Gabriel ANDREESCU 

Ministrul Educatiei din Serbia, Ljiljana Colic, hotarase acum cateva zile sistarea predarii teoriei darwiniste in anul scolar 2004-2005 si, in perspectiva, studiul acesteia numai la egalitate cu teoria creationista. Argumentul ministerial, citat de ziarul "Glas Javnosti", a fost urmatorul: "Darwinismul este o teorie la fel de dogmatica cum este una care enunta ca Dumnezeu a creat primul om". Masura a provocat imediat reactii din partea profesorilor si savantilor sarbi. Agentia Reuters, care a facut publica informatia si a organizat o consultare a beneficiarilor pe aceasta tema, il cita pe profesorul de biologie al Universitatii din Belgrad, Nikola Tucic, cu urmatorul comentariu: "Este rusinos... Ne indreptam incet spre un stat teocratic si in secolul XXI ne intoarcem la Cartea Revelatiilor". Tot Tucik considera masura ministrului Educatiei drept o strategie menita sa atraga sprijinul Bisericii Ortodoxe Sarbe (BOS): "A fost o decizie politica, care a aratat clar ca biserica nu se gandeste la ale sale, ci este implicata adanc in politica". Reactia oamenilor de stiinta sarbi si a profesorilor a fost suficient de vehementa pentru a face partidul de guvernamant sa dea un pas inapoi. La cateva zile, premierul Vojislav Kostunita a anulat masura ministrului. "Sunt aici ca sa confirm ca Charles Darwin traieste inca", a anuntat ministrul adjunct al Educatiei, Milan Brdar. Si totusi, faptul ca ministrul Educatiei din Serbia a putut ajunge la o asemenea hotarare nu este o simpla intamplare. Evenimentul vorbeste enorm despre evolutia Serbiei in ultimii 15 ani. Intentia eliminarii evolutionismului din scoli reprezinta un punct cheie pe traseul clericalizarii vietii sociale din tara vecina. Resurectia religioasa a facut pasi rapizi imediat dupa caderea comunismului. Numai ca ierarhii ortodocsi par sa fi fost atrasi mai curand de bataliile lumesti, decat de misiunea lor spirituala. Propaganda ateista vulgara, noteaza observatorii, a fost inlocuita cu o propaganda religioasa vulgara. Biserica Ortodoxa Sarba si-a concentrat mai intai tirurile impotriva minoritatilor religioase, calificate secte, ca apoi sa se prezinte drept aparatoare a identitatii nationale sarbe. Ca atare, ea si-a oferit sprijinul lui Milosevici, dar si unor lideri din opozitie cu simpatii religioase. Sfantul Sinod sarb si-a afisat public contactele stranse cu clasa politica nationalista din Serbia. Unul dintre exemplele cele mai triste ale acestei mezaliante este participarea unui ierarh al BOS, alaturi de Arkan, la acordarea unor medalii trupelor paramilitare care actionau pe teatrul de lupta. Or, trupele paramilitare sunt recunoscute mai putin pentru sfintenie, si mai mult pentru atrocitatile asupra populatiei civile. Cei doi lideri din Republica Srpska urmariti de Tribunalul de la Haga, Ratko Mladici si Radovan Karadzici, au intretinut si ei relatii vizibile cu preotii. Se spune ca unii dintre acestia ii ajuta, cu succes se vede, sa scape de vanatoarea comunitatii internationale. Este adevarat ca, in fosta R.F. Iugoslavia, militantismul cu iz politic nu a fost doar monopolulul ortodoxiei. L-au practicat si Biserica Catolica din Croatia si Slovenia, si clericii musulmani din Bosnia-Hertegovina. Problema in Serbia, ca si in alte tari ortodoxe, este caracterul fluu al granitei dintre public si religios. Ambele categorii, si demnitarul laic, si ierarhii bisericii, ar trebui sa apere identitatea proprie. Or, se intampla tocmai contrariul. La Belgrad, politicienii de toate culorile au invitat Biserica Ortodoxa Sarba sa ia parte la jocul politic. In locul aducerii la aceeasi masa a elitelor rationale si responsabile, au fost organizate sinoade ale clericilor si laicatului. Responsabilitatea pentru clericalizarea vietii publice nu trebuie aruncata numai pe umerii oamenilor politici, primii interesati de transferul de capital simbolic. Intelectuali cu prestigiu au contribuit si ei la impingerea BOS intr-o postura care nu este de fapt a sa. Ar fi de invocat in acest sens profesorul Svetozar Stojanovic, care a prezentat BOS drept singura forta capabila sa mobilizeze populatia pentru salvarea si renasterea Serbiei, aflata intr-un "pericol mortal". Nici o alta forta, civica sau politica, nu ar fi, conform lui Stojanovic, la inaltimea acestei misiuni. Era firesc ca BOS, dupa asemenea imbolduri, sa aiba pretentia de a fi stindardul optiunilor sociale si politice ale natiunii. Procesul de clericalizare a vietii nu se opreste de la sine. Mezalianta dintre biserica si politica impinge un stat spre teocratie. Scoaterea evolutionismului din manualele scolare este expresia cea mai neta a unei astfel de tentatii. Ar mai urma interventia in alte doua-trei domenii cheie - justitie, legislatia familiei, drepturile politice - pentru ca tarile ortodoxe sa copieze modelul tarilor islamiste. Or, o astfel de cale nu este o solutie, dupa cum se vede prea bine, ci intrarea intr-un marasm. Societatile europene pareau ferite de tentatia teocratiilor. Ce poate face o populatie care traieste in spiritul secolului XXI sa regreseze la viziunea evului mediu? O explicatie in cazul Serbiei ar fi traumatismul rusinoasei infrangeri a nationalismului autohton. Aici, ca si in toate societatile ortodoxe unde exista un fond popular al deziluziilor si frustrarii, bisericii i se cere sa asigure "salvarea nationala". Un alt exemplu este Federatia Rusa, frustrata si ea de pierderea statutului de Mare Putere. Urmarea: alianta dintre noua conducere de sorginte KGB-ista si biserica lui Alexei al II-lea reprezinta fundamentul politicii regionale a Rusiei. In sfarsit, in Romania, dezgustul pentru felul in care arata tara dupa revolutie a facut din Biserica Ortodoxa Romana (BOR) cea mai creditata institutie. Ca urmare, BOR isi negociaza cota de simpatie cu elitele politice si de afaceri, tocmai cele responsabile pentru actuala stare de lucruri. Or, daca si-ar respecta menirea, o biserica ar trebui sa stea alaturi de popor, nu de elite.