asa cum am procedat si in vremurile totalitarismului, condamnam sfidarea, prin acest act, a principiilor de civilizatie care ar trebui sa conduca viata unei comunitati." Nevoia fostilor disidenti de a se pronunta astazi a fost motivata si de rusinoasa obedienta a intregii clase politice din Parlament. PSD si opozitia au votat la unison. Senatorii si deputatii UDMR, care invocau altadata, patetic, valoarea inestimabila a monumentelor pentru viata comunitara, nu au avut nici cea mai mica remuscare sa dea si ei o lovitura de secure frumoasei constructii peisagiste. Pentru orice om de bun simt, distrugerea Parcului Carol este o nebunie. Ea are aceeasi natura cu distrugerea celor doua statui gigantice ale lui Budha din Afganistan. Locul talibanilor este jucat de ierarhia ortodoxa, rolul trupelor, de armatele de politicieni. Desigur, Parcul Carol nu este un monument al umanitatii. Dar acest ansamblu mai vechi de 100 de ani ramane exceptional, la noi, prin echilibrul dintre patina istorica, generozitatea spatiului arhitectural si vigoarea parcului. Trebuie sa ai megalomania lui Ceausescu si lipsa de gust a unui politruc ca sa promovezi distrugerea unui astfel de ansamblu. Nicicand parca viclenia, falsitatea, oportunismul si ipocrizia nu s-au proiectat atat de coerent in viata publica. Nicicand dupa 1990, umbra teocratiei nu a fost atat de manifesta. Caricatura legislativa din ultimele saptamani reprezinta dovada cea mai clara ca actuala clasa politica este in totalitate tarata. In acest an, votul va alege intre mai rai si mai putin rai. Dar, cu asemenea clasa politica, Romania nu poate deveni o societate decenta. Atitudinea Parlamentului a demonstrat absoluta nevoie a unor politicieni croiti din alt material uman. Cand marti, 26 octombrie, a protestat in Parcul Carol impotriva votului din Camere, URR s-a dovedit a fi singura forta politica de care sa nu-ti fie rusine. Este singura formatiune politica dedicata modernizarii Romaniei. Pana acum, Uniunea pentru Reconstructia Romaniei (URR) aratase ca este capabila de luari de pozitie responsabile. Dar lipsa resurselor, poate lipsa de intelegere a practicii politice au facut ca URR sa ramana un partid marginal. Iata de ce, URR merita sa fie sprijinita din prima zi dupa terminarea alegerilor din noiembrie. In ce priveste batalia pentru salvarea Parcului Carol, ea continua. Din punct de vedere legal, actul normativ votat este inoperant. Se poate ca, in zona ce i-a fost transmisa, Patriarhia BOR sa rada in graba copacii. Patriarhia pandeste de mult ocazia sa ne puna in fata unui fapt implinit. Dar in locul celor cazuti, vor rasari copaci tineri. Ei vor fi marturia actualei infruntari dintre teocratie si modernitate.