Gabriel ANDREESCU 

Serviciul Roman de Informatii a lansat de curand strategia numita "cultura de securitate". Departamentul numit "de Legatura cu Autoritatile Publice si Organizatii Neguvernamentale" a initiat contacte directe cu reprezentantii unor asociatii si think-tank-uri. Presa a inregistrat deja seminarul de la Predeal, din luna septembrie, dedicat doctrinei nationale de securitate. La 21 octombrie s-a desfasurat o alta intalnire, masa rotunda avand ca subiect "Rolul ONG-urilor in stabilirea obiectivelor de securitate". Sunt planificate si alte intruniri. In media s-au exprimat de la inceput temeri cu privire la aceasta "mezalianta" perceputa a fi contrara naturii. Intentioneaza oare SRI sa-si imbunatateasca imaginea? Sau doreste sa compromita sectorul ONG-urilor? Personal, nu am vazut ca Serviciul Roman de Informatii sa fi devenit un serviciu de intelligence in sensul occidental al cuvantului. Implicarea in politica si afaceri este inca evidenta. Totusi, mi se pare la fel de simplist sa iti inchipui SRI o institutie imobila. Serviciul se transforma intrucat trece vremea, se schimba cadrele. SRI trebuie sa raspunda si determinarilor externe. Integrarea in NATO va avea un efect substantial asupra institutiei. Proiecte precum discutarea obiectivelor de securitate cu societatea indica factorii reformei pe lunga durata. Este in interesul tuturor ca reforma sa aiba succes, iar institutia sa se bucure de mai multa respectabilitate. In opinia mea, semnele transformarilor trebuie incurajate. Exista un domeniu unde activitatile ONG-urilor si serviciile de securitate se intersecteaza indiscutabil. Institutii precum SRI sau SIE sunt servicii de intelligence. Procurarea si, mai ales, interpretarea, intelegerea informatiei constituie cheia activitatii lor. Informatia de baza privind sursele de insecuritate este doar marginal de natura secreta, confidentiala, de cules prin "masuri specifice". Temele de securitate care intereseaza serviciile de informatii sunt si subiectul academicilor, ori al think-tank-urilor. De aceea, includerea unor experti "civili" in grupurile care discuta problematicile de securitate este o practica curenta in Occident. Dar poate deveni ea, la fel, in Romania? Voi da un exemplu care reprezinta un adevarat test pentru intentiile reale ale proiectului SRI de comunicare cu societatea. L-am gasit pe site-ul institutiei: www.sri.ro. La rubrica "biblioteca" apare lista cu riscuri vizualizata de SRI pentru initierea opiniei publice. Printre teroristi, crima organizata si fundamentalismul islamic sunt trecute acolo si sectele. Iata doua titluri: "Nocivitatea unor secte insinuate in ultimii ani pe spatiul romanesc" si "Antecedentele extremiste ale organizatiei Ananda Marga". Dupa ce le-am citit, pot spune ca documentarele elaborate de catre specialistii SRI nu rezolva problemele. Ci le creeaza. Pentru a-si legitima textele, dupa opinia mea inacceptabile, autorii invoca rezolutiile Consiliului Europei. De fapt, le manipuleaza. Ei afirma ca in aplicarea recomandarilor Consiliului Europei o problema ar fi, citez, "definirea precisa a conceptului de "secta periculoasa" care ne este explicitat in Recomandarea APCE nr. 8373/1999". Iata o afirmatie pur si simplu falsa. Nu exista nici o Recomandare APCE nr. 8373 din 1999. Ci un raport cu acest numar al Comitetului Legislativ si pentru Drepturile Omului, elaborat de catre Adrian Nastase. El contine o referire la "gruparile periculoase". Referirea a disparut insa in Recomandarea 1412/1999, dupa ce membrii Adunarii Parlamentare au criticat raportul parlamentarului roman. Dar chiar si in textul sau, Adrian Nastase respinge ideea unor categorii de genul secte bune-secte rele. Autorii documentarului se lanseaza in speculatii despre conceptul de cult exprimand "aria de spiritualitate europeana", care s-ar caracteriza prin unitate si exoterism, pivotul doctrinar biblic, caracterul sistemic, stabil si integrat socio-axiologic (!) "Definitiile" de pe site reprezinta un adevarat scandal. Caci in acest fel, SRI da note comunitatilor religioase la disciplina "spiritualitate". Orice conceptie normativista asupra spiritualitatii incalca libertatea religioasa. In recomandarea sa, Adunarea Parlamentara insista, din contra, asupra importantei pluralismului religios. Deci specialistii SRI au invocat documentele internationale pentru a le trada. Consiliul Europei s-a aratat preocupat de copiii grupurilor religioase, esoterice ori spirituale "in cazul relelor tratamente, viol, neglijenta, indoctrinare prin spalarea creierelor si neincadrarea la scoala". Deci problema nu este "natura cultica" a grupurilor, ci situatia grupurilor vulnerabile. Or, tocmai la asta nu se refera documentarul. Situatia devine si mai problematica atunci cand apar referiri la grupuri concrete, precum Ananda Marga si Copiii Domnului. Este verificat ca multe sustineri de pe site-ul SRI sunt pur si simplu falsuri. Cu ani in urma, Ananda Marga a si castigat un proces dand in judecata SRI pentru calomniile aduse. Dar calomniile sunt distribuite si astazi opiniei publice. Daca nu constituie chiar expresia unei vointe potrivnice democratiei, atunci documentare SRI precum cele invocate reflecta un serios deficit de cunoastere. Se ridica si intrebarea de principiu: este legitima investigarea, de catre SRI, a comunitatilor religioase? Cand sunt certate cu legea, acestea ajung tema Parchetului. Se poate ca in cazuri exceptionale, unele grupari sa afecteze siguranta nationala. Dar la acest punct, SRI nu are voie sa greseasca. Pentru specialistii institutiei, o dezbatere cu think-tank-urile civile ar putea fi, eventual, utila. Iata de ce cadrul deschis acum de SRI isi poate arata in principiu rostul. Daca insa documentarele continand falsuri si interpretari inacceptabile precum cel despre secte raman pe site-ul institutiei, in ciuda atentionarilor, atunci scepticii sunt confirmati. Caci nu poate exista colaborare intre SRI si organizatiile neguvernamentale daca Serviciul loveste chiar in valorile societatii civile.