Ion Bogdan LEFTER 

Intre atatea emotii, implicatii, contexte si semnificatii, neasteptata retragere a lui Theodor Stolojan din cursa pentru Cotroceni si inlocuirea lui cu Traian Basescu a avut "darul" de a reactiva inclinatiile reductioniste ale multor comentatori politici. Un Stolojan blocat de boala si despre care s-a mai aflat apoi si ca n-a mai suportat presiunile denigratoare a parut sa confirme imaginea mai veche de "tehnocrat", cam "moale" pentru lupta politica, cam "pasiv", "absent", vulnerabil in fata "rechinilor" si a "mafiotilor" care fac legea in viata noastra publica. Prin contrast, Basescu s-ar fi dovedit o data in plus un politician pur-sange, rapid, reactiv, dur, violent in limbaj, cu gustul bataliilor deschise, "fara mama, fara tata". Adica Stolojan ar fi fost un candidat mai slab, pe care partidul de guvernamant si "prezidentiabilul" sau, Adrian Nastase, l-ar fi preferat agresivului Basescu. Ca toate cliseele, si acestea sunt excesiv de simplificatoare. Amandoua. In ce-l priveste pe Stolojan, cine i-a urmarit cu atentie prestatiile din ultima vreme a putut constata o laudabila extindere a profilului de "tehnocrat" catre cel de politician. Ca presedinte al PNL si "prezidentiabil" al Aliantei Dreptate si Adevar, Stolojan a acumulat experienta si si-a asumat cu din ce in ce mai multa convingere rolul de lider al opozitiei, radicalizandu-si vizibil atitudinea si limbajul. Lipsit - intr-adevar - de inclinatii "actoricesti", histrionice sau demagogice, nu si-a disimulat in nici un fel evolutia, etaland in toate imprejurarile o mare vehementa critica la adresa actualei puteri. "Valul schimbarii s-a pornit", proclama el imediat dupa anuntarea rezultatelor estimative ale alegerilor locale, "si el va matura in toamna guvernarea PSD" (citez, aproximativ, din memorie). Impotriva coruptiei, a "baronilor locali", a "mafiei" si a jocurilor de interese care paraziteaza economia si incetinesc dezvoltarea tarii s-a pronuntat la fel de direct, fara menajamente. Stolojan cel "moale" si "pasiv" nu mai exista: ii luase locul un omonim hotarat, indarjit, pregatit pentru confruntarea electorala, increzator in victorie. La randul sau, Basescu nu e nici el doar politicianul dur si certaret pe care adversarii isi permit sa-l catalogheze drept "mitocan" (Nastase dixit). Omul care vine "direct din viata", de pe navele de croaziera sau de pe santierele patriei, are - intr-adevar - energie, impetuozitate, instinct politic si curajul de a spune lucrurilor pe nume, intr-un limbaj colorat, agresiv, popular. Insa - in acelasi timp - Basescu e si el ceea ce se numeste un "tehnocrat". Ministru al Transporturilor, negociator al Guvernului Romaniei cu Banca Mondiala pentru programele PSAL, primar al Capitalei, a acumulat si el o bogata experienta in conducerea unor aparate complexe, cu bugete sofisticate, cu mari investitii, de anvergura nationala. Altfel spus, el e departe de a fi un politician de limbaj, de atitudine, si atat. A fost comparat uneori cu Corneliu Vadim Tudor, caruia i-ar semana prin tupeu, prin violenta limbajului, prin populism. Asocierea e inadecvata: oricat ar fi Basescu de "slobod la gura" atunci cand isi ataca adversarii, el ramane un politician complex, dublat de un cunoscator al realitatilor economice si al administratiei, de un priceput coordonator de institutii. Exista si o noutate - deloc minora - in ce-l priveste pe Basescu cel de astazi, devenit candidat al Aliantei PNL-PD pentru sefia statului: cu toate calitatile, ca si cu defectele care i se stiu, el este - daca se poate spune asa - el insusi plus retragerea lui Stolojan! Boala si abandonul acestuia din urma adauga semnificatii contextuale importante candidaturii celui dintai. Obligat de situatie sa concureze la sefia statului, Basescu are acum toata legitimitatea inscrierii in cursa, chiar daca bucurestenii l-au ales ca primar. In absenta unor asemenea imprejurari de forta majora, n-ar fi putut prelua - de pilda - conducerea Guvernului in ipoteza victoriei in alegeri a Aliantei. Apoi, drama umana a colegului sau a impresionat populatia, care e de presupus ca va transfera asupra lui Basescu nu numai simpatia pe care o starneste imaginea de mare integritate a lui Stolojan, ci si solidaritatea fata de boala acestuia. In sfarsit, as atrage atentia asupra mesajului politic, pe care, preluandu-l de la Stolojan si de la intreaga Alianta, Basescu l-a fixat intr-o formula percutanta: vorbind despre "presiunile" si "santajul" la care fusese supus colegul sau, noul "prezidentiabil" a gasit o expresie cu mare forta sugestiva: "sistem ticalosit". Nu "ticalos", ci "ticalosit", adica pervertit, degradat, cangrenat. Romania - da! - a evoluat si in ultimii ani, sub guvernarea PSD, inregistreaza crestere economica, a intrat in NATO s.a.m.d.; dar coruptia, jocurile de interese, retelele de "baroni locali" si "centrali" nu mai pot fi suportate. Omul obisnuit traieste zi de zi consecintele acestei "ticalosiri" a sistemului, drept pentru care va rezona fara gres la auzul unui atare diagnostic. Punandu-se in fruntea bataliei impotriva "sistemului ticalosit", Basescu are marele atu al unei largi, foarte largi sustineri populare...