Ralf Dahrendorf 

Straniul document emis dupa lungile intalniri ale Conferintei Interguvernamentale a statelor membre ale Uniunii Europene, din punct de vedere tehnic, nu este o constitutie. De exemplu, in acest document, nu exista o formulare de genul "Noi poporul Europei...". In loc de asta, documentul este intitulat "Tratat de stabilire a unei Constitutii pentru Europa", acceptat de "Inalte Parti Contractante" - guvernele nationale. Trebuie sa fie ratificata de parlamentele nationale, in unele cazuri prin referendum, si nu poate fi amendata decat in cadrul unei viitoare Conferinte Interguvernamentale, si nu de Parlamentul European, lasand la o parte (inexistentul) "popor european". Tratatul este ambiguu mai ales acolo unde foloseste limbajul constitutiilor. Asa-numitul "Capitol al Drepturilor Fundamentale" pare sa protejeze libertatile civice. De fapt se refera doar la actiunile institutiilor UE. "Prevederile acestei Carte se adreseaza institutiilor, organismelor si agentiilor Uniunii in conformitate cu principiul subsidiaritatii si statelor membre care implementeaza legislatia Uniunii". Oriunde sunt garantate drepturi specifice se adauga urmatoarea clauza: "in concordanta cu legile nationale care se refera la aceste drepturi". In mod similar, in descrierea institutiilor UE, Tratatul nu face decat sa redea legislatia existenta. Unele noi prevederi - cum ar fi intarirea voturilor nationale in Consiliile Uniunii - au fost si vor fi in continuare aprig discutate. Prevederi ca cea care infiinteaza o Comisie Europeana de 25 - si probabil in curand de 30 - de membri, probabil ca vor fi schimbate peste putin timp, pur si simplu pentru ca nu sunt viabile. In orice caz, este sigur ca actualul text al Tratatului nu va supravietui mai mult de doua secole (ca in cazul Constitutiei SUA), nici macar doua decenii. Asa ca de ce atatia politicieni inteligenti fac atata scandal? Europa inseamna atat acte simbolice, cat si realitati tangibile. Premierul britanic Tony Blair a spus cu multa vreme mai inainte ca Tratatul este mai degraba un exercitiu de apropiere si de aceea nu va fi luat foarte in serios. Insa mai apoi dezbaterea simbolica l-a coplesit si si-a schimbat in intregime abordarea. Intr-adevar, spre surpriza tuturor, Blair promite acum un referendum pentru Tratatul constitutional si afirma ca acesta va decide o data pentru totdeauna daca Marea Britanie intra sau nu in Uniune. O dezbatere similara are loc in Suedia. Si in alte parti, mai ales in Germania si Franta, au fost facute afirmatii in legatura cu asa-numita Constitutie, iar putinii care chiar au citit proiectul trebuie sa se intrebe de ce aceste 125 de pagini dense, daca nu opace, chiar pot salva Europa. Charles Grant, seful Centrului Britanic pentru Reforma Europeana, a imaginat ce s-ar putea intampla daca Marea Britanie voteaza "Nu". Daca ar fi fost vorba doar despre Marea Britanie, argumenteaza el, chiar ar exista o presiune asupra tarii pentru a vota din nou (cum a fost cazul in Danemarca in 1992 si in Iralanda in 2001) sau de a iesi din Uniune pentru un statut de asociat. Daca si altii, si nu doar "tarile mici", voteaza "Nu" va exista o tendinta (conform Grant), mai ales in Franta si Germania, de "a continua cu o Europa restransa". Insa ce ar insemna aceasta "Europa restransa"? Mai ales, cum vor aborda guvernele oricarei "Europe restranse" faptul ca insasi propriile popoare, dupa cum au aratat ultimele alegeri europene, sunt departe de a fi entuziasmate de Uniune? Toate acestea sugereaza concluzia ca mai este nevoie de gandire. Se pare ca in absenta unor proiecte politice consistente Uniunea Europeana s-a intors asupra sa, producand un document care pretinde ca este mult mai mult decat in realitate. Intr-adevar, cu cat sunt mai vechi democratiile europene, cu atat cetatenii sunt mai sceptici fata de pretentiile tratatului constitutional. Astfel, distanta dintre viziunile asupra Europei si realitatea UE se mareste din ce in ce mai mult. Ce este de facut in cazul in care exista o credinta in Europa reala si scopurile sale comune? Prima cerinta este reducerea temperaturii dezbaterii in legatura cu Tratatul de constitutie. Nu ar trebui formulate in legatura cu acesta pretentii care nu se pot sustine. Europa largita nu poate supravietui fara acest tratat. A doua cerinta ar fi ca sa se acorde atentie Europei reale. Piata unica este departe de a fi completa. Exista probleme majore nerezolvate in "imediata vecinatate" a Uniunii largite, in Europa de Est si in Balcani. Pe scurt, ordinea de zi ar trebui sa fie mai putin abstracta si mai practica in actiune, pentru a se defini prin fapte si nu prin simboluri. Ralf Dahrendorf, membru al Camerei Lorzilor, fost rector al London School of Economics, fost director al St. Antony's College, Oxford. Copyright: Project Syndicate, iulie 2004