Sorin ROSCA STANESCU 

Motto: Inainte de a deveni istorie si chiar de a se intampla, multe evenimente majore sunt pregatite in laborator Dupa turneele fulger in Statele Unite si Federatia Rusa, premierul Adrian Nastase a revenit la Bucuresti. Cam cum a plecat. Aproape cu mana goala. Sa recapitulam. La Casa Alba, Romania si-a primit o coronita. Pe deplin meritata pentru loialitatea dovedita in razboiul impotriva Irakului. Presedintele Bush a reafirmat ca tara noastra este un important partener strategic al Statelor Unite si si-a amintit de modul in care a rasarit istoricul curcubeu in Piata Revolutiei. Cat priveste politica interna a Bucurestiului, ea nu a fost prea bine notata de vreme ce acelasi Bush a intarit, intr-o maniera lipsita de echivoc, acuzatiile repetate referitoare la coruptie, aduse echipei de la Palatul Victoria de catre fostul ambasador al Statelor Unite, Michael Guest si de catre noul ambasador, Jack Dyer Crouch II, chiar in prima luare oficiala de pozitie a acestuia. Cat priveste apropiata campanie electorala, declaratia lui Bush facuta presei la Casa Alba este de un echivoc absolut. Ea nu reprezinta nici o incurajare, dar nici o descurajare pentru candidatura lui Nastase. Daca stam insa bine sa ne gandim la cate eforturi s-au facut pentru organizarea acestei intalniri la nivel inalt, atat de catre diplomatia de la Bucuresti, cat si de catre lobby-stii americani, putem considera, fara teama de a gresi prea mult, ca, daca pentru imaginea Romaniei in lume, vizita a reprezentat un castig, pentru cursa electorala in care este posibil sa se lanseze Adrian Nastase, s-ar putea ca intalnirea din Biroul Oval sa nu valoreze nici cat o ceapa degerata. Cu atat mai mult cu cat, desi Bush a declarat, perfect electoral, ca va castiga alegerile din acest an, el este totusi devansat cu cateva procente de candidatul democratilor, John Kerry. Ma intreb, pentru a pune punct rezultatelor vizitei lui Nastase in Statele Unite, daca, pentru interesul Romaniei, in perspectiva, nu ar fi fost utila si o intalnire cu candidatul democrat. Asa cum, de altfel, se obisnuieste in asemenea situatii. Dar vizita la Moscova? Ea a debutat dezastruos, intrucat fusese programata intr-o zi si a avut loc intr-o alta zi. Si fiindca intalnirea cu Putin nu a avut loc decat seara tarziu si a fost extrem de sumara. Doua elemente ar putea sa ne puna pe ganduri si sa ne oblige la diferite speculatii referitoare la castigul real obtinut in urma acestui demers politic. In primul rand, este de mentionat faptul ca presedintele Federatiei Ruse nici macar nu s-a obosit sa faca ceea ce totusi Bush a facut. Si anume o declaratie de presa referitoare la intalnirea cu Nastase. Fie ea si formala, tot ar fi reprezentat un gest de bunavointa. In absenta unui asemenea moment, ma intreb daca nu cumva intalnirea a fost mai degraba rece decat calda. Al doilea "detaliu" ce ar putea fi consemnat este absenta din delegatia de la Kremlin a lui Dan Ioan Popescu, care este cel mai important membru al Cabinetului, dupa Nastase. S-ar putea evoca argumentul ca intalnirea cu Putin a avut mai mult un caracter politic. Dar, in baza unei tematici inainte aprobate, a fost trecuta pe agenda si chestiunea schimburilor comerciale. Precum si patrunderea pe piata romaneasca a investitiilor rusesti. Or, se stie, strategia Moscovei este achizitionarea unor centrale electrice romanesti. S-ar putea face speculatia ca Dan Ioan Popescu a lipsit pentru ca, in ciuda unor intelegeri facute cu cativa ani in urma, rusii nu au primit mai nimic din sectorul energetic. Dar, dincolo de amabilitatile protocolare, cel mai grav lucru, care tine chiar de substanta raporturilor noastre cu Federatia Rusa, este uriasul decalaj al schimburilor comerciale. Rusia exporta anual in Romania materii prime si marfuri in valoare de peste 2 miliarde de dolari, iar noi nu suntem capabili sa ducem in Rusia marfuri care sa depaseasca 52 de milioane de dolari. Si asta in conditiile in care o parte a industriei romanesti da faliment pentru ca marfurile pe care le producem nu sunt suficient de competitive pentru a sparge barierele Uniunii Europene, dar ar putea fi competitive pe uriasa piata a Rusiei. Unde multe dintre aceste produse ar beneficia si de existenta unei puternice traditii. Toate guvernele post-decembriste, inclusiv Guvernul Nastase, se fac vinovate de aceasta stare de lucruri. Prin politici speciale, care ar putea sa nu fie nici de tip dirijist, nici de tip paternalist, schimburile economice cu Federatia Rusa ar fi putut si mai pot fi stimulate. Si asta ar da de mancare multor romani. Nu este de mirare ca pe fondul acestei stari de apatie si pana la urma de nepasare, relatiile cu Rusia continua, din pacate, sa ramana reci. Si iata ca noi ne propunem un parteneriat strategic si ei nici macar nu raspund. Acele gesturi discrete, mai degraba implicite decat explicite, de natura sa-l incurajeze pe Nastase sa candideze, au lipsit. Si la Washington, si la Moscova. Sa fi lipsit insa si gesturile contrare? Intors acasa, cu trei casute inapoi, Nastase isi va decanta impresiile si va face un gest politic din care vom afla care e realitatea.