Varujan VOSGANIAN 

Una dintre temele aflate in actualitate este cea privind posibilitatea cresterii salariilor personalului bugetar pentru anul 2005, in medie cu un procent de 12,5%. Aceasta propunere urmeaza sa fie discutata de Ministerul Finantelor cu echipa de experti a Fondului Monetar International, in contextul proiectului Bugetului de stat pentru anul viitor. Fata de rezerva traditionala a FMI cu privire la cresterea salariilor bugetare peste rata inflatiei, in contextul necesitatii mentinerii sub control a deficitelor, de aceasta data este posibil ca FMI sa accepte o crestere care sa aiba in vedere nu numai rata inflatiei, dar si cresterea economica, prevazuta sa se mentina si anul viitor la nivele ce depasesc 5% din PIB. Nu are, cred, rost sa discutam despre necesitatea unei astfel de masuri privind salariile bugetare. Ele nu se refera numai la functionarii de stat, ci au in vedere si cadrele didactice, anumite categorii de personal medical, personalul din cercetare, categorii pentru care veniturile, in comparatie cu calificarea si cu importanta sociala a activitatii, sunt extrem de mici. In raport cu alte domenii, salarizarea in invatamant, poate cu exceptia profesorilor universitari, este una dintre cele mai scazute in economia nationala, cu efecte vizibile asupra calitatii actului de educatie. Se pune, fireste, intrebarea daca veniturile bugetare pot satisface astfel de cerinte. Cred insa ca raspunsul la aceasta intrebare nu poate fi dat numai in contextul politicii bugetare. Solutiile nu exced doar gestionarea veniturilor bugetare, ci se refera la abordarea de ansamblu a functionarii economiei romanesti. In clipa de fata gradul de fiscalitate, adica proportia veniturilor bugetare in cadrul PIB, este unul dintre cele mai scazute in Europa, de sub 30% din PIB. Aceasta in conditiile in care, totusi, fiscalitatea, cu deosebire fiscalitatea asupra muncii, este una dintre cele mai ridicate din Europa. Acest aparent paradox se explica prin realitatile economiei romanesti. Cea dintai este ridicata de gradul scazut de colectare a veniturilor bugetare. Un raport al Bancii Mondiale, realizat in luna iunie a acestui an, oferea cateva cifre tulburatoare cu privire la gradul de colectare a veniturilor bugetare. Conform acestui raport, arieratele la buget, adica imopozitele cuvenite potrivit legii, dar neincasate, se ridicau in 2001 la peste 10% din PIB, ajungand in anul 2002 la incredibilul procent de 12%. Daca socotim ca in acel an veniturile bugetare colectate s-au ridicat la circa 28% din PIB, inseamna ca gradul de necolectare a fost de peste 40%! In valori absolute, veniturile necolectate, socotind anual o pondere de 10%, s-ar ridica la 20 de miliarde de euro, adica aproape o data si jumatate din veniturile bugetului consolidat pe un an intreg! Asadar, mai buna colectare a veniturilor bugetare, ceea ce inseamna inlaturarea oligarhiilor economico-financiare si adecvarea legislatiei la conditiile economiei de piata, ar duce la sporuri importante la buget, ceea ce ar permite sporirea in termeni reali a salariilor din domeniul bugetar. Cea de-a doua rezerva importanta se refera la sporirea PIB-ului fiscalizat in ansamblul PIB-ului statistic. Sa ma explic. Potrivit metodologiilor utilizate de Institutul National de Statistica, PIB-ul total este rezultatul insumarii PIB-ului fiscalizat (adica cel ce rezulta din insumarea bilanturilor firmelor si a declaratiilor de venit ale populatiei) cu economia subterana si autoconsumul, adica productia industriala din gospodarii. Economia subterana si autoconsumul se estimeaza statistic, prin proceduri de sondare. In ultimii ani, structura PIB-ului a fost repartizata aproximativ astfel: 70% PIB fiscalizat, 22% economie subterana si 8% autoconsum. Cel care aduce venituri bugetare este, cum va puteti da seama, PIB-ul fiscalizat, restul scapand evidentelor fiscale. Ceea ce arata ca, de fapt, gradul de fiscalitate este de circa 40% (adica 70: 30), iar un contribuabil cinstit plateste statului peste 50% din veniturile obtinute. Diminuarea economiei subterane si restrangerea economiei naturale constituie, de asemenea, resurse importante de sporire a veniturilor bugetare. In conditiile realizarii acestor doua obiective, anume cresterea gradului de colectare si modificarea structurii PIB-ului in sensul sporirii partii fiscalizate, chiar in conditiile reducerii fiscalitatii, veniturile bugetare ar trebui sa urce la 34-35% din PIB, ceea ce ar permite, cu prisosinta, sporirea veniturilor personalului bugetar. Strategii economici ar mai avea de rezolvat o singura problema. Anume aceea a stimularii productiei nationale, pentru ca aceste cresteri de venituri sa nu duca la adancirea deficitelor externe, si asa greu incercate in ultimii ani.