Radu Calin CRISTEA 

Reprodus in editia electronica a cotidianului "Ziua", comentariul meu de saptamana trecuta ("Cum ne vad occidentalii") a avut un efect pe care nu pot sa nu-l iau in consideratie: cititori din lumea larga au creat un forum unde, in 102 comentarii, au discutat pe Internet pornind de la cateva din ideile acestui articol. Alte 8 comentarii a iscat versiunea in engleza a aceluiasi text. Marturisesc ca este pentru prima oara cand ma las atras de aceasta lume si asist pana la capat la devorarea unui comentariu al meu la doar cateva ore dupa ce a fost tiparit. E un spectacol fascinant care, pastrand proportiile, reproduce intr-un fel aventura unei carti dupa ce aceasta s-a desprins de autorul ei. Lectura unei carti urmeaza insa un traseu lung si rece marcat de obicei de intalnirea autorului cu observatiile unor cititori profesionisti. Cu totul alt destin are un text pe Internet comentat in cateva ore din orice punct al globului de cititori anonimi care, dezvoltand cate o idee din articolul cu pricina, ajung sa polemizeze, sa divagheze extravagant, sa dispara si sa reapara din forum, sa mute discutia in plan personal, sa faca observatii inteligente, sa delireze etc. Unii se cunosc de la alte articole, se tutuiesc, au, la urma urmelor, o biografie comuna. Replicile sunt vii, nimeni nu se menajeaza, e loc si pentru observatii sobre, dar si pentru vorbe iuti, in argou. Stau de vorba oameni instruiti cu baieti de cartier foarte flatati de ambianta. M-am amuzat sa descopar categoria speciala a "animatorilor de forum", personaje care, aflandu-se in afara chestiunii, se baga si ele in vorba plasand cate o nuca in perete. M-am trezit cufundat intr-o atmosfera de o intimitate ciudata, ca intr-o familie pestrita si din ce in ce mai numeroasa care traieste intens stiind ca va muri o data cu eternitatea scurta a unui articol de ziar la care nu se va mai intoarce niciodata. Cei mai multi dintre "forumisti" par sa fie, dupa stilul de exprimare si subiectele obsedante, persoane tinere. Imi imaginez ca sunt niste insomniaci cu chef de dialog la ore la care altii dorm dusi. Unii sunt din Romania, altii din strainatate (Paris, Ohio, Toronto, Frankfurt, Vaxjo - Suedia, Vancouver, München etc.). Desi protectia anonimatului este totala, unii dintre ei apeleaza la false autoidentificari, probabil pentru a nu fi recunoscuti din discutii precedente. Forumul s-a incheiat de altfel in tromba, cu supararea peste masura a unui aparent bastinas ce s-a desconspirat spre final ca traind si muncind, de fapt, in Canada. Cum omul sarise calul, "forumistii" si-au inchis computerele si au plecat la culcare. Impresia lasata de acest esantion ad-hoc de cititori este aceeasi pe care am avut-o in cei aproape zece ani cat am stat in strainatate: romanii din exterior inteleg cel mai bine ceea ce se intampla in tara lor de origine. Romania se distinge mai bine de la distanta pentru ca e privita de oameni care se folosesc in mod natural de beneficiul contextualizarii: pentru ei, Romania e rezultatul insumarii unor comparatii in care includ experientele personale avute in tara si strainatate, dar si ceea ce au putut sa vada cu ochiul liber. E un exercitiu foarte util, ce limpezeste mintile si elimina balastul unor framantari cu iz neaos, care esueaza de obicei in tot soiul de fatalitati stupide. O tema care a aparut des a fost chiar aceea a exilului. Pentru multi dintre "forumistii" autohtoni aproape totul se rezuma la acceptarea relelor din tara si la rezolvarea acestora prin solutia extrema a exilului, dupa o logica epurata de dileme: abandonam o tara unde viata si sufletul ni se uratesc si ne luam lumea in cap. Perspectiva celor care au ales deja calea exilului invita insa la prudenta: exilul e departe de a fi un miracol, mai ales primii ani de adaptare sunt duri, se ajunge greu la un "job" onorabil pe o piata a muncii unde competitia este infernala, un linistitor cont in banca are valori diferite dupa ce este pus in balanta unor frustrari si nostalgii produse de existenta in exil etc. Vectorul discutiei a fost insa coruptia. Un domn mi-a reprosat, politicos, ca, prin crosetarea tendentioasa a citatelor despre coruptia din Romania, n-as fi fost patriot, inducand ideea ca aceasta tara ar fi un soi de marca nationala. De altfel, destui cititori s-au simtit cumva vexati de insistenta cu care Occidentul asociaza aproape mecanic Romania cu coruptia, contraargumentul lor fiind ca fenomenul exista si in democratiile avansate. E adevarat, cu o buna precizare a unuia dintre cititori, la care subscriu: "Coruptia in Romania este endemica si ataca bazele functionarii statului. Prin tunuri de miliarde s-au acumulat averi in timp ce se devalizau banci. Iar autorii lor sunt, in continuare, prosperi oameni de afaceri si membri ai clubului celor mai bogati oameni romani". Cand cineva spune ca "si la ei e la fel" ii raspund cu intrebarea "daca la ei e rau, si la noi e bine, atunci de ce la ei e bine si la noi e rau?". Nici nu incape comparatie intre dimensiunile coruptiei raportate la bogatia nationala intre Romania si Occident. Coruptii nostri sunt deasupra legii. Formeaza o mafie in care cel care cade in plasa Justitiei o face pentru ca s-a certat cu "nasii" si este "pedepsit". M-am simtit excelent, nevazut, neauzit, printre "forumistii" comentariului meu. As fi ipocrit daca n-as recunoaste ce placere mi-a facut sa descopar cat de diversi pot fi cititorii unui singur articol. Blazati, mesianici, scrupulosi, superficiali, democrati, retrograzi, iritati, ironici - cititorii iti recompun textul in formulari care te pot deprima sau arunca in extaz. Te improspateaza o baie in asemenea lecturi ce se multiplica dupa ce au intrat intr-o relatie cvasierotica. Unde este autorul in acest univers ce se poate transforma oricand in amintirea unei efemeride? Autorul nu e niciodata acolo, ci dincolo, in afara. Priveste pe gaura cheii.