Varujan VOSGANIAN 

Principala forma de lupta impotriva coruptiei o constituie dezvoltarea si consolidarea pietelor. Sigur ca cei corupti trebuie pedepsiti si justitia trebuie sa se dovedeasca dreapta si neinduratoare. Dar leacul adevarat si de durata este dat, in combaterea coruptiei, de dimensiunea preventiva. Piata, in conditiile in care este incurajata sa se manifeste in mod liber, isi creeaza propriile solutii de eliminare a distorsiunilor. Tot asa cum un organism sanatos emite anticorpi impotriva intrusilor, tot asa piata isi gaseste caile de acces spre normalitate, astfel incat regulile ei sa fie respectate. Cea dintai regula a pietei este castigul. Iar cea de-a doua, respectarea regulilor. Cine pierde sau nu respecta regulile este eliminat. Orice tentativa de a pastra pe piata perdantii sau incalcatorii de reguli se transforma intr-un pericol la adresa pietei libere. O lege nescrisa a pietei spune ca tentativa de a pastra pe piata o companie cu pierderi genereaza pentru piata, in ansamblul sau, pierderi suplimentare cel putin egale cu pierderea ingaduita, subventionata sau reesalonata. Iar in ce priveste incalcarea regulilor, nimeni nu poate fi necinstit de unul singur. Ca si ineficienta, necinstea naste necinste, intr-un efect propagator extrem de periculos si adesea inepuizabil. Faptul ca principala regula a pietei este castigul, nu inseamna ca toti trebuie sa castige si asta sa se petreaca tot timpul. Intr-o piata exista si riscuri si, adesea, cu toate masurile de prevenire, ele se produc. O piata functionala nu este o piata fara riscuri, dar isi creeaza resorturile de minimizare a riscului si de repartizare cat mai echitabila a acestuia intre actorii pietei. De altfel, tocmai atunci cand o piata nu are instrumentele de management al riscului, ea este mai ineficienta, mai distorsionata si mai corupta. Socotind piata ca un management al riscului, apare evident ca rolul pietelor financiare, al pietei asigurarilor indeosebi, este extrem de important. Iata cum poate functiona piata asigurarilor in combaterea coruptiei si in gestionarea corespunzatoare a riscului. Sa presupunem ca legislatia obliga firmele care participa la licitatii pentru construirea sau reabilitarea drumurilor sa aiba acceptul unei firme de asigurari cum ca aceasta se obliga sa acopere riscurile privind starea drumurilor intr-o perioada de garantie. Consecintele vor fi imediate. La licitatie nu vor putea participa decat firmele serioase, caci numai ele pot convinge o societate de asigurare sa garanteze pentru ele. Iar operatiunea propriu-zisa se va desfasura dupa toate normele, caci firma de asigurari va avea tot interesul ca drumul sa aiba asfalt cat trebuie si de buna calitate pentru a nu fi nevoita sa plateasca reparatiile din perioada de garantie. Astfel incat o buna parte din coruptia si pagubele pe care le genereaza astazi alocarea fondurilor publice pentru constructia si reabilitatea drumurilor ar inceta. Din pacate, insa, in Romania coruptia a ajuns atat de mare incat chiar si instrumentele de acest tip ajung sa fie pervertite. Ca atunci cand, racit fiind, inghiti antibiotice care provoaca stranutul. Iata, de pilda, cazul asigurarilor pentru raspunderea civila rezultand din practica medicala, mai pe scurt asigurarile pentru malpraxis. Atunci cand medicul comite o greseala, in anumite limite, desigur, si este tras la raspundere de pacient, firma de asigurari plateste in locul medicului daunele materiale solicitate de pacientul vatamat. Fireste, in conditiile in care medicul respectiv se asigura pentru malpraxis si plateste o polita de asigurare. In Romania acest sistem a fost introdus din anul 1999, acreditandu-se 22 de firme de asigurari. Numai ca ceea ce trebuia sa fie o expresie a pietei libere, s-a transformat, incepand cu anul 2001, intr-o operatiune clientelara, cu miasme politice. Intai ca medicii nu au putut sa-si aleaga firma de asigurari cu care sa incheie contractul de asigurare. Dupa niste criterii numai de ea stiute, Casa de Asigurari de Sanatate, cu sustinere guvernamentala, a decis sa selecteze un numar de cinci firme de asigurare carora medicii au fost obligati sa se adreseze. In acest fel s-a introdus prima distorsiune a pietei, care a introdus criterii arbitrare, cu consecinte pe care le vom afla imediat. Cum medicii nu prea au avut de ales, ei fiind obligati prin lege sa se asigure, firmele de asigurari s-au comportat in consecinta. Si anume au elaborat contractele de asigurare in mod unilateral, impunandu-le medicilor. Iti convine, semneaza! Nu-ti convine, semneaza! Astfel incat numeroase situatii de malpraxis sunt excluse de pe lista celor asigurate. Iar procedurile sunt extrem de complicate si imposibil de indeplinit de catre medicul asigurat. De patru ani incoace medicii platesc circa 100 de euro pe an unor firme impuse de catre Casa de Asigurari. Cati medici credeti ca au beneficiat in acest rastimp de plata despagubirilor, in urma politei incheiate? Ei bine, nici unul! Plata politei de asigurare pentru malpraxis a devenit un fel de cotizatie obligatorie care se transforma in profit, pentru firmele de asigurari selectate dupa criterii numai de ei stiute, in proportie de suta la suta. In plus, Casa de Asigurari de Sanatate nu a platit in tot acesti ani asigurarile cuvenite pentru spitale. Pe acest fundal se petrec situatii de-a dreptul dramatice, cum ar fi cazul unui pacient care, la Tulcea, a luat pur si simplu foc pe masa de operatie, decedand ulterior. Din pacate, nici macar ministrul Sanatatii nu a intervenit in cazul respectiv, pentru aplicarea legii. Ar fi interesant de stiut cum rasplatesc firmele de asigurari privilegiate bunavointa partidului de guvernamant. Cert este ca toata aceasta comedie a asigurarilor pentru malpraxis a costat in acesti ani lumea medicala, fie ca e vorba de asistente, fie ca e vorba de medici, zeci de milioane de euro.