In teatrul romanesc actual se monteaza mult din dramaturgia americana contemporana. Se monteaza piese de Neil LaBute, Luis Alfaro, Jose Rivera, Eric Bogosian, Caridad Svich, s-a jucat Tony Kushner si se va pune in scena David Mamet. De fiecare data insa, aceste texte nu sunt folosite pentru a vorbi in spectacol despre societatea americana careia ii apartin, ci pentru a pune in scena, intr-un limbaj teatral propriu acestui spatiu, lumea romaneasca de astazi. E o constatare mai greu de facut pentru publicul sau artistii locali, dar foarte la-ndemana pentru cineva familiarizat cu teatrul american - si e, de altfel, una din primele observatii ale regizoarei Roberta Levitow, dupa inceperea atelierului de dramaturgie pe care le-a sustinut la Teatrul ACT. Directoare de scena si profesoara de tehnica scrisului dramatic intai la Universitatea din Los Angeles, apoi la un foarte pretentios colegiu privat (Bennington), Levitow a venit la Bucuresti pentru sase saptamani, cu o bursa Fulbright. A predat in acest timp un curs practic despre teatrul politic american, la Unviersitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica, in timp ce workshop-ul de la ACT a fost organizat de teatru si de proiectul DramAcum 2, cu participarea a noua tineri aspiranti dramaturgi, selectati dupa auditie din cei treizeci de candidati (si al caror lucru a constat in principal in exercitii de scris si analize de text). Intalnirea din fiecare miercuri de aprilie cu acesti tineri (de formatie diferita, de la un pusti de 17 ani, inca elev, la studenti si absolventi de litere, regie, teatrologie, psihologie...), pe langa experienta fundamentala a lucrului cu o persoana cu o apreciabila deschidere si disponibilitate mentala, a dat o harta destul de trista a prezentului literaturii dramatice romanesti - chiar acum, in ajunul unei noi editii a Colocviului National de Dramaturgie. Apelam la texte straine pentru a vorbi despre problemele noastre pentru ca propriile noastre texte de teatru nu reusesc s-o faca. Iar tinerii sondeaza aproape fara nici un fel de arme terenuri dramaturgice nedefrisate de la interbelici incoace, incercand fara prea mare succes, in astfel de conditii, sa construiasca un teatru pentru oamenii de azi. Caci intru destupatul mintilor spre o noua dramaturgie e nevoie de mai mult de o floare de primavara, fie ea si de energia Robertei Levitow. (I.P.)