Ion Bogdan LEFTER 

Momentul cel mai comentat al recentei vizite a premierului roman Adrian Nastase peste Ocean a fost acela al replicii prin care presedintele american George W. Bush si-ar fi manifestat "sustinerea" pentru oaspetele sau in alegerile generale programate in noiembrie-decembrie. A fost - insa - vorba de o adevarata sustinere sau doar de una intre ghilimele, asa cum am marcat-o in text? Inainte de orice alte consideratii, sa vedem contextul escapadei americane a lui Nastase. N-a fost - limpede - o vizita necesara, cu obiective precise si importante, cu negocieri de finalizat si tratate de parafat. Pur si simplu, seful Cabinetului de la Bucuresti a profitat de faptul ca Romania detine in aceasta perioada presedintia rotativa a Consiliului de securitate al ONU si s-a deplasat la sediul din New York pentru a juca el insusi rolul de dirijor al unei dezbateri despre cooperarea dintre Natiunile Unite si organizatiile regionale. Ar fi fost suficienta reprezentarea la nivel de ambasador al tarii noastre la ONU sau - eventual - de sef al diplomatiei. Asa insa, daca tot s-a aflat pe teritoriul Statelor Unite, Nastase a putut calatori si la Washington, la Casa Alba. Mai mult ca sigur, reprezentantii diplomatici ai tarii noastre n-au avut de pledat prea insistent pentru ca presedintele american sa-si faca un pic de timp pentru primul ministru al unuia dintre statele europene aliate in criza irakiana, cu o contributie inclusiv cu trupe, in etapa de dupa incheierea interventiei militare. Celelalte intalniri care i-au fost organizate lui Nastase au respectat tipicul: cu alti cativa membri ai Cabinetului Bush, mai precis cu influentul secretar al Apararii, Donald Rumsfeld, si cu secretarul Energiei, Abraham Spencer (intalniri cu legislatori n-au putut avea loc, Congresul fiind in vacanta), cu oameni de afaceri s.a.m.d. Prin urmare, prezenta lui Nastase la New York, la ONU, nu era necesara, iar intalnirea cu Bush, importanta datorita importantei liderului Americii si al lumii, a fost strict protocolara. E foarte probabil ca - de fapt - premierul roman s-a deplasat peste Ocean cu gandul mai putin la relevanta internationala a deplasarii, cat la eventualul efect de imagine acasa, in tara. Situatia dificila in care se afla PSD si el insusi, competitori in grava pierdere de viteza in cursa pentru Parlament si pentru sefia statului, nu-i lasa lui Nastase multe optiuni de redresare. Perceptia interna, aceea de partid al coruptiei, al "baronilor locali", va fi greu sa mai fie atenuata in doar cateva luni. Ramane sansa "succeselor externe": recunoasterea internationala a PSD si a presedintelui sau, urmatorul raport de tara al Uniunii Europene, incheierea negocierilor de aderare. Context in care imaginile cu Nastase stand in fotoliu alaturi de Bush ar putea da bine. Actualii guvernanti vor insista pe aceasta linie, in speranta ca vor mai impresiona o populatie care si-a inceput deja deplasarea catre alternativa oferita de Alianta PNL-PD. Sa vedem acum episodul cu "sustinerea" lui Nastase de catre Bush. In primul rand, ce a spus efectiv presedintele american? Ziarele de la noi i-au citat urmatoarea fraza: "Eu voi castiga, iar primul-ministru, (adica Nastase - n.m.), mi-a spus ca si el va castiga!". Replica scurta, dar nu chiar atat de limpede pe cat s-a comentat in tara. Din relatarile presei romanesti au lipsit informatiile despre contextul declaratiei, desi scena micii conferinte de presa din Biroul oval putuse fi urmarita in direct, la CNN. Intrebarea la care Bush a raspuns cu cuvintele citate s-a referit la faptul ca, dupa apropiatele alegeri din ambele tari, sunt patru posibilitati pentru viitoarele intalniri la varf, in functie de cine castiga, cei de fata sau adversarii lor: Bush cu Nastase sau cu cel care-l va invinge pe acesta din urma, respectiv John Kerry cu unul ori altul dintre principalii competitori la Presedintia Romaniei. Rugat sa comenteze atare observatie eminamente glumeata, Bush a spus ce a spus, glumind - asadar - la randul sau si tragand concluzia ca celelalte posibilitati ies din discutie. In limbajul public american (si nu numai american), asemenea schimburi ironice de replici sunt curente. Nimeni nu le acorda vreo greutate, nimeni nu le ia in serios. Avand ocazia sa mai scoata cate ceva de la presedinte, ziaristii americani acreditati la Casa Alba ii pusesera cateva intrebari legate de cestiunea fierbinte a zilei, si anume despre raportul - atunci aproape finalizat - al Comisiei desemnate de Congres sa investigheze criza irakiana, dupa care, relaxati, dar conectati - totusi! - la tema electorala a perioadei, l-au tachinat pe Bush cu calculul combinarilor de patru luati cate doi (terminologia din matematica). Iar presedintele, tot in gluma, a respins aluzia la posibila sa infrangere. Curtoazia elementara il obliga sa si-l ia pe oaspetele sau aliat in atare schimb ironic de replici. Atat si nimic mai mult. Sustinere a lui Nastase de catre Bush in alegerile din Romania? In nici un caz! Administratia Statelor Unite nu se implica din principiu in alegerile altor democratii, urmand sa colaboreze cu cei care castiga si guverneaza...