Joseph E. STIGLITZ 

Imagini recent difuzate in programele de stiri l-au aratat pe Ken Lay, fostul director general al Enron, in catuse. In cele din urma, la ani buni dupa caderea lui Enron, Lay a fost acuzat pentru ce a facut cata vreme a fost la carma. Cum se intampla adesea in astfel de cazuri, directorul pledeaza nevinovat: nu a stiut nimic despre ceea ce faceau subalternii. Se pare ca sefi ca Lay se simt responsabili pentru succesele repurtate de companiile lor. Cum altfel si-ar putea justifica exorbitantele recompense? Dar se pare ca vina pentru esecuri - fie ele comerciale, fie penale - este intotdeauna in alta parte. Instanta americana - ca si cea italiana, in cazul Parmalat - va lua sentinta finala asupra acuzelor penale si civile in concordanta cu legea prezenta. Dar in astfel de cazuri problema este mai complexa: in ce masura poate fi invinovatit un director general pentru ceea ce s-a intamplat sub conducerea sa? Este clar ca nici un director general dintr-o mare corporatie, cu sute de mii de angajati, nu poate sti tot ce se petrece in compania pe care o conduce. Dar daca el nu este vinovat, atunci a cui este vina? Cei din subordinea sa pretind ca ei au facut doar ceea ce au crezut ca se asteapta de la ei. Daca nu s-ar fi supus ordinelor, cel putin ar fi raspuns la instructiunile venite de sus: nu comiteti nici o ilegalitate, maximizati profiturile. Deseori, rezultatul este o atmosfera in care managerii incep sa simta ca limitele legii pot fi impinse si conturile companiei pot fi operate. Chiar daca un director general nu poate sti totul, el este in definitiv responsabil pentru ceea ce se petrece in compania pe care o conduce. El isi alege angajatii, asa ca este treaba lor sa puna intrebari despre ceea ce se intampla. Mai mult, el trebuie sa creeze un climat care sa incurajeze sau sa descurajeze anumite activitati. Cu alte cuvinte, el trebuie sa fie un adevarat conducator. Ceea ce este valabil pentru oamenii de afaceri aflati la conducere este de doua ori valabil pentru presedinti si prim-ministri. Statele Unite se afla intr-un proces de selectare a conducatorului care va fi la carma timp de patru ani. Presedintele George W. Bush poate spune ca nu a stiut ca informatiile furnizate de CIA cu privire la armele de distrugere in masa din Irak de dinainte de razboi au fost de vina. De asemenea, el poate pretexta ca, avand mii de trupe militare sub comanda, i-a fost imposibil sa se asigure ca soldatii nu comit atrocitati, nu tortureaza si nu incalca libertatile civile. Bush si-a ales drept vicepresedinte un om care fusese director general la Halliburton. Cu siguranta ca Dick Cheney nu poate fi considerat vinovat de comportament nepotrivit ca om de afaceri, dupa ce a plecat de la Halliburton. Dar exista din ce in ce mai multe dovezi ce arata ca multe nereguli s-au petrecut cat timp el a fost la conducere. Este important faptul ca Bush nu a pus intrebari. Probabil pentru ca, asemenea subalternilor sai, el stia deja raspunsurile dorite. Au creat o cultura inchisa, reticenta fata de fapte contradictorii, o cultura in care drepturile civile au fost reorientate si in care s-a hotarat ca unii oameni nu au dreptul la nici un fel de protectie. Numai o astfel de cultura - care submineaza vechea supozitie ca un acuzat este nevinovat pana ce vinovatia sa e dovedita - poate veni cu ceea ce Administratia Bush a venit: distinctii legale confuze cu privire la ceea ce este tortura si ce nu. Abuzurile despre care exista dovezi, la Abu Ghraib si Guantanamo, poate nu au fost consecinta inevitabila a instructiunilor date de Administratie. Dar este sigur ca aceste instructiuni au rificat probabilitarea ca tortura sa fie considerata acceptabila. In noiembrie multi americani vor vota impotriva lui Bush, din cauza slabei prestatii din economie si a mizeriei din Irak. Altii vor fi impotriva lui din cauza politicii asupra mediului inconjurator si a pioritatilor bugetare pe care le-a stabilit. Dar intensitatea opozitiei americanilor fata de Bush este din ce in ce mai mare. Se admite din ce in ce mai des ca valorile reflectat de Administratia sa sunt in opozitie cu ceea ce America a reprezentat multa vreme: valorile unei societati deschise, in care diferentele de opinie se dezbat liber, in cadrul unei culturi a civilitatii si a respectului reciproc pentru drepturile tuturor. Batalia care se da acum in America pentru restabilirea acestor valori s-a dat in repetate randuri in lume. Si in America, si in alte parti, aproape totul depinde de deznodamant. In definitiv, este vorba despre o batalie care ii va face pe liderii nostri sa devina responsabili pentru faptele lor. Copyright: Project Syndicate