Ralf DAHRENDORF 

Nu cu multa vreme in urma, Germania si alte puteri continentale au semnalat faptul ca "saracii muncitori americani" precum si starea debila a serviciilor publice din Marea Britanie sunt "defecte" ce reflecta pretul inevitabil pe care tarile anglo-saxone trebuie sa-l plateasca pentru forma lor nemiloasa de capitalism. Europenii, si mai ales germanii, pe de alta parte se bucura de "modelul renan": o economie de piata care lasa deoparte succesul economic in favoarea justitiei sociale. Astfel ca, atunci cand cancelarul Schroder, la inceputul mandatului sau, a semnat asa-numitul acord Blair-Schröder, prin care se promiteau reforme liberale, s-a asigurat ca acesta va fi publicat la Londra fara sa fie deosebit de mediatizat la Berlin. In mod similar, Agenda Lisabona a Uniunii Europene, privind liberalizarea economica, nu a fost niciodata luata foarte in serios in Germania, Franta si in multe alte tari de pe continent. Cat de mult s-au schimbat lucrurile in ultimii cinci ani! In ziua de azi putini oameni se mai refera la modelul renan cu aceeasi satisfactie. Dupa cum stau lucrurile acum, economia germana se afla in urma multora din Europa si aproape toate economiile europene urmeaza modelul Marii Britanii si al Statelor Unite. Somajul creste pe masura ce companiile germane isi muta facilitatile de productie catre tari cu salarii mici din Europa de Est sau din Asia. In Germania, "capitalismul nemodificat" si-a reinceput domnia. Companiile profitabile sunt inchise in cazul in care profitul lor este mai mic decat standardele internationale. Salariile directorilor - inclusiv bonusurile pentru cei care pleaca - au atins culmi noi. Si daca toate acestea duc la concluzia ca justitia sociala este sacrificata pentru profituri, reducerile cheltuielilor publice fac aceasta concluzie si mai evidenta. Ajutoarele sociale sunt reduse, in vreme ce contributiile sociale sunt in crestere - pentru sanatate, pensii, educatie si programe de protectie minimale - si nu numai in regiunea renana, ci si in tarile care au urmat un model similar. Motivul este din ce in ce mai clar. Vechiul sistem al justitiei sociale, statul social, s-a bazat pe presupuneri care nu se mai dovedesc adevarate. Unele dintre ele n-au fost niciodata valabile. De exemplu, modelul renan a folosit multe masuri de politica sociala care incorporau rate de crestere ce le faceau sa nu poata fi platite. Asa ceva este valabil pentru sanatate. In plus, schimbarile demografice au redus numarul contribuabililor in vreme ce a crescut cererea pentru servicii. In mod nesurprinzator, taxele mari au restrans capacitatea oamenilor activi, iar munca neplatita a erodat competitivitatea companiilor internationale. Pentru o vreme, imprumuturile au ascuns adevarata dimensiune a problemei, insa acum marimea sarcinii acestei datorii acumulate este plasata asupra generatiilor viitoare - o injustitie grava. Astfel, institutiile altadata robuste ale modelului renan pentru justitia sociala au fost zdrobite. Insa capitalismul care forma cealalta componenta a modelului renan s-a modificat, iar aici este de vina globalizarea. Companiile au format legaturi internationale pentru a putea ramane competitive. Multe dintre aceste legaturi au fost companii americane sau britanice, ceea ce a dus la o schimbare profunda a culturii de afaceri. Vechea conceptie conform careia marile companii sunt responsabile pentru situatia angajatilor lor, din leagan pana in mormant, a cazut in desuetudine. Patronii de dincolo de Ocean nu au inteles de ce trebuie sa plateasca muncitorilor germani un al treisprezecelea salariu de Craciun. Dincolo de cultura mediului de afaceri, manufactura, pana recent sursa majora de putere a economiei germane, a inceput sa mearga spre alte zone. In curand nu doar frigiderele si televizoarele, ci si masinile si uneltele vor veni din China in marea lor majoritate. Acesta este sfarsitul modelului renan? In primul rand, inseamna ca este nevoie de reforme. Oamenii au inceput sa se plictiseasca de cuvantul reforma, pentru ca, in cea mai mare parte, semnifica reducerea nivelului de trai. Totusi, trebuie alcatuit un nou stat social bazat pe noile conditii economice. Un astfel de stat va avea drept temelie un nou echilibru intre solidaritate si efort individual. Ar putea insemna si ca, dupa decenii de prosperitate, oamenii vor trebui sa accepte o reducere a nivelului de trai. Insa cea mai dificila sarcina va fi transformarea economiilor traditionale in unele cu adevarat moderne. O adevarata economie moderna va fi una a serviciilor, care va combina activitatile de producere a cunoasterii cu slujbele individuale. Astfel de economii nu vor urma acelasi model. Va putea exista o forma de justitie sociala, in functie de disponibilitatea oamenilor de a plati pentru ea. Astfel ca nu exista nici un motiv care sa confirme disparitia modelului renan. Copyright: Project Syndicate/Institute for Human Sciences, august 2004