Radu Calin CRISTEA 

Inevitabila despartire a apelor in PNTCD s-a produs la sfarsitul saptamanii trecute. Reales pentru a treia oara primar al Timisoarei (si inca din primul tur, cu 59,02% din voturi) noul Presedinte taranist Gheorghe Ciuhandu, o figura foarte populara in Banat, intruchipeaza solutia disperata pentru redresarea unui partid aflat in cadere libera dupa alegerile din 2000 si care a suferit mai multe impacturi cu solul sub conducerea lui Victor Ciorbea. Din fosta conducere au mai ramas, daca nu gresesc, doar Ion Caramitru si fostul ministru al Educatiei Virgil Petrescu. Undeva, cu valoare pur simbolica si ca emblema a fostilor seniori, Ion Diaconescu inca ar mai fi Presedinte de Onoare. In echipa lui Ciuhandu se regasesc figuri care, exceptand ministeriatul scurt al lui Virgil Petrescu, nu pot fi asociate cu guvernarea 1996 - 2000. Ciuhandu se bizuie pe cativa fideli din primaria Timisoarei si organizatia de Timis (Adrian Orza, Viorel Safta, Marius Popovici), alaturi de sefi de filiale din tara (Cornel Boiangiu, Voicu Bora, Cornel Furtuna, Liviu Scarlat) sau reprezentand organizatiile de tineret ale partidului (Marius Anghel). Din medii foarte diferite vin celelalte persoane bine plasate in noua ierarhie a partidului: actorul Ion Caramitru, Virgil Petrescu, criticul literar Alex. Stefanescu, medicul Stefan Bubenek, tanarul economist Mihai Marinescu, fostul Presedinte al Radiodifuziunii publice Andrei Dimitriu, Constantin Timoc (un tehnocrat cu o stimabila cariera la NASA si, pana la proba contrarie, candidatul PNTCD pentru Cotroceni), Zoe Radulescu (aparuta pe linia Asociatiei Fostilor Detinuti Politici in conditiile in care s-ar parea ca Presedintele AFDPR Constantin Ticu Dumitrescu ar fi iesit din discutie dupa ce n-ar fi reusit sa obtina functia solicitata). O garnitura noua pentru un parcurs infernal. Ciorbea a insistat ca preda in mod pasnic puterea ca si cum ar fi putut s-o cedeze in uruit de tancuri si rapaituri de mitraliera. "Sunt un esec" - a spus, cioranizand fara voie, Ciorbea si cred ca e imposibil de contrazis. Sunt indicii ca garda veche a fost de acord sa se topeasca neconditionat in masa anonima a membrilor de partid, lasand astfel libertate totala de miscare noii formule de conducere. Sarabanda de sciziuni si fracturi interne la care s-a expus acest partid dupa disparitia lui Corneliu Coposu invita, deocamdata, la prudenta. PNTCD trebuie sa parcurga, in foarte mare viteza, un desert unde dusmanii cei mai periculosi nu vor veni dinafara formatiunii conduse de Ciuhandu. La panda sta ceea ce, la vremea respectiva, s-a numit "sindromul Marga". Oricate juraminte de fidelitate am auzit la recentul Congres Extraordinar astept sa vad cum poate functiona, in toate articulatiile sale, un partid "national" a carui "inima" se afla nu la Bucuresti, ci la Timisoara. E adevarat ca in perioada Marga inima clujeana a PNTCD a incetat sa mai bata si din cauza ca fostul lider taranist parea de la inceput o solutie improvizata. Pe de alta parte, daca excelentul primar Ciuhandu se va lasa absorbit la fel ca remarcabilul universitar Marga de meseriile la care au demonstrat ca se pricep mai bine decat la politica, PNTCD ar putea intra intr-un nou spasm, probabil ultimul, produs de aceeasi molima a confuziei competentelor. Al doilea inamic intern al PNTCD ar putea scoate capul o data cu alcatuirea listelor pentru Parlament cand parca as avea motive sa ma indoiesc ca vechii fruntasi ai partidului vor consimti sa-si asume rangurile modeste primite la Congresul de sambata trecuta. Cinci sunt problemele care, in opinia mea, vor trebui urgent depasite de conducerea taranista, si anume: 1. Politica de aliante. Daca partidul va candida de unul singur sansele de a intra in Parlament sunt minime. PNTCD se afla pe un culoar de centru-dreapta ce se revendica din miscarea populara europeana. O eventuala apropiere, oricum imposibila, de Alianta PNL-PD ar fi in dezavantajul ambelor parti. Singurul aliat plauzibil si oarecum logic ar fi Actiunea Populara, numai ca, pentru moment cel putin, noua conducere taranista nu pare deschisa spre o relaxare a relatiei cu Emil Constantinescu. 2. Candidatul pentru Cotroceni. Candidatura lui Timoc se clatina, se pare, din cauza incapacitatii acestuia de a-si sustine financiar campania electorala. Alti trei potentiali candidati (Rebengiuc, Caramitru si Ciuhandu) se recuza. Indiferent care va fi varianta finala, candidatul la Presedintie al partidului va trebui sa adauge pentru un acces norocos in Parlament macar 2-3% la zestrea electorala a taranistilor. 3. Mesajul anticomunist. Chiar daca Ciuhandu a avertizat ca vom asista la unele rafinari ma tem ca radicalismul implicit al acestui tip de mesaj nu predispune la prea multe nuante. Apelul programatic la punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara si ideea initierii unei legi a lustratiei nu inseamna decat noi accente ale unui mesaj anticomunist si antisecuristic a carui resuscitare ar trebui sa gaseasca si devotiunea a macar 5% din electorat. PNTCD pare insa inflexibil in aceasta chestiune perfect indreptatita in plan moral si etic, dar de o foarte discutabila eficacitate la nivelul pragmatismului politic. Accept, pe de alta parte, ca aceasta marca simbolica a PNTCD ar ramane una din putinele solutii prin care partidul s-ar putea identifica in jungla de mesaje din competitia electorala. 4. O strategie condusa de o echipa de campanie profesionista. Rezolutia adoptata de Congres privind "masurile concrete" ce ar trebui luate pentru unirea cu Basarabia e o gafa din categoria "scaparilor regretabile" care fac abstractie, intre multe altele, de calitatea Romaniei de membru NATO. 5. Banii. PNTCD e inglodat in datorii si prietenii europeni, ca si oamenii de afaceri autohtoni stiu asta. Ironia sortii face ca PNTCD sa fie, la modul propriu de astadata, un partid "sarac si cinstit". Noul PNTCD porneste intr-o cursa disperata care il va duce in toamna la portile Parlamentului. Va supravietui doar daca va face pasul inauntru.