Gabriel Andreescu 

O alta mare gafa a Colegiului CNSAS a devenit publica la sfarsitul saptamanii trecute, cu ocazia conferintei de presa organizata de catre Dan Voiculescu, bogatul om de afaceri, manager, pe vremuri si acum, al firmei Crescent Comercial & Maritime LTD. Prin raspunsul dat ziarului Ziua, la data de 12 februarie 2004, CNSAS isi asuma incredibila afirmatie: "Dan Voiculescu nu a fost agent/colaborator al securitatii ca politie politica". Or, ideea ca firma Crescent nu ar fi lucrat pentru serviciile de securitate romanesti, cu toate implicatiile pentru statutul conducatorilor sai, este o aberatie absoluta. Oricine a trait in vremurile ceausismului stie bine ca nu putea sa existe o alta varianta. Intelege asta si omul obisnuit, nu doar specialistii care au pregatit Armageddon-ul publicat de cotidianul Ziua luni, 6 septembrie. Bineinteles, nu oricine care a fost angajat in intreprinderile de comert cu strainatatea era securist. Dar Crescent avea un statut de exceptie. Cum remarca un cunoscator al sistemului firmelor de comert exterior, daca avem o scara de la 1 la 20 privind statutul in acest sistem, atunci Crescent primea nota 20, I.C.E. Dunarea, I.C.E. Terra, I.C.E. Delta vreo 14, iar celelalte firme (Chimimportexport, Agroimportexport etc.) coborau abrupt sub 10. Faptul ca Dan Voiculescu a castigat procesele cu Petre Mihai Bacanu si Cornel Nistorescu, care ii puneau in discutie trecutul, reprezinta o rusine a justitiei romanesti. O dubla dovada privind dependenta acesteia de comanda politica si economica si, nu mai putin, gravele tare profesionale ale judecatorilor romani. Institutie total noua, CNSAS era chemat sa iasa din acest lant al dependentelor de trecut. Pana la cunoasterea aprofundata a adevarurilor, CNSAS trebuia sa se fereasca de orice falsificare-intoxicare cu privire la perioada comunista, ale carei subsoluri era presupus a cerceta. Desigur, Colegiul CNSAS intampina obstacole in activitatea sa. Nu intotdeauna poti documenta ca un actual demnitar a fost agent/colaborator si a facut politie politica. Exista totusi situatii cand, desi nu apar probele - ascunse sau distruse - poti aprecia ca banuielile asupra unei persoane sunt intemeiate. Intr-un astfel de caz devine inadmisibil ca CNSAS sa albeasca trecutul persoanei in discutie prin luari de pozitie exploatabile. Formula: "conform datelor primite de la SRI, cutare nu a fost agent..." nu ar trebui folosita in aceste situatii. Pana astazi, ea a functionat ca o adevarata masina de spalat a fostilor securisti. Colegiul CNSAS ar trebui sa sustina mai curand: am fost impiedicati sa intram in arhivele SRI si nu putem verifica daca X a fost sau nu agent al securitatii ca politie politica. Sau: nu am putut gasi probe adaugate indiciilor primite de la solicitant, care sugerau o legatura cu fosta securitate s.a. Ultimele formulari ar fi permis CNSAS sa controleze o operatie inceata, dar onesta, de deconspirare, nu una de inalbire a securitatii. Or, hartia primita de cotidianul Ziua de la Colegiul CNSAS ofera un perfect certificat de buna purtare lui Dan Voiculescu. Sa spunem ca Gheorghe Onisoru si-o fi pus semnatura cu a lui putere sau cu vointa unei majoritati simpatetice cu foarte bogatul om de afaceri. De ce nu a exprimat totusi nimeni din Colegiu o pozitie disidenta fata de documentul cu continut aberant? Este de notat ca Regulamentul de organizare si functionare al CNSAS contine urmatoarea prevedere: "Fiecare membru al Colegiului CNSAS este raspunzator pentru propria activitate". Introducand o responsabilitate personala, Regulamentul votat de Parlament legitimeaza si dreptul membrilor Colegiului de a actiona, de a se pronunta individual in chestiunile care vizeaza functionarea institutiei, in sensul indeplinirii rolului ei. A existat la un moment dat un conflict cu aceasta miza intre "gruparea Onisoru" si "gruparea Dinescu". Dar conflictul s-a stins fara a schimba viata institutiei si fara a elimina gafe precum cea despre care vorbim. Iata de ce nu este suficient sa acuzam gravul esec al CNSAS. Preocupanta in aceeasi masura este tradarea fiecaruia dintre membrii Colegiului a principiilor si a scopurilor pe care acestia erau chemati sa le apere. In ce fel? Legea a incercat sa asigure o demnitate, o independenta maxima celor alesi ca membri ai Colegiului CNSAS la inceputul anului 2000. Parlamentul a prevazut independenta membrilor Colegiului fata de jocurile politice si fata de conexiunile partinice din trecut. A impus exigente morale, nepermitand numirea in Colegiu a vreunui fost condamnat, indiferent de natura infractiunii ori eventuala reabilitare. Discutiile parlamentare au aratat cata importanta s-a dat alegerii unui Colegiu format din oameni cu prestanta, devotati si competenti. In ciuda asteptarilor, Colegiul CNSAS a dus institutia pastorita de el la un esec monumental. CNSAS a ascuns practic responsabilitatea securistilor in spatele colaboratorilor lor, ajungandu-se la enormitatea ca unii colaboratori au fost adusi la cunostinta opiniei publice, dar nu si securistii care apareau cu numele in dosarele acestora, desi, fara comanda ultimilor, primii nu ar fi avut cum sa faca politie politica. CNSAS a viciat jocul electoral publicand rezultatele investigatiilor numai pentru o parte dintre partide. Au fost supusi oprobiului public oameni nevinovati, in timp ce subiecti notorii ai legii deconspirarii, precum Ion Iliescu, Ristea Priboi sau Corneliu Vadim Tudor au fost uitati. Iar acum aflam ca CNSAS a asternut pe hartie incredibila afirmatie: Dan Voiculescu nu a fost agent sau colaborator al securitatii. Putea avea CNSAS probe in acest sens? Evident, nu. Cel mult, putea spune ca ii lipsesc datele. Intrucat nici un membru al Colegiului CNSAS nu s-a distantat de sustinere, fiecare isi asuma astfel certificatul de buna purtare oferit lui Dan Voiculescu. Cum se explica o astfel de contraperformanta?