Serban ORESCU 

In cartile de drept public nu veti gasi tratata migratia politica - termen relativ nou si cu larga intrebuintare la noi in Romania in prezent. Caci, asa cum avem pasari calatoare, migratoare, avem scandalos de multi migratori politici - oameni care se lasa alesi pe lista unui partid, dupa care se lasa recrutati de un alt partid, ademeniti cu alte promisiuni si asa mai departe. In decursul unei legislaturi de patru ani, acestia schimba partidul fara sa renunte, dintr-o elementara moralitate, la mandatul obtinut de la alegatori pe o alta lista cu o alta culoare politica. Recordul in trecuta legislatura l-a batut, la parlamentari, domnul George Pruteanu, care a intrat in Parlament ca fruntas CDR, dupa care a demisionat, a devenit independent, apoi a trecut la PSD si de la PSD, la... PRM; a intrat ca parlamentar al centrului-dreapta, a virat peste putin timp la stanga si, inainte de incheierea legislaturii, a virat la extrema dreapta. De cine isi bate joc un asemenea cameleon? In primul rand de sistemul democratic. Apartenenta la un partid este pentru alegator cel dintai si nu ultimul dintre criteriile pentru a alege un om. Cu alte cuvinte, alesul care nu-si depune mandatul atunci cand isi schimba partidul pe parcursul unei legislaturi comite, ca purtator al unui mandat parlamentar, ceea ce codul penal, dar si cel moral, numesc inselaciune. Se pune intrebarea: de ce admite legea aceasta inselaciune in detrimentul alegatorilor? Trebuie spus ca atunci cand s-au pus bazele democratiei parlamentare in Anglia, lupta politica era dusa intre gentlemeni, iar schimbarea partidului in plina legislatura descalifica pe cel care o practica abuziv; el nu mai era ales, caci alegatorul avea mintea, memoria, bine antrenate la Oxford sau Cambridge. Alt izvor al democratiei parlamentare a fost Franta de dupa Marea Revolutie din 1789... Pe atunci, partidele politice aveau un rol mai redus ca in prezent: in consecinta, pentru a fi realesi, oamenii politici mizau, mai mult decat ulterior, pe propria lor personalitate. In aceste conditii a aparut in Franta teoria ca parlamentarul, desi ales de un numar mic de alegatori, nu-i reprezinta pe acestia, ci intreaga natiune. Constitutiile ulterioare - ma refer la cele democratice - au adoptat aceasta regula. Asta insemna, practic, ca alegatorilor trasi pe sfoara de parlamentarul migrator care, fara sa-i intrebe, si-a schimbat dupa alegeri partidul sau a devenit pur si simplu independent, nu li s-a acordat dreptul de a cere in justitie revocarea mandatului parlamentar. In momentul de fata, stau insa si francezii pe ganduri daca nu este cazul sa renunte la acest respect exagerat pentru un mandat pe care mandatarul insusi, adica parlamentarul, l-a incalcat. Cat priveste Romania, unde oportunismul politicienilor merge mana in mana cu imoralitatea partidelor la putere, trebuie spuse trei lucruri: 1. sanctionarea prin pierderea mandatului ar fi nu o violare a parlamentarismului si democratiei ci un mijloc pentru a le salva de falimentul moral, 2. util si practic ramane legiferarea dreptului unui parlamentar de a se declara "independent" si 3. orice masura legislativa impotriva "migratiei" alesilor poate fi ocolita - ea presupune o reactie puternica a societatii civile impotriva migrantilor. Aceasta nu este totul... Constitutia Romaniei interzice asa-zisul mandat imperativ, prin care alegatorii ar prescrie celui ales conduita sa politica. Daca nu se renunta la aceasta prevedere buna, in sine, s-ar putea ca la Curtea Constitutionala legea noua, pedepsind cu pierderea mandatului, sa fie anulata. Or, daca e vorba sa se modifice Constitutia, atunci totul se complica - fara modificarea Constitutiei insa inseamna sa construiesti pe nisipuri zburatoare...