Ovidiu BANCHES 

In urma cu exact patru ani, in septembrie 2000, in politica damboviteana fierbeau apele. Fiind tot un moment pre-electoral, liderii politici se intreceau, firesc, la fel ca si acum, in declaratii si decizii care mai de care mai socante. Privite retrospectiv, gesturile comise la acea vreme explica intr-un fel actuala stare de fapt, in care imaginea clasei politice se deterioreaza pe zi ce trece. Mai ales ca evenimentele politice de astazi sunt provocate de aceleasi personaje. Alegem primele exemple din zona varfurilor. Iata cum suna o cugetare rostita atunci, in toamna lui 2000, de un "clasic" inca activ, poate cel mai notoriu - Ion Iliescu: "Cand necazurile te coplesesc, cand esti bolnav si nu-ti ajung banii de medicamente, cand iti este frig, dar nu ai cu ce plati caldura - reforma, tranzitia, democratia, integrarea devin cuvinte fara sens". Fragmentul este desprins din mesajul transmis de candidatul PDSR la prezidentiale, la reuniunea primarilor si consilierilor partidului sau, manifestare tinuta acum patru ani, in primele zile ale lui septembrie. Arc peste timp: 2004. Iliescu, aflat la final de mandat prezidential, se plimba prin tara si lume, propovaduind binefacerile integrarii si vanzand cu nonsalanta iluzii alimentate din promisiunile guvernantilor pesedisti. Ca si cum boala, frigul si foamea nu ar mai fi de actualitate. In pauza de Ion Iliescu - se stie - Emil Constantinescu a fost seful statului. Acesta si-a "incununat" ultimul an de domnie la Cotroceni cu promisiunea despartirii de politica, taman cand seful PSD isi facea incalzirea pentru Presedintie, dupa cum s-a vazut mai sus. Din nou, arc peste timp. In anul 2004 - toamna, il regasim pe fostul sef al statului la conducerea unui partid - Actiunea Populara - negociind, resemnat, conditiile unei noi capitulari. Cine a retinut anuntul privind desemnarea lui Bogdan Niculescu Duvaz pe postul de candidat la functia de primar al Capitalei din partea PSD poate sa se cruceasca inca o data, cu ocazia acestui "remember": "PNL si-a dezamagit alegatorii certandu-se cu PNTCD, principalul sau aliat din CDR. Ba chiar s-au confruntat si cu probleme interne, daca ar fi sa amintesc numai demisia ministrului de Finante, Decebal Traian-Remes, dar si cu tiganeli si pus poalele in cap", sublinia Duvaz, intr-o interventie oarecare. Duvaz era, pe atunci, vicelider al democratilor, iar pedistii se aflau in razboi cu liberalii. Sau, sa zicem, intr-o concurenta motivata electoral. Prin reactia avuta la declaratia lui Valeriu Stoica, potrivit careia "PD nu este un partid politic, ci un sistem clientelar", Petre Roman confirma pozitia lui Duvaz, spunand ca politica PNL este "puternic oportunista si lipsita de temei". Din cele patru personaje pomenite mai sus, nici unul nu a stat locului in cei patru ani. Duvaz a dezertat la PSD, Remes a facut traseul PNL-Traditional - PNTCD - Actiunea Populara - PUR, Roman s-a regasit in Forta Democrata, iar Valeriu Stoica in avocatura. Varful de forma a lui Theodor Melescanu s-a consumat o data cu alegerile locale din acelasi an, 2000. Atunci, ApR si Melescanu au ocupat pozitia a treia in clasamentul alesilor din teritoriu. Simtindu-se in carti si pentru "prezidentiale", liderul aperist a incercat sa joace tare, atacandu-si adversarii. Astfel ca, in septembrie 2000 - momentul de care ne ocupam - fostul ministru de Externe era in plin conflict cu restul lumii. Melescanu i-a impartit pe contracandidati in "seriosi" si "neseriosi", incluzandu-l pe Theodor Stolojan in ultima categorie. Dupa alegerile de acum patru ani, ApR s-a dizolvat in PNL, iar Melescanu si-a inghitit cuvintele. Alexandru Ciocalteu era omul taranistilor la Casa Nationala de Asigurari de Sanatate. A fost dat jos tot in septembrie 2000, prin decizia premierului de atunci, Mugur Isarescu. Intre timp, Ciocalteu a ajuns cadru de nadejde al Partidului Romania Mare. De la PRM, trecem la UDMR. Presedintele Uniunii, Marko Bela, sustinea inainte de alegerile derulate acum patru ani ca a mirosit tactica opozitiei, iar "PDSR si liderii sai nu sunt in situatia in care pot impune conditii UDMR". Amintim ca udemeristii s-au predat noii puteri, pe promisiuni, inca din primavara lui 2001. Dar ce facea in acele vremuri tulburi, din septembrie 2000, PUR, formatiunea politica mediatizata la maximum in aceste zile? La fel ca si acum, umanistii se aflau in plin parteneriat cu puternicii zilei, PDSR. Prin vrerea acestora din urma, Polul Democrat Social i-a adus pe umanisti in Parlament. Ajunsi acolo, oamenii lui Dan Voiculescu au vaslit, neloial, timp de trei ani, in doua luntrii. Ba la Putere, ba in Opozitie. Acum, dupa ce au reusit sa pacaleasca electoratul la alegerile locale carmind inspre Dreapta, PUR inchide ciclul existentei sale lipindu-se iremediabil de Stanga. Nu sunt de condamnat. Doar au spus de la inceput ca sunt un "partid social-liberal". Adica un fel de ciorba insipida care se poate drege, oricand, cu orice fel de condimente. Tot spre aducere-aminte, mentionam doua episoade petrecute in luna parlamentara septembrie 2000. In comisiile de specialitate, pedeseristii trudeau din rasputeri sa puna bete-n roate Legii privind restituirea caselor nationalizate. Pe de alta parte, in plen, partidul aflat acum la putere respingea, la brat cu PRM, initiativa simplificarii procedurii de ridicare a imunitatii parlamentarilor prinsi cu mata-n sac. Motivul: protejarea alesilor in timpul exercitarii mandatului de procesele injuste care le-ar putea fi intentate. Cele doua cazuri merita analizate de cei preocupati de eficienta guvernarilor post-decembriste. La fel, si figurile politicienilor care si-au asumat respectivele actiuni.