Ralf Dahrendorf 

Terorismul pe care am ajuns sa-l asociem cu Al-Queda este unul special in mai multe feluri. Este global, sofisticat din punct de vedere tehnologic, insa, mai mult decat orice, nu are un obiectiv politic care poate fi atins. Nu este intentionat sa creeze o Irlanda unita (catolica), o tara independenta a bascilor sau un stat palestinian, ci este directionat catre un anumit mod de conceptie a lumii si a celor care o reprezinta. Este directionat impotriva a ceea ce ne-am obisnuit sa numim lumea occidentala, impotriva unei ordini liberale, a lumii libere. Deoarece Statele Unite sunt cel mai vizibil si cel mai puternic reprezentant al acestei lumi libere, acest terorism este directionat impotriva Americii si a aliatilor sai apropiati din Europa si din alte parti. Si trebuie sa ne mai amintim ceva foarte important. Ceea ce noi descriem sub firmamentul Al-Queda este in mod esential o miscare negativa, distructiva. Aceasta nu ofera o viziune alternativa a lumii moderne in afara de asertiunea implicita ca modernitatea nu este nici necesara, nici de dorit. Mai mult decat atat, aceasta asertiune, cand este facuta de cei care par sa fie lideri religiosi, este cu siguranta necinstita. Astfel de lideri isi folosesc religia pentru propriile scopuri politice, o folosesc pentru a-si organiza si mobiliza sprijinitorii - pentru a realiza sinucideri individuale sau colective, daca asa ceva este necesar. Din acest punct de vedere nu sunt total diferiti fata de liderii totalitari ai miscarilor fasciste, care in mod asemanator s-au ridicat pe o frustrare a publicului pentru a urmari un scop distructiv in numele unor credinte si promisiuni anti-moderne. Impotriva violentei nascute din astfel de surse este dificil de luptat. Semne ale frustrarii fata de modernitate nu sunt greu de gasit. Acestea sunt prezente si in tarile dezvoltate, insa cele mai multe pot fi gasite in toate regiunile din lume care se gasesc suspendate intre un ieri care nu mai exista si un maine care nu a venit inca. Atunci cum vor putea trata tarile libere exprimarile teroriste ale frustrarii organizate? Fara indoiala, prioritatea unei tari libere va fi sa-si protejeze cetatenii si bunurile fata de actele de violenta terorista. In fata unei miscari globale a furiei, asa ceva nu este simplu. Sunt solicitate masuri care nu sunt suportate cu usurinta de cetateni, grupuri si autoritati obisnuite cu liberalismul si toleranta. Trebuie sa acceptam ca nu exista limite ale tolerantei. Optiunea pentru valori si obiceiuri din afara unei societati libere este problematica insa este acceptabila pana la urma. Manifestari ne-agresive ale diferentei - inclusiv iasmacurile islamice purtate de studentele si profesoarele din universitatile crestine - pot fi suportate. Insa violenta nu poate fi tolerata. Monopolul pentru folosirea violentei exercitata de statele democratice trebuie pastrat, ceea ce poate include expulzarea non-cetatenilor care aleg sa foloseasca violenta ori care sustin folosirea ei si incarcerarea celor care au pus-o in practica sau au amenintat ca vor face asa ceva. Oricum este de o importanta critica ramanerea in cadrul regulilor statului de drept in ceea ce priveste tratamentul teroristilor si a celor suspectati de acte teroriste. Detinerea nelimitata fara un proces este inacceptabila ca si definirea unora ca "combatanti ilegali", carora nu li se aplica nici un fel de reguli. Statutul prizonierilor de la Guantanamo si incidentele recente de tortura si umilire sistematica a prizonierilor irakieni arunca umbra indoielii asupra valorilor pe care se bazeaza ordinea liberala. Astfel de incidente pun sub semnul intrebarii faptul daca nu cumva teroristii au reusit sa distruga Occidentul si ceea ce acesta apara. Terorismul care vrea sa distruga ordinea liberala este un test pentru aceasta ordine. Astfel este cazul in care se accepta, ca si mine, interventia in afacerile interne ale unei tari pentru a putea preveni genocidul sau suprimarea criminala a minoritatilor si grupurilor de opozitie. Insa aceasta interventie nu trebuie sa imprumute metode de la cei impotriva carora este indreptata. Acest rationament se aplica si obiectivelor puterilor interventioniste. Terorismul de tip Al-Queda este in esenta distructiv. Orice raspuns trebuie sa fie in esenta constructiv. Frustrarea multora din tarile dezvoltate economic este o provocare asemanatoare cu frustrarea tarilor din regiunile aflate in curs de dezvoltare. Aceasta provocare nu poate fi tratata doar prin promisiunea unor posibilitati nelimitate, asa cum exista doar in America. Asa ceva solicita un simt al responsabilitatii sociale care acompaniaza durerosul proces al modernizarii. Oamenii suspendati intre un trecut pierdut si un viitor inca neatins au nevoie de ajutor. Lupta impotriva Al-Queda nu este un razboi. Partial este auto-aparare, partial o exprimare a statului de drept in circumstante dificile si o alta parte este constituita de eforturile de redresare a cauzelor frustrarii. Copyright: Project Syndicate/Institute for Human Sciences, mai 2004.