Domnule profesor, din cate stiu, inca de prin anii '70 ati facut, pentru prima oara in tara noastra, cercetari privind influenta poluarii asupra padurilor. M-am consacrat acestei cercetari. A fost o munca de pionierat. Atunci, situatia era mai buna decat acum? Situatia era foarte dramatica mai ales in unele zone industriale cu poluare foarte mare, cum erau, de pilda, Copsa Mica, Baia Mare sau Zlatna, unde era un adevarat dezastru ecologic. in baza acestor cercetari, colegii mei silvicultori au facut si fac reconstructie ecologica cu rezultate remarcabile. Cu acest prilej, mi-am dat seama, inca odata, cat de important este ca rezultatele cercetarilor sa fie preluate si sa aiba finalitate concretizata, in cazul de fata, in efecte benefice asupra mediului. Care este astazi situatia padurilor? Am putea spune ca, in general, starea padurilor din tara noastra este buna. Corpul silvic a militat pentru conservarea padurilor si pentru aplicarea unor masuri de gestionare durabila. Pentru noi, silvicultorii, conceptul de durabilitate nu este o noutate, pentru ca lucram cu alte ritmuri ale vietii, de peste o suta ani. Silvicultorul este, prin excelenta, altruist, nu lucreaza pentru el, ci pentru generatiile viitoare. Si totusi, in cadrul mai multor sesiuni stiintifice desfasurate la Academia Romana au fost evidentiate aspecte care parca va contrazic. Nu putine au fost si articolele din presa... Situatia a devenit ingrijoratoare dupa inceperea procesului de retrocedare a padurilor catre cei indreptatiti sa le primeasca. Din cca. 6,3 mil. ha s-au retrocedat cca. 2 milioane de ha. Noi gandim ca forma de proprietate este una si trebuie sa recunoastem dreptul tuturor celor care au vocatie succesorala. Insa retrocedarea nu trebuie sa se faca oricum. Una este forma de proprietate si altceva este modul de administrare a acestei proprietati. Cred ca aici este problema. Da. Mai ales ca prin Legea 18 din 1991, de retrocedare a proprietatilor funciare, retrocedarea suprafetelor nu a fost insotita de masurile asiguratorii de paza, avand in vedere ca proprietarii nu aveau cum s-o pazeasca, fiind la zeci sau sute de km. departare. Padurea a ramas fara stapan, au venit hotii si au defrisat aproape 50.000 ha. Din pacate, nici prevederile din Legea nr. 26/1996 - Codul Silvic, care au menirea sa protejeze padurile tarii, nu sunt pe deplin respectate. Daca s-ar respecta legile existente in domeniul forestier, nu am avea parte de alte nenorociri care inca se mai produc. De ce nu s-a aplicat legea? Din aceleasi motive pentru care nu se aplica si alte legi. Fie din cauza inertiei, fie din alte cauze. Din pacate, nu avem o constiinta bine precizata. In cei opt ani de cand sunt in Parlament, am continuat cu elaborarea unor legi care sa vina in intampinarea gestionarii durabile a padurilor. Totusi, cele pe care le-am elaborat in perioada 1997-2000 au fost respinse de majoritatea parlamentara de atunci. Acum se dovedeste ca am avut mare dreptate. In legislatura 2001-2004 am initiat mai multe legi care vizeaza gestionarea durabila a padurilor indiferent de forma de proprietate. Ma refer, printre altele, la Legea 75/2002 pentru modificarea O.G. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic si administrarea fondului forestier national care are niste prevederi foarte bune. Cu toate acestea, rezultatele sunt departe de a fi cele dorite. Din pacate, asa este. De aceea, Guvernul a venit in intampinarea persoanelor fizice, luand povara pazirii padurilor, care urmeaza sa se faca gratuit, prin ocoalele silvice ale Regiei Nationale a Padurilor. Este vorba de o O.U.G. 98/2003, aprobata prin Legea 33/2004. Este un serviciu conditionat? Nu, nici vorba. Dar, din aceasta oferta generoasa a guvernului, doar 20% din proprietari au inteles ca e bine sa lase padurea in paza si administrarea structurilor silvice. Speram ca prin intermediul acestui interviu sa ia la cunostinta si restul proprietarilor de aceasta oferta, intr-adevar generoasa. De ce? Pentru ca Regia Nationala a Padurilor, care gestioneaza domeniul public al statului a fost blamata nemeritat, in special in anii 1997-2000. Nu contest ca si aici sunt oameni incompetenti sau corupti, dar faptele demonstreaza ca acestia au fost exclusi din randul corpului silvic. Proprietarii de paduri trebuie sa aiba incredere in profesionalismul corpului silvic. E vorba doar de o imagine inadecvata? Este, intr-adevar, vorba de o imagine negativa asupra corpului silvic, indusa in randul proprietarilor. Dar, sunt cazuri cand nici proprietarii nu vor sa fie controlati. Totusi, este de retinut ca dreptul de proprietate trebuie sa fie de necontestat, dar nici proprietarul nu poate face ce vrea din punct de vedere al gestionarii padurilor. Care este solutia? Una singura: respectarea legilor. Este adevarat, ca adesea, din cauza saraciei, oamenii taie padurea fara sa se gandeasca la viitor. Dupa noi potopul... Aici rolul presei este aproape salutar in formarea unei constiinte silvice a oamenilor; si a celor care nu au paduri, dar si a celor care le au si ar trebui sa se gandeasca la gestionarea lor durabila. Trebuie sa spun ca, daca Romania mai are inca cele mai frumoase paduri din Europa, acest lucru se datoreaza gospodaririi lor de corpul silvic, care, de-a lungul istoriei, a avut grija de mostenirea pentru generatiile viitoare. Misiunea noastra este sa lasam celor ce vin dupa noi paduri viguroase. O solutie este impadurirea. - Da, situatia este ingrijoratoare: procentul de impadurire este de 26,7% si acesta nu este uniform repartizata pe marile zone geografice: munte, dealuri si campie. Este un procent mic fata de optimul necesar de 35-40%. In zona subcarpatica, procentul este foarte mic, in zonele de campie si mai redus, sub 7%. De aceea am initiat, pentru prima data in istoria Parlamentului Romaniei, Legea perdelelor forestiere de protectie. E functionala? Da, a inceput sa fie. Este vorba de Legea nr. 289/2002. Care este scopul ei? Sa asigure protectia culturilor agricole de seceta si de furtuni, a cailor de comunicatie, a localitatilor, chiar si a Bucurestiului. Vreau sa mentionez ca aceste impaduriri nu se fac numai din fonduri de la buget, ci, in majoritate, cu fonduri externe nerambursabile. Pentru asemenea actiuni, toate tarile dezvoltate dau bani pentru a mari procentul de impadurire. Padurea reprezinta cel mai eficient mijloc de lupta impotriva fenomenului de sera, implicat in producerea schimbarilor climatice. Vegetatia forestiera este cea mai eficace uzina de producere a oxigenului si de stocare a bioxidului de carbon, cel mai incriminat in producerea efectului de sera. Cand incepe programul de impadurire? In aceasta toamna. Am participat la Havana, la intalnirea tarilor care au aderat la Conventia Natiunilor Unite pentru Combaterea Desertificarii iar in cadrul reuniunii interparlamentare am prezentat Legea privind perdelele forestiere de protectie. Legea a fost foarte bine receptata si sunt tari care vor s-o preia pentru cresterea procentului de padure, de optimizarea landschaftului. Cu toate ca sunt si alte colturi ale lumii supuse mai intens desertificarii, totusi se vor aloca si Romaniei, prin Fondul Global de Mediu, cca. trei milioane de dolari pentru infiintarea perdelelor de protectie ca sa se previna aparitia desertificarii. Finantarea se face pe baza de proiecte, asa cum prevede legea. Ati vorbit de retrocedarea padurilor. Cum se stie, Academia Romana are o suprafata importanta de paduri, care au fost donate, de-a lungul anilor, de diferite personalitati. Procesul pare insa destul de anevoios... A fost o scapare a Legii 1/2000. In cadrul dezbaterilor de la acea data, am spus ca Legea are trei mari hibe: era neconstitutionala, nefunctionala si nici reformista. Prin O.U.G nr.102/2001, aprobata prin Legea 400/2003, legea respectiva a devenit constitutionala, functionala si reformista. De exemplu, in Legea 1/2000, Academia nu era prevazuta sa primeasca terenul forestier care l-a avut in proprietate si numai terenurile agricole. De acea, am initiat in Parlamentul Romaniei o propunere privind retrocedarea terenurilor forestiere care au apartinut Academiei Romane. Am prevazut ca retrocedarea respectivelor paduri sa se faca pe un singur amplasament, de comun acord cu ministerul si cu Regia Nationala a Padurilor. Nu se incalca astfel dreptul la proprietate a altor persoane? Nu. Nu va afecta nici un proprietar privat. Mai sunt cca. patru milioane de hectare in domeniul public al statului. Urmeaza ca aceste terenuri sa fie gestionate, in continuare, de Regia Nationala a Padurilor si doar profitul va reveni Academiei. Pentru ce ati facut-o? Fiindca ma simt si eu vinovat ca nu am fost atent macar la modificarea Legii 1/2000. A fost o scapare, sesizata de acad. Eugen Simion, presedintele Academiei Romane. Nu am avut alt scop decat acela de a repara o mare nedreptate. De ce un singur amplasament? Pentru ca numai o suprafata de padure mare se gestioneaza durabil. Sa nu uitam ca Academia Romana este forul stiintific suprem al tarii si ca in aceste paduri se pot face cercetari fundamentale. De aceea, este de dorit ca Academia Romana in dialog cu Regia Nationala a Padurilor si Ministerul de resort, sa solicite, in proprietate o padure cu biodiversitate ridicata. Cum vedeti viitorul? Sunt un optimist. Intr-o prima etapa, in regiunile cele mai afectate de seceta vor fi create perdele forestiere de protectie a terenurilor. In alte zone, cum sunt cele din Ardeal, din subcarpatii Meridionali si Occidentali, avem o alta categorie de perdele forestiere de protectie - cele antierozionale. La nivelul intregii tari, se va realiza, conform legii, sistemul national al perdelelor forestiere de protectie. Este o actiune continua, fara termen, fara limita. Credeti in realizarea acestui proiect? Sunt convins ca el se va realiza nu doar in tara noastra, ci si in alte tari. Nu e suficient ca numai noi sa facem acest lucru. Padurea are rol de echilibru ecologic la scara planetara. In ceea ce ne priveste, Guvernul are o strategie de extindere a vegetatiei forestiere in afara fondului forestier, cu sute de mii de hectare, pe termen scurt si mediu si pe cca. doua milioane ha. pe termen lung. Numai asa ne apropiem de procentul optim de impadurire in tara noastra, de 35-40%.

A consemnat Elena Solunca Moise