Rene PARSAN 

Prin decembrie '89 sa fi fost. Eram cu libertatea in papornita si ne orientam spre Europa. Nimeni dintre calatori nu cunostea destinatia, costul biletului sau rostul calatoriei. Iliescu si FSN au zis si ei ca e de bine. Si am tot mers asa vreo trei poste si mandate. Am primit si o vedere de la Constantinescu, despre restauratie, adica monarhie, dosarele Securitatii si retrocedarea averii omului. N-avea timbru, nu s-a pus. Dar din ilustrata lui Iliescu am inteles, aproximativ: Romania este o tara mare cu mare mica, frumusica si bine proportionata: 33% campie, 33% deal, 33% munte. Sa moara Hexagonul si Albionul de necaz. Mai perfect nu este nici patratul. Aceasta Romanie, a carei imagine presedintele si administratia lui incearca sa ne-o revanda cum a vazut el in pozele inramate de sub plasa de bagaje (cu Mamaia si Sinaia), pe care si acum se odihneste cascheta de cerefist a tatalui sau - nu este nimic de ras - pe ruta Ciulnita-Facaieni. Ruta nu exista, dar nu cred ca poate duce la mai rau. Romania are agricultura, are turism, are creiere, are de nu poti sa le duci, ne-au indesat in cap, politruc dupa politruc, ticalos dupa ticalos. O tara miraculoasa in care, la fel ca la patrat, nu mai este nimic de corectat. Daca un oltean roade un cocean fiert, de pofta, si se relaxeaza dupa casa, in urma lui rasare un lan de porumb. Daca bate un par in pamant, el va rodi vin de butura. Binecuvantata rau e Romania, ne crucim ciuciti. Despre agricultura veni vorba. In '89, romanul manca creveti de aluminiu pentru ca Ceausescu platea datorii. Bea ce apuca (Inox sau Alb 13, pentru cunoscatori) pentru ca tara trebuia sa achite transe la bancile mondiale. Tot poporul achita in solidar, ca asa este frumos si echitabil in socialism. Dupa ce ziua indepartata a victoriei, ziua cand fudul si destept romanul va fi va fi achitat si ultima ciorba a despotului, el va fi avut liber la troaca. Va fi beneficiat de rodul agriculturii. N-a mai fost sa fie, salamul promis n-a ajuns niciodata la destinatar. In paranteza, agricultura nu este o ramura economica, este un rod, ea se face, nu se construieste. Agricultura este asul din maneca. Cu ea ne relansam, cand avem noi chef (citat din Culita si Tarata si Fiii). Romania a semnat scrisoarea de aderare la Uniunea Europeana prin '93. Dupa vreo zece ani a reusit sa incheie capitolul agricultura, printre altele. Acesta este un contract. Prin el Romania se angajeaza ce, cat si cum si in ce fel produce pentru Uniune. Prin aderare vom deveni un judet cu un anumit profil economic si cu o oarecare pondere in Europa. Atat. Numai ca, dupa ce au semnat, creierele albastre ale PSD au descoperit ca Romania nu este pregatita la acest capitol. In acest moment, administratia de la Bucuresti a redeschis un capitol declarat de insusi Nastase incheiat. O victorie in numele careia cocenii PSD s-au pitulat pe sub arcul de triumf al aderarii. Am constrans! Daca, maine, Doamne fereste! intram in jocul UE, din vaca noastra ramane 0,7%, din porc o faramitura, o gheara din gaini, din bautura nimic. Adio jumari, ciao tescovina, te pup basamac. Conform regulilor Uniunii, atat merita sa ramana din preaminunata si miraculoasa noastra agricultuta. Nu mai departe de acum doua saptamani, un oltean din Barcelona mi s-a plans: "Frate, mi-e dor de telemea si leustean. Cand vine si la noi la UE. Vreau tuica si varza murata", a reclamat pofticios. "Never more, frate". Romania a reusit sa treaca prin sita negocierilor vreo patru cinci produse. Ele vor sta in galantarul din Strasbourg ca tricolorul pe Casa Poporului. Plus un caine mioritic revendicat de unguri. Orice catun european are mai mult aport la Uniune ca Romania. Are un soi de vin, un carnat, o branza si un maidanez care sa-i pazeasca renumele. Redeschiderea capitolului agricultura este soricul de pe tort. Dovedim ca nu suntem in stare sa respectan un acord minimal. Vrem in casa, ciocanim la usa, dar nu inghitim sa ne stergem pe picioare. De parca ne-ar fi chemat cineva. Nici nu merita sa mai amintim ca toate fondurile prapadite pentru restructurarea si primenirea patriei, intru integrare, se infiltreaza de 14 ani in mosiile PSD cu osardia orbetelui care isi croieste traseu politic prin pamant. De zece ani stiam ca trebuie sa intram in Europa cu mancare mai curata, fara unghii si carcalaci in parizer, fara soareci in covrigi, sa manipulam micul cu mainile curate, branza fara cacareze si atat. Dar acest dictat Romania nu poate sa-l accepte! Motiv pentru care somam UE sa-si faca singura de mancare, nu va mai bazati pe noi.