Inaintea aproape fiecarui meci al echipei noastre nationale, chiar in cazul in care intalnim adversari mult mai putin pricopsiti decat aceasta Cehie, smardoii de la federatie si mai ales selectionerul cer publicului si indeosebi presei sa nu creeze presiuni suplimentare si sa-si "conjuge toate eforturile sa sustina prima noastra reprezentativa, cel mai bun ambasador al tarisoarei noastre". Cam la fel stau lucrurile si acum, in preajma partidei de sambata cu Cehia, a carei asteptare pare sa-i fi isterizat atat pe cei de la FRF, cat mai ales pe Iordanescu, insa in privinta ultimului atitudinea acestuia nu ne mai surprinde de multa vreme, intrucat acesta degaja o nauceala agresiva chiar inaintea unor intalniri cu factor mult mai redus de risc, cum ar fi meciurile cu Luxemburg, Liechtenstein sau chiar Andorra. Culmea este acum ca tocmai acesti infieratori de profesie in astfel de contexte se constituie in cei mai nocivi perturbatori ai asa-zisei atmosfere paradisiace, a armoniei desavarsite ce ar trebui sa domneasca "in randul dragilor nostri tricolori". Mai acum cateva zile am asistat la o harjoneala in public intre Mircea Sandu si Anghel Iordanescu, asupra careia presa n-a insistat prea mult parca tocmai din teama de a nu alimenta parerile tembele conform carora mass-media ar scormoni prin orgoliile federalilor si ar cauta sa iste zazanie cu orice pret. Ne referim desigur la afirmatia lui Mircea Sandu care-i solicita imperios si indirect selectionerului sa castige sapte puncte din urmatoarele trei meciuri, declaratie care i-a inflamat andrenalina lui Iordanescu, acesta nesfiindu-se sa declare in fata camerelor de luat vederi ca "daca asa vrea, pai atunci sa intre el sa joace". O replica, s-o recunoastem cinstit, demna de discutiile din recreatie intre elevii unei scoli ajutatoare, in genul "ba a ma-tii". Pe Iordanescu hai ca am ajuns sa-l mai intelegem, indeosebi dupa ce cativa psihiatri renumiti l-au incadrat temeinic intr-o categorie de nevrotici asupra careia, din jena, nu vom aduce lamuriri suplimentare. Dar lui Mircea Sandu, lui ce i-o fi casunat, ca el e sulfa batrana, nu se arunca bezmetic in astfel de ciondaneli de prost gust, nu pentru ca l-ar da caracterul si bunul simt afara din carciuma, ci pentru ca asa s-a obisnuit el, sa stea cuminte in jurul gratarului cu finul sau Tete Moraru, sa infulece mititei si sa carmoleasca basamac, apoi, dupa meci, sa-si scoata mutra la iveala si sa se laude sau sa se disculpe, in functie de scorul cu care se incheie meciul? Parca am fi totusi tentati sa credem ca iarasi a vorbit la matoleala, cu atat mai mult cu cat el n-a ezitat sa-l ironizeze marlaneste pe General, facand referire la "problemele de o cu totul alta natura pe care el le are", aluzia la dilimandrosenia unanim recunoscuta a selectionerului fiind mai mult decat evidenta. In ce-l priveste, nici Iordanescu nu s-a dezmintit, dovedind o data in plus ce spirit ranchiunos si razbunator se ascunde indaratul meclei sale atat de pioasa cateodata, atunci cand l-a trimis pe cel mai promitator jucator de la Ajax Amsterdam, Nicolae Mitea, la echipa de tineret, neputand uita ca si acesta il ironizase in urma cu o luna, cand ii dedicase "la oha" cele trei goluri inscrise in poarta Macedoniei in meciul de la Caracal. Ca o catana batrana nu poate ierta o astfel de ofensa venita din partea unui racan pe care-l trimite la bulau ar mai fi de inteles, insa cand o astfel de razbunare vine din partea unui individ credincios pana la bigotism, care, in plus, mai este si antrenorul unei echipe nationale, asta incepe deja sa miroasa mai intai a atitudine fariseica, apoi a inconstienta. Iar cazul lui Tiberiu Ghioane, care refuza de vreo doi ani sa mai raspunda convocarilor la "nationala" cam din aceleasi motive care l-ar putea determina si pe Mitea sa ia o asemenea decizie, ar trebui sa fie mai mult decat elocvent pentru Iordanescu. Dar ti-ai gasit!...

Constantin Dinu