O situatie aparte in Dictionarul General al Literaturii Romane editat de Academia Romana o prezinta scriitorii care, angajandu-se politic in epoca totalitarismului, si-au maculat opera si ridica, azi, semne de intrebare asupra comportamentului lor moral. O prima reactie pe care am primit-o din partea celor care au redactat articolele respective a fost aceea de respingere radicala sub forma unor pamflete politice. Pamfletul nu-i, totusi, modalitatea cea mai potrivita intr-un dictionar academic... I-am rugat, in consecinta, pe autori sa-si revada textele si, spunand cu exactitate ce trebuie spus (inclusiv despre atitudinea morala a scriitorului) sa foloseasca stilul adecvat lucrarilor de acest gen. In fond, daca precizezi ca poetul Cutare a publicat lamentabile versuri encomiastice despre dictatorii epocii comuniste sau a scris romane de-a dreptul mizerabile in maniera aberanta a realismului socialist, laudand sloganele oficiale, este suficient ca acela care citeste sa-si faca o idee justa despre ce om este vorba si care-i valoarea reala a scriitorului. Zece pagini de injurii, intr-un articol de dictionar, ar reprezenta un exces. Or, se stie, situatii de acest fel nu merita nici excesul de indignare, nici excesul de onoare. Merita doar judecata noastra exacta... Critic vorbind, este mult mai convingator si, prin aceasta, mai eficient ...
Dictionarul nostru nu iese, bineinteles, din neant. Exista precedente remarcabile. Suficient sa citez Dictionarul de la Iasi (...), care se opreste insa la 1900, si exista Dictionarul Scriitorilor Romani (I - IV), coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi si Aurel Sasu. Exista, apoi, Dictionarul publicatiilor literare redactat de Ion Hangiu, cateva dictionare cronologice ale literaturii, dictionare de termeni literari etc. Toate acestea au fost si sunt, in continuare, utile pentru echipa care pregateste Dictionarul General al Literaturii Romane. Nu ascund faptul ca ideea de a porni acest proiect mi-a dat-o dictionarul scos de Institutul "Philippide" de la Iasi. M-am bazat, de altminteri, pe experienta si am mizat pe sprijinul cercetatorilor ieseni. Academia Romana a dorit sa continue acest proiect, cuprinzand - cum am spus de la inceput - tot spatiul literaturii romane si toate fenomenele din interiorul lui. Unii publicisti n-au inteles si nu vor sa inteleaga, am impresia, nici azi intentiile noastre. Altminteri, nu-mi explic de ce repeta absurditatea cum ca Academia Romana "a decapitat" dictionarul iesenilor si alte asemenea indecente. Academia Romana n-a decapitat, pana acum, pe nimeni si nici nu are de gand. Vrea doar ca cercetatorii bucuresteni, ieseni, timisoreni, din sfera academica sa pregateasca un dictionar cu alta miza si, evident, de alte proportii, cuprinzand - a cata oara sa precizez? - totalitatea fenomenelor din spatiul literaturii romane. Este limpede ca un astfel de proiect nu-l pot duce la capat, intr-un timp acceptabil, sase-sapte oameni aflati in pragul pensiei. E nevoie de un efort intelectual mai mare si de un program bine ordonat... Ce ma mira este ca unii confrati raman blocati in ostilitatea lor, irationala, fata de orice incercare de a construi ceva durabil si esential in cultura noastra. Sper ca dictionarul ce urmeaza, sa le tulbure cat de cat idiosincrasiile... Asemenea lucrari (tratate, dictionare, sinteze) nu mai pot fi facute, azi, de un singur specialist, cu pana de gasca in mana, la gura sobei...