Radu TUDOR 

Ultimele evolutii pe frontul din Irak ne dezvaluie esecul teribil al unei institutii americane cu o aura aproape infailibila: CIA. Spionajul american luase o gura imensa de oxigen o data cu incheierea Razboiului Rece si cu desfiintarea principalului adversar, KGB-ul sovietic. Toate jocurile de culise, toate misiunile secrete si actiunile sub acoperire de pana in 1991 au avut ca efect spulberarea principalului inamic si acest lucru a constituit indiscutabil un succes. Dar seria de atentate teroriste de proportii incepute in 1993, ce au culminat cu tragicele evenimente din 11 Septembrie 2001, sunt de fapt un sir lung de nereusite profesionale pentru Comunitatea Informativa a SUA, cea mai puternica, mai bine platita si dotata din lume, in fruntea careia se afla directorul CIA. Atentatul de la World Trade Center din 1993 din New York a fost planuit in afara SUA. CIA nu a stiut nimic. Din 1996, Osama ben Laden si-a creat o retea terorista mondiala, capabila sa loveasca interese americane in Asia, Africa, Europa si chiar pe teritoriul SUA. Aceste lucruri chiar s-au intamplat, mii de americani nevinovati au murit si CIA nu a putut face nimic. Spionajul american nu a avut nici o informatie strategica ce putea sa previna atacurile din Kenya, Tanzania, Dahran, Khobar, Yemen, New York sau Washington. Esec dupa esec, spionajul american isi distrugea singur faima de invincibilitate si eficienta creata in 50 de ani de existenta. Desi generata de cel mai dur atac impotriva Americii dupa Pearl Harbour, campania din Afganistan a oferit o sansa unica de reabilitare pentru CIA, indiscutabil principala vinovata pentru 11 Septembrie. Agentii ei, desfasurati in Afganistan impreuna cu trupele speciale din Pentagon, in cadrul temutelor echipe "Jawbreakers" (Spargatorii de falci), au patruns nestingheriti in "barlogul lupului", cautand sa distruga reteaua Al-Queda si sa-l elimine pe Osama ben Laden. Au beneficiat de un suport logistic fara precedent. Si mai mult, de intreg sprijinul comunitatii internationale. Majoritatea tarilor civilizate au fost de acord ca SUA au tot dreptul sa patrunda in Afganistan cu trupe. Zeci de tari s-au implicat si ele cu civili, militari, tehnica de lupta si sume considerabile in coalitia internationala antiterorista, ce avea ca principal teatru de operatiuni Afganistanul. Suportul politic pentru SUA era maxim. Dar administratia de la Washington a gresit fundamental. A mutat centrul atentiei si eforturile militare spre un razboi mai mult decat discutabil in Irak. Solidaritatea mondiala creata pentru interventia in Afganistan s-a spulberat prin cateva decizii incapatanate si insuficient judecate ale neo-conservatorilor din administratia americana. Ideea ca teroristii puteau intra in posesia unor presupuse arme de distrugere in masa pe care le-ar fi avut Irakul lui Saddam era una absolut inspaimantatoare pentru orice tara. Dar nimic nu s-a confirmat. La mai bine de un an de la invazia americana in Irak, nici o arma de distrugere in masa nu a fost gasita. Nici recentele incarcaturi de artilerie cu gaz sarin depistate nu confirma imaginea apocaliptica pe care directorul CIA ne-o infatisa anul trecut la ONU. De mai bine de doi ani, agentii si satelitii americani nu dau de urma lui Osama. Intregul Irak e la dispozitia lor de peste un an. Saddam Hussein insusi se afla in mainile lor. Si nu afla nimic. Responsabilii CIA nu reusesc deloc sa demostreze ca invazia Irakului a fost justificata. Desi au absolut totul in mana. La asta se adauga abuzurile inimaginabile ale angajatilor Pentagonului in inchisorile irakiene, uriasa nesiguranta si insecuritate ce va domina Irakul dupa predarea autoritatii unui guvern autohton si activitatea unor organizatii fundamentalist islamice si teroriste intr-o tara in care se afla 200.000 de militari americani si aliati, printre care si romani. Iar CIA ridica din umeri si arunca pe piata scenarii fanteziste, afirmand despre Ahmed Chalabi, omul lui Rumsfeld (etern rival al lui Tenet) ca era de fapt agent iranian ce a furnizat date false liderilor SUA. Incredibil! Iar CIA le-a inghitit precum foca pestele, a aplaudat bucuroasa si a realizat dupa un an ca pestele era stricat... Alta sursa in Irak in afara de Chalabi nu mai aveau americanii? Lantul grav de erori profesionale in cadrul Agentiei Centrale de Informatii demonstreaza necesitatea reformarii din temelii a serviciului si schimbarea cat mai urgenta a lui George Tenet cu cel despre care se vorbeste deja ca ii va lua locul, congresmenul republican Porter Goss, presedintele Comitetului permanent pentru informatii din Camera Reprezentantilor. Rumsfeld e deja pe faras pentru gafele sale. Cazul Tenet e un exemplu si pentru serviciile secrete romanesti cum sa nu actionezi in situatie de criza. Sa nu te pliezi pe o comanda politica, sa spui adevarul in fata celor de la putere, oricat de usturator ar fi el. Sa lasi eventual sa transpire spre media si implicit spre opinia publica adevarurile flagrante care nu sunt acceptate de administratie din interese politice, situate mult sub nivelul interesului national.