O bucata de istorie "E statuia generalilor maghiari executati dupa revolutie, dar ea reprezinta mai ales Ungaria sfarsitului de veac XIX si inceputului de veac XX. Din punct de vedere artistic este foarte frumoasa, am vazut-o in urma cu cativa ani. Este o bucata de istorie. Dar este o problema foarte delicata pentru toata lumea. Ar trebui pusa in asa fel incat sa fie evident ca este un simbol al reconcilierii si sa nu se ajunga la altceva. Nu-mi dau seama unde va fi amplasata, unde este acest Parc al Reconcilierii. Dar cred ca el trebuie sa fie intr-un loc mai retras, nu neaparat periferic, dar sa nu fie in centrul orasului, pe unde trece multa lume. Pentru ca asa s-ar putea ajunge iar la probleme". Prof. dr. Adrian Niculescu, lector universitar SNSPA 12 iulie ar trebui declarata Ziua Reconcilierii Romano-Maghiare "Eu am fost total de acord, din niste motive pe care le voi expune. Am fost si eu audiat in legatura cu aceasta problema, dar nu parerea mea a fost decisiva. Evident ca sunt de acord cu amplasarea statuii la Arad. Atunci, pozitia de tip Avram Iancu nu facea unanimitate si erau foarte multi romani, poate nu majoritatea - minimalisti, care se multumeau cu drepturile individuale date de catre statul democratic (subliniez, democratic) revolutionar al lui Kosuth. Acesti romani trimiteau un numar de circa 30 de deputati in parlamentul lui Kosuth, deci statul acela democratic, aparat de acesti generali, era si un stat in care se regasea un numar considerabil de romani, mai ales din comitatele de vest ale Transilvaniei. Parlamentul democratic al lui Kosuth se retragea spre centrul dispozitivului maghiar, aflat in aria dintre Szeged si Arad, pentru ca era impins de catre austrieci si de rusi. Cel mai celebru dintre deputatii romani din acest parlament democratic este Ioan Dragos, deputat de Beius care, intr-o incercare de mediere intre Kosuth si Avram Iancu a sfarsit tragic - omorat de catre oamenii lui Avram Iancu. Acelasi demers, dar cu mai mult succes, l-au indeplinit Nicolae Balcescu si Cezar Bolliac si alti cativa fruntasi ai revolutiei muntene, care erau deja exilati pe teritoriul Ungariei revolutionare. Asa s-a ajuns la negocierile Kosuth-Balcescu, de la Szeged, din 12-14 iulie 1849, care au generat celebra Lege 8 asupra nationalitatilor din statul revolutionar maghiar adoptata insa, din pacate, atunci cand acest stat se afla in articulo mortis, in ultimele sale zile. Aceasta lege, potrivit istoricului maghiar Ambrus Niscolczy, membru al Academiei Ungare, a fost scrisa de catre insusi Nicolae Balcescu si inmanata lui Kosuth ca sa o prezinte in parlament. Balcescu gasise solutia: statul democratic al lui Kosuth plus drepturile colective cerute de Avram Iancu (la fel cum si astazi toate minoritatile din lume, inclusiv maghiarii din Transilvania, cer drepturile colective). Asa se ajunge la Legea 8 care, de altfel, emanicipeaza si pe evrei, la care maghiarii nu se gandisera pana atunci dar care la Bucuresti, prin proclamatia de la Islaz, fusesera deja emancipati. Eu personal am propus acum cinci ani, intr-un articol, ca aceasta zi a negocierilor, 12 iulie, sa fie proclamata zi a reconcilerii istorice romano-maghiare. Reiterez si pe aceasta cale mai vechea mea propunere. In plus, dupa cum au aratat cercetarile, se pare ca generalii nu au fost implicati direct in luptele cu romanii. Lupte cu romanii a dus generalul Bem, care a reusit sa scape de executia de la Siria. Bolliac si Balcescu conduceau niste ziare care apareau pe teritoriul revolutionar maghiar. Balcescu avea "Amicul poporului", iar Bolliac - "Expatriatul", publicatii care militau pentru reconcilerea romano-maghiara. Revolutionarii de la Bucuresti aveau scoala politica franceza, foarte evoluata, erau mult mai deschisi la minte, priveau cu mai putina incrancenare chestiunea romano-maghiara. C.A. Rosetti si Nicolae Balcescu s-au pronuntat de multe ori in sensul reconcilerii, colaborari revolutionare romano-maghiare. Rosetti spunea intr-o scrisoare catre Ion Ghica, la 1849: "Daca am fi fost aliati cu ungurii, am fi cucerit Viena si am fi proclamat republica". Prof. univ. dr. Dinu Giurescu Este doar un monument "Statuia a fost ridicata de guvernul maghiar la sfarsitul secolului al XIX-lea, pentru a aminti de cei 13 generali ai revolutiei maghiare de la 1848, care au fost executati dupa inabusirea revolutiei. Statuia Libertatii este un simbol al renasterii Ungariei ca stat independent. In 1924, I.C. Bratianu a dispus demontarea statuii, pe motiv ca simboliza stapanirea ungara asupra Transilvaniei, si pastrarea ei in cele mai bune conditii. Din punct de vedere istoric, Statuia generalilor este doar un monument. Faptul ca se vorbeste de reamplasarea acestui monument istoric nu este deloc rau, pentru ca acum conditiile sunt schimbate. Situatia s-a echilibrat, in conditiile in care langa statuia acestor generali va fi amplasata o statuie a lui Avram Iancu si a revolutionarilor romani. Sunt convins ca nu este cazul sa facem din asta un prilej de confruntare, caci acum romanii sunt majoritari net in toata Transilvania, nu mai este situatia de atunci". Dinu Zamfirescu, presedintele Institutului National pentru Memoria Exilului Romanesc E normala amplasarea la Arad "Din toti cei 13 generali, numai vreo doi erau unguri. Restul aveau alte nationalitati. Cred ca e normala amplasarea statuii la Arad, pentru ca nu departe de acest oras, la Siria s-a dat lupta decisiva: trupele tariste au inabusit in sange Revolutia de la 1848. Din cate stiu eu, statuia a fost dezmebrata, pe o parte vor fi pusi maghiarii, pe cealalta romanii revolutionari si intre ei un fel de punte, simbol al reconcilierii. Cam asta stiu eu despre monument".