Gabriel ANDREESCU 

Terorismul islamic este relativ recent. Dar, in cateva decenii, a devenit sursa principala de emotii in lume. Asocierea dintre petrol si o cultura deficitara in elementul umanist, in care barbatul domina viata publica, iar viata pe pamant pare doar premisa palida a unui paradis populat cu fecioare i-a asigurat o forta fara egal. Terorismul islamic a inceput ca terorism palestinian. Pentru unii dintre noi, primele lui manifestari sunt amintiri de mass media. In 1968, avionul israelian El Al a fost capturat pe aeroportul din Atena de un comando de feddayni. In februarie 1970, explozia in aer a unui avion Swissair a produs 47 de morti. La Olimpiada de la München, gruparea "Septembrie negru" a capturat atletii israelieni si a impuscat 12 dintre ei. Decembrie 1973: masacru la Fumicino. Iulie 1974: atentat cu doi morti pe Boulevard Saint Germain, Paris. Iunie 1976: deturnarea avionului Air France si aterizarea lui fortata pe Entebbe. In luna octombrie 1980 are loc atentatul asupra sinagogii din Rue Copernic, Paris, soldat cu 4 morti si 132 raniti. In luna august 1982, in restaurantul Jo Goldenberg, la Paris, sunt omorate 6 persoane si sunt ranite alte 22. Urmeaza atentatele din Liban: 241 de militari americani si 58 de militari francezi isi pierd viata. Acestea sunt doar extrase. Atacurile teroriste palestiniene s-au succedat an de an, facand victime si creand emotie in toata lumea. Chiar atunci cand numarul victimelor a fost scazut, ca in cazul capturarii vasului Achille Lauro, unde a cazut victima un evreu american, lumea a urmarit cu sufletul la gura evolutia evenimentelor. Pe acest fundalul a intrat in scena Al-Queda si Osama ben Laden. Primul atac terorist care poarta amprenta organizatiei pare a fi explozia bombei din Aden, Yemen, din decembrie 1992, cand deflagratia, care viza un grup de soldati americani, a facut victime doi turisti din Austria. In februarie 1993 a avut loc marea explozie de la World Trade Center: au murit 6 persoane, au fost ranite alte 1042. In acelasi an, in luna octombrie, 18 soldati americani au pierit in atentatul de la Mogadiscio. La 13 noiembrie 1995, un alt automobil capcana a explodat la Riyad: 7 morti. In iunie 1996, Cartierul General al aviatiei americane din Khobar, Arabia Saudita: un automobil capcana face 19 morti si circa 300 de raniti. In noiembrie 1997, 50 de turisti sunt macelariti la Luxor. La 7 august 1998, o bomba ucide in Nairobi 247 de persoane, iar o a doua, detonata la Dar es Salaam, lasa fara viata alte 11. In luna octombrie 2000, o barca cu peste 200 de kilograme de exploziv a avariat contratorpilorul american USS-Cole, in Aden, Yemen. Au murit 17 soldati, au fost raniti alti 39. Totul a fost insa pus in umbra la 11 septembrie 2001. Activitatea Al-Qaida si, in special, atacul de la 11 septembrie au dat o noua dimensiune terorismului international. Pare ca este greu sa imaginezi o intarire a impactului pe care aceste precedente il au asupra a ceea ce se intampla in lume. As sustine ca intarirea este posibila tocmai prin procedeul care se extinde acum in Irak, al taierii capetelor ne-musulmanilor. Aceasta forma oribila de ucidere, publicitata prin casetele trimise presei de catre teroristi, are forta simbolica si practica. Pare ideala pentru scopul ales: alungarea ne-mulsumanilor din teritoriile unde traiesc musulmanii. Parasirea de catre straini a regiunilor cu petrol ale Orientului Mijlociu inseamna, practic, punerea in pericol a stabilitatii intregului sistem mondial. Caci societatile actuale sunt dependente, cel putin inca un numar de decenii, de sursele de energie din zona. Vom vedea in urmatoarele luni, in ce masura luarea de ostatici si taierea capetelor va deveni endemica. Odata "descoperit" mijlocul, dezvoltarea lui ar putea ajunge ireversibila, cum s-a intamplat si cu terorismul palestinian. Ingredientele amintite mai sus pentru a-i explica succesul: petrol, cultura deficitara de umanism etc. nu ar fi determinat, in mod necesar, aparitia terorismului. Mai trebuia "inventat". Se poate ca situatia sa se repete in cazul strategiei de taiere a capetelor. Scopurile si ideologia teroristilor islamici de astazi le gasim sintetizate in declaratiile lui Ben Laden: "Jihadul impotriva Statelor Unite nu se va opri decat o data cu retragerea lor din peninsula arabica". In masura in care Statele Unite sunt responsabile pentru sprijinirea Israelului, "a-i lovi pe americani prin acte de terorism este o indatorire religioasa logica". Ceea ce nu inseamna ca Europa va fi la adapost. Iata tot cuvintele lui Osama ben Laden: "Potrivit religiei noastre, nu este posibil pentru nimeni care nu este musulman sa poata ramane in tara noastra". Europei, liderul Al-Quida ii adresa urmatorul mesaj: "... nu este suficient ca popoarele Occidentului sa se arate indurerate la vederea imaginii copiilor nostri ucisi in Israel de catre americani... Ceea ce ar trebui facut este... sa fie schimbate acele guverne care ataca tarile noastre". Rasturnarea electorala din Spania a fost primul succes al acestei strategii. Pana unde se poate retrage insa Occidentul in fata fanatismului islamist? Poate accepta Europa anihilarea poporului evreu? Caci ea reprezinta, ca sa spunem asa, un obiectiv "de nepus in discutie" al celor care taie astazi capete in Irak. Folosind tot cuvintele lui Ben Laden: "Nu exista nici o indoiala ca un razboi intre noi si sevreit este inevitabil. Din acest motiv, ar fi in interesul guvernelor occidentale sa nu-si expuna oamenii si popoarele unor atat de multe si grave pericole, pentru atat de putin". Terorismul islamic nu poate fi oprit prin nici o masura conciliatorie. Cu cat i se vor accepta cererile, cu atat va dori mai mult. Trecerea la strategia de taiere a capetelor arata mai expresiv decat orice ca nu doar Israelul si America sunt vizate. Ci intreaga lume nemulsumana. "Ne-credinciosii" nu au ce cauta in teritoriile "lor". Intr-o prima etapa. Caci, desigur, intr-o a doua, intreaga lume trebuie supusa lui Allah.