Initiat in anul 2002, seminarul international "Penser l'Europe", ajuns la a treia editie, a fost dedicat unei teme de acuta actualitate: "Religiile si cultura europeana". Primele doua editii, desfasurate la Sinaia si Brasov, au pus in discutie relatiile dintre procesul de mondializare si culturile nationale, rolul academiilor nationale in spatiul european al cercetarii, limbile vorbite in Europa, stiinta si religie, impunand aceasta manifestare ca un reper al vietii intelectuale europene. Noua constructie a Europei este discutata de politicieni, economisti, juristi, dar nu mai putin necesare sunt si abordarile din perspectiva culturii, care raspunde nevoii de afirmare a identitatii, implicand limba, religia, valorile, obiceiurile si traditiile. Traim un timp caracterizat de Denis de Rougemont ca unul al coexistentei unor "cupluri de antinomii inseparabile", care "se combina in figuri si in structuri variate la infinit" si repun in discutie, intr-un nou orizont de asteptare, "Europa ca patria diversitatii". Amintim ca seminarul a fost organizat de Academia Romana, Ministerul Culturii si Cultelor, Institutul Francez de Relatii Internationale si Fundatia Nationala pentru stiinta si Arta, si s-a desfasurat pe patru sectiuni tematice - Crestinismul in Europa (moderatori acad. Eugen Simion si Thierry de Montbrial); Coexistenta si interactiunea religiilor in spatiul cultural european (moderator Silvester Vizi); Granitele Europei (moderator Jacques de Decker) si Aria de cercetare europeana si exodul de specialisti (moderator acad. Maya Simionescu). In linii generale, am putea spune ca s-au configurat raspunsuri din diferite unghiuri de abordare la o intrebare esentiala: "Cum sa te schimbi ramanand acelasi?" Prof. Jacques Barat sublinia, cu indreptatire, ca sunt mai multe culturi europene caracterizate de o morala comuna, intemeiata pe valori iudeo-crestine; un sistem de gandire, bazat in esenta pe cartezianism; o conceptie umanista ce si-a aflat expresia cea mai inalta in declaratia drepturilor omului din 1789. In esenta Europa este crestina, asa cum o arata si un recent studiu din care reiese ca sunt 552 milioane de crestini, dintre care 287 milioane catolici, 167 milioane ortodocsi, 86 milioane protestanti si 6 milioane de adepti ai altor confesiuni crestine. Este insa mereu mai evident ca si religia musulmana tinde sa devina una europeana, daca tinem seama ca astazi traiesc 37 milioane musulmani si cand Turcia se va integra in Europa acest numar va creste substantial. Este o realitate ce trebuie luata in consideratie in toata complexitatea consecintelor pe care le genereaza. S-a subliniat ca, intr-o Europa democratica, "problema laicitatii nu se pune fata de diferite grupuri religioase minoritare, ci, in particular, fata de Islam", unul dintre efecte fiind aculturalismul. Sa mai adaugam ca pe continentul nostru mai traiesc 1,5 milioane hindusi, 1,5 milioane budisti si 3 milioane de evrei. In aceste conditii, Europa, cu acel "substrat minim care defineste si grupeaza practic toate popoarele", intemeiat pe "respectul si slujirea omului si pe suprematia individului fata de grup" mai are inca multe de spus unui timp al globalizarii. Este un mesaj iudeo-crestin, etern "in masura in care releva universalismul caritatii si proniei." Un mesaj viabil, cu atat mai mult, cu cat prezenta Islamului a avut si un efect pozitiv: accentuarea identitatii crestine a popoarelor europene. Dezbaterile au fost de principiu si, totodata, de nuante, asa incat vom enunta doar cateva titluri, cu speranta ca reusesc sa contureze complexitatea tematicii abordate: "Europa, crestinismul si Islamul", de Thierry de Montbrial; "Democratia si rolul legii in societatile multietnice" de Vojislav Stanovcic; "Despre ce fel de frontiere ale Europei vorbim", de Jacques de Decker; "Conceptul de frontiere si evolutie a notiunii de stat in constructia Europei", de Mohamed Laichoubi; "Formarea frontierelor in Europa si valoarea lor emotionala" de Michael Metyeltin, "Romanii si crestinatatea", de acad. Dan Berindei; "Minoritatile in Lituania" de Arvydas V. Matulionis; "Despre ce fel de frontiere ale Europei vorbim?", de Jacques de Decker; "Cateva consideratii asupra distributiei valorilor si normelor in Turcia", de Mehmet Aydin; "Conceptele crestine - modernitate si postmodernitate", de Jean Staune; "De ce vorbim despre radacinile crestine ale Europei", de Jean Claude Pèrisset; "Europa, o unda", de Virgil Tanase; Bulgaria si modelele etnice", de Kiril T. Keritikov. Pentru mai multa ingaduinta in lume La intrebarea ce este Europa Paul Valery raspundea: "Atena, Roma, Ierusalimul", pentru ca, sublinia Giovani Paul al II-lea, "Atena a descoperit individul, Roma a creat cetateanul, Ierusalimul a revelat persoana" si aceasta este inca "un proiect pentru viitor care trebuie transmis generatiilor ce vor veni, deoarece este tiparul persoanelor si al popoarelor care au modelat impreuna continentul european". Pornind de aici, Mons. Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit de Bucuresti, membru de onoare al Academiei Romane, a afirmat ca "Biserica Catolica din Europa intelege sa participe la acest proiect de viitor proclamand in continuare misterul lui Cristos impreuna cu toti crestinii si in dialog cu alte religii, mai ales cu iudaismul si islamul, asa cum prevede documentul papal Ecclesia in Europa". Cu gandul la integrarea Romaniei, demersul a avut un mesaj limpede: "Ramaneti fideli lui Cristos in credinta voastra. Cu suflul credintei noastre sa participam la largirea dimensiunii spirituale a Europei". In procesul in care sacrul se desacralizeaza, considerat ca "un principal obstacol al libertatii" si profanul este sacralizat, cum scria Mircea Eliade, dialogul intre confesiuni este necesar pentru un demers comun. Viitoarea cultura europeana trebuie, dupa Pr. Prof. Dumitru Popescu, membru de onoare al Academiei Romane, "sa depaseasca dihotomia reductionista dintre lumea naturala si cea supranaturala, de unde porneste ruptura intre aspectele economice si cele spirituale". Si, in legatura cu aceasta, "crestinismul trebuie sa-si gaseasca locul sau in Constitutia europeana". Pentru ca, citim in Evanghelia Sf. Matei: "Nu numai cu paine va trai omul, ci cu tot cuvantul care iese din gura lui Dumnezeu". Diversele culturi europene "trebuie sa redescopere o viziune unitara asupra creatiei ce articuleaza aspectele materiale si spirituale, in lumina stiintei contemporane si a gandirii patristice si biblice." Identitatea Europei este, fireste, si una a traditiei, in care Basarab Nicolescu, membru de onoare al Academiei Romane, o descifreaza pe aceea a viitorului, pornind de la faptul ca aici s-a nascut stiinta moderna, cu marii ei corifei: Galilei, Newton si Kepler. "Dogma crestina a Trinitatii si intruparii, prezenta in climatul cultural si spiritual al epocii lui Galilei..., a permis formularea metodologiei stiintei moderne". Postulatele formulate de Galilei - existenta unor legi universale, cu caracter matematic, descoperirea acestor legi prin experienta stiintifica, reproducerea datelor experimentale - a situat natura intre om si Dumnezeu. Or, aceasta ipoteza trebuie cercetata cu atentie "nu doar pentru a satisface placerea eruditiei, ci, de asemenea, pentru asumarea responsabilitatii celor care se implica in constructia Europei." Am aflat cu acest prilej ca Fundatia Templeton a initiat un program "Stiinta si religia in Romania", in convingerea ca o cercetare a ortodoxiei poate aduce elemente pretioase pentru o mai aprofundata intelegere a acestui aspect. De altfel, relatia dintre religia crestina si stiinta este o problema viu discutata si nu sunt putini teoreticienii, care sustin, cum s-a intamplat si la acest seminar, existenta unei contradictii intre stiinta si religie. Puncte de vedere diferite au fost exprimate in legatura cu locul crestinismului in Constitutia Europei, sustinute cu argumente ce tin, in esenta, de existenta democratiei, a unei economii dezvoltate, de respectarea drepturilor omului, de respectul legii si de protectia mediului. Cum cultura inseamna si suflet, IPS Teofan, Mitropolit al Olteniei a amintit ca: "Spiritualitatea Europei are in centrul ei credinta in Hristos. Radacinile nu sunt doar trecutul unui arbore, ci si cele care ii prelungesc viata." Crestinismul, religie a Iubirii, este deschis spre toleranta si alteritate. Scriind corintenilor ca Iubirea este mai mare decat credinta si speranta, Sf. Ap. Pavel explica: "Iubirea indelung rabda; iubirea este binevoitoare, iubirea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste. Iubirea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar... Iubirea nu cade niciodata." Expresia suprema a acestei Iubiri este ruga lui Hristos rastignit pe cruce, "Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac." In timpul celor doua zile au fost exprimate numeroase puncte de vedere si, dincolo de diversitatea lor s-a simtit staruinta de a afla consonantele in cultivarea acelor diferente in pot apropia oamenii in spatiul unei bune intelegeri. Cert este, cum afirma acad. Eugen Simion, ca "Noua Europa trebuie sa-si protejeze valorile daca vrea sa supravietuiasca". Prabusirea comunismului a insemnat democratie, dar a generat si intoleranta - de la religie, la violenta nationalista la politica. De aceea "Europa comunitara trebuie sa gestioneze aceste crize. Cred ca trebuie sa militam cu toti, crestini si necrestini, pentru o noua ingaduinta in lume."

Elena Solunca Moise