Finalul sangeros al crizei ostaticilor din Osetia de Nord si recentele ciocniri dintre trupele guvernamentale si fortele separatiste din Georgia au facut ca tulburata regiune a Marii Negre sa ajunga din nou pe prima pagina a ziarelor. Cresterea violentei reprezinta totodata un semnal pentru Vest si o atentionare ca este nevoie de o noua strategie nord-atlantica intr-o regiune importanta, aflata la rascrucea drumurilor Europei, Eurasiei si Orientului Mijlociu. Intr-adevar, regiunea Marii Negre este frontiera estica a comunitatii euro-atlantice cu Orientul Mijlociu. Cu Afganistanul, Irakul si Iranul in topul listei de infruntari strategice carora Vestul trebuie sa le faca fata, asigurarea democratiei si securitatii in aceste noi tari de la granita comunitatii euro-atlantice a devenit un imperativ atat pentru Statele Unite, cat si pentru Uniunea Europeana. Mai mult, o reusita ar putea sa fie o lectie de invatat si in ceea ce priveste procesul de reforma si de modernizare a Orientului Mijlociu. "Revolutia trandafirilor" de iarna trecuta din Georgia a demonstrat ca acum exista dorinta de a face reforme radicale. Pentru prima oara, o tara din regiune isi potriveste aspiratiile cu pasii concreti care sunt necesari pentru a ajunge un candidat viabil pentru titlul de membru al Aliantei Euro-Atlantice. America si Europa au interesul ca aceste eforturi sa aiba succes, mai ales ca sunt in cautare de noi resurse de energie mai departe de Arabia Saudita si Golful Persic. Marea Neagra este cea care ar putea sa tina echilibrul ca si conducta cheie intre petrolul non-OPEC si non-Golf si gazele naturale de pe pietele europene si inapoi. Tocmai de aceea stabilitatea si integrarea in structurile vestice a regiunii Marii Negre este de o importanta cruciala pentru securitatea strategiei energetice pe termen lung a Uniunii Europene si a membrilor NATO. Ancorarea in Vest a acestor tari nu va fi usor de facut. Fie ca rezultatul final va fi o imbunatatire a relatiilor, fie ca va fi integrarea acestor tari in Uniunea Europeana sau in NATO, ramane de vazut. Insa ambele organizatii trebuie sa incerce sa se apropie de aceste tari, proces care inseamna o noua faza de intregire a unei Europe largite. Cum ar arata o astfel de strategie a Uniunii Europene si a NATO, egal indrazneata si realista, privitoare la regiunea Marii Negre? Cert, tarile din zona sunt mult in urma vechilor candidate la integrare. Dar vestile bune sunt ca UE si NATO sunt mai bine pozitionate acum decat in urma cu o decada ca sa dezvolte o strategie pentru Europa Centrala si de Est. Daca UE si NATO vor decide sa lanseze o strategie indrazneata in regiune, vor putea-o face bazandu-se pe talentul conceptual si pe experienta practica. Spre exemplu, NATO are deja trei membri - Bulgaria, Romania si Turcia - la granita Marii Negre. Cat priveste UE, candidaturile Romaniei si Bulgariei trebuie sa se incheie cu succes, impreuna cu chestiunea aspiratiilor de a deveni membra a Turciei. O Uniune care include Sofia si Bucurestii si este pe drumul cel bun si cu Ankara va fi bine pozitionata pentru largirea regiunii. UE trebuie, de asemenea, sa puna carne pe scheltul noii sale politici pentru o mai buna vecinatate, in timp ce NATO trebuie sa aplice noi mecanisme pentru a-si intari legaturile cu regiunea. Spre deosebire de proba de viteza de 100 de metri, cele doua organizatii ar trebui sa se pregateasca mai degraba pentru maraton. Daca tarile din regiune vor fi de acord cu ideea, o retea de membri UE si NATO va putea promova identitatea si comunitatea spatiului Marii Negre. Recentele evenimente din Georgia ne reamintesc faptul ca rezolvarea asa-ziselor "conflicte inghetate" - cum sunt cele din Osetia de Sud si Abhazia, Transnistria in Moldova si Nagorno-Karabah in Azerbaigian - este prioritara. De fapt, aceste conflicte nu sunt inghetate; sunt rani prin care respira coruptia si crima organizata. Ele impiedica democratizarea si incita instabilitatea. In timp ce aceste conflicte implica revendicari istorice, actorii de pe margine - Rusia, in mod special - contribuie la lipsa de rezolutie, care este esentiala pentru succesul reformei. Pana acum, nici America nici Europa nu au considerat prioritare aceste conflicte. Rezolvarea acestor razboaie semi-adormite cere implicare politica, economica si dorinta de a trimite trupe de mentinere a pacii precum si monitorizarea timpului si a locului unde interventia lor este necesara. Pentru obtinerea unei paci si a unei stabilitati pe termen lung necesare avansarii reformelor politice si economice in regiune este nevoie insa si de o schimbare in comportamentul Rusiei sau de o reducere a influentei rusesti. Experienta ultimelor decade a aratat ca o politica de angajare intensa a Kremlinului in timp ce interesele fundamentale ale Vestului sunt protejate ar putea fi cea mai buna solutie. Dezvoltarea unei noi strategii euro-atlantice pentru regiunea Marii Negre trebuie sa inceapa cu recunoasterea, de catre democratiile din America de Nord si Europa, a interesului lor moral si politic in ceea ce va urma. Implicarea in stabilitatea si in securitatea acestor tari este urmatorul pas logic in construirea unei Europe intregite si libere si in securizarea frontierelor comunitatii euro-atlantice cu Orientul Mijlociu. Acest tel va deveni, in urmatoarea decada, tot la fel de important cum era integrarea Europei Centrale si de Est in anii '90. Ronald D. Asmus,' profesor asociat la German Marshall Fund. Adjunct al secretarului de stat pentru Afaceri europene din SUA, intre 1997 si 2000 Copyright: Project Syndicate, septembrie 2004.