Marele diplomat roman Nicolae Titulescu vorbea si el, acum cateva decenii, despre spiritualizarea granitelor. El spunea ca Europa nu mai este doar un spatiu geografic, ci si unul spiritual. Cum interpretati aceasta idee? Eu cred ca evolutia constituirii Europei s-a derulat intr-un context strict politic si ca dupa o dimensiune, in principal economica, aplicata la inceput in agricultura, totul ne-a indepartat de la o necesara reflectie asupra gandirii valorilor, traditiilor, asupra aspectelor intelectuale, spirituale, filosofice, religioase. Este interesant sa observam ca, la inceputul celui de al treilea mileniu, cand ne apropiem de cea de a 50-a aniversare a semnarii Tratatului de la Roma, avem impresia ca aceste probleme pe care le-am lasat deoparte revin in forta. Ca si cum ar fi o reintoarcere a refularii, pentru a folosi un termen psihanalitic. Aceasta neglijenta de inceput poate fi inteleasa. Au fost tari care s-au ingrijorat cand Europa s-a inscris intr-un proces de reconstruire. Era un continent distrus complet de razboi si care avea de rezolvat enorm de multe probleme materiale. Si a reusit cu succes sa realizeze acest lucru. Europa a devenit o mare putere mondiala, fiind un interlocutor viabil pentru celelalte puteri de dimensiuni asemanatoare. Este posibil ca in efervescenta acestui succes, Europa sa nu fi dat atentia cuvenita valorilor nonmateriale. A fost vorba, asadar, de o dubla intarziere. Una pregatita in comun si alta derivata dintr-un fel de complezenta, de confort. Cum pot academiile sa contribuie la elaborarea proiectului viitoarei Europe? Astazi, aceste circumstante se exprima cu o asemenea claritate, incat este absolut necesar sa avem o noua abordare. Nu este deloc sigur ca intreaga desfasurare de forte si reflectiile privind elaborarea Conventiei au fost suficiente in acest sens. Cred ca aceasta problema va continua sa ne sfideze inca un timp si, daca exista anumite instante care trebuie sa ne aduca aminte de aceasta urgenta, ce nu trebuie sa fie pierduta din vedere, ei bine aceste instante sunt organizatiile intelectuale si, printre ele, desigur, academiile. As adauga ca, spre deosebire de tarile occidentale, in tarile care s-au alaturat recent Europei sau in tarile care se vor integra foarte curand, cum este Romania, academiile au un rol mai important. Este firesc ca tocmai aceste tari sa se faca mai bine auzite atunci cand afirma: iata instrumentele care va permit sa realizati acest lucru. Stiti ca Dl. Giscard d'Estaing, care a condus vastul proces de elaborare a Conventiei, a consultat Academia Franceza doar in ceea ce priveste aspectul lingvistic si formal si deloc in privinta problemelor de continut. Or, tocmai in legatura cu acest aspect, academiile pot interveni pe langa autoritatile europene pentru a spune: nu suntem aici doar pentru a face corecturi, ci si pentru a va inspira.

Lucia Georgescu