Ieri demonstram cum a reusit prefectul de Constanta si fratele acestuia, Dumitru Martin, zis Titi, sa puna pe butuci SC Meconst SA, una dintre cele mai mari societati comerciale din judet. Astazi continuam seria escrocheriilor cu noi dezvaluiri senzationale, ce reclama o interventie rapida a autoritatilor de control ale statului. Situatia unei societati condamnate la moarte SC Intertir SA nu parea una dintre societatile fara sanse de redresare, dar APAPS Constanta a facut totul pentru a o vedea falimentata. Capitalul social al societatii se ridica la 21.221.775.000 lei materializate in 848.871 actiuni. Valoarea nominala a acestora era de 25.000 de lei. Actiunile scoase la licitatie au fost in numar de 789.208, avand valoarea de 19.730.200.000 lei. Pretul negociat a fost stabilit la numai 11.000 lei pe actiune, adica 8.681.288.000 de lei intregul pachet. S-au organizat trei licitatii. Abia la ultima, pachetul a fost adjudecat de G&T Consulting SRL, pretul de pornire fiind de 5000 de lei/actiune. La data de 21 februarie 2000 a fost incheiat contractul de vanzare-cumparare, intre G&T Consulting SRL si APAPS (fostul FPS) Constanta. Modalitatea de plata a fost stabilita astfel: 36% avans, diferenta urmand a fi platita in 12 rate de cate 462.991.320 lei. Ultima rata scadenta trebuia achitata la data de 21 februarie 2003. La vremea respectiva, numarul angajatilor era de 101. Obligatii nerespectate In contractul cu APAPS, G&T Consulting SRL se obliga sa nu procedeze la restructurari ce duc la concedieri colective, masura impusa in conformitate cu art. 3111 din HG nr. 450/1999. Masura trebuia mentinuta timp de trei ani. La licitatia la care firma lui Dumitru Martin si-a adjudecat Intertir, tuturor participantilor le-a fost inmanata adresa nr. 275/2000, prin care erau instiintati despre sentinta civila cu privire la confirmarea planului de reorganizare si numirea administratorului pentru urmarirea debitoarei Intertir. G&T Consulting SRL a refacut planul de reorganizare si l-a depus la dosarul nr. 1201/com/1998. In acest nou document au fost preluate o serie de masuri din cel aprobat initial, propunandu-se noi surse de venituri din care trebuiau sa fie achitate datoriile societatii. Era prevazut ca, in perioada martie 2000 - martie 2003, sa fie vandute 27 de autotractoare marca Roman, in locul celor zece autotrenuri Renault inscrise in planul initial. Au fost vandute doar doua autotrenuri si s-au obtinut 94.500.000 lei. Au mai fost vandute 27 de semiremorci, incasandu-se 1.129.022.000 lei si doua tractoare universale pe care s-au obtinut 32.528.000 lei. In luna februarie 2001, s-a vandut si platforma betonata pentru 152.315.000 lei fata de 15.153.150.000 lei, cat era prevazut initial. Diferenta de pret este de 15 miliarde. Tot in aceeasi luna s-a instrainat statia de alimentare cu carburanti la valoarea de 37.703.000 lei. In planul de reorganizare se stipula ca pe aceasta statie s-ar fi putut obtine 2.718.143.000 lei. Pierderile sunt imense, dar nu se opresc aici. Cu toate ca au fost si incasari, in perioada amintita, nu s-a achitat nimic din creditul Intertir, preluat de AVAB de la Bancorex, desi asa era stipulat in planul de reorganizare. Conform aceluiasi document, trebuiau achitate datoriile restante, mai putin cele de la CAS, pentru care se obtinuse reesalonarea. Asa se face ca datoriile au crescut. Practic, dosarul nr. 1201/COM/1998 a avut ca reclamanti creditorii SC Intertir SA: ORCB Bucuresti, fosta Bancorex, Administratia Finantelor Publice si Casa Judeteana de Pensii Constanta - avand ca obiect Legea nr. 64/1995, promovata de aceste institutii -, in contradictoriu cu societatea de transport. Tribunalul Constanta fusese investit, la 26.06.1998, cu cererea formulata de Bancorex SA, privind inceperea procedurii falimentului fata de SC Intertir SA. Declansarea procedurii de faliment Judecatorul sindic a dispus ca administratorul judiciar sa prezinte lunar situatia financiara a averii debitoarei si sa faca dovada convocarii creditorilor pentru a asculta raportul si darea de seama contabila. Fata de concluziile raportului intocmit de administratorul judiciar asupra situatiei economico-financiare a SC Intertir SA si a modurilor de realizare a planului de reorganizare, a fost formulata cererea de incepere a procedurii falimentului fata de debitoare. SC Intertir SA a formulat intampinare la cererea administratorului judiciar. S-a invocat faptul ca in baza contractului nr.13/23 februarie 2001, incheiat cu SC Polaris M Holding SRL, SC Intertir SA a vandut o parte dintre activele sale, urmand sa achite creantele declarate cu banii obtinuti. Planul de reorganizare a activitatii debitoarei a fost confirmat la data de 24 ianuarie 2000. Raportul administratorului judiciar concluziona ca debitorul nu s-a conformat planului de reorganizare. De asemenea, s-a constatat o redresare a activitatii si o crestere a cuantumului sumelor ce urmau a fi distribuite creditorilor. In finalul sentintei nr. 1526/ 2001, instanta a dispus declansarea procedurii de faliment a SC Intertir SA si a desemnat ca lichidator SC Lomax SRL Constanta. Buzunarul propriu inainte de toate La capitolul sase, "Eficientizarea activitatii", noul proprietar preconiza ca prin disponibilizari se va realiza o economie la fondul de salarii de 1.877.928.000. lei. Au fost disponibilizati in primul an 40% dintre angajati si, paradoxal, cheltuielile de personal au crescut comparativ cu 1999 si 2000. Aceasta crestere nejustificata s-a datorat maririlor salariale exagerate acordate tuturor directorilor. Se pare ca acesta a fost pretul tacerii platit de Dumitru Martin pentru a nu intampina greutati in procesul de devalizare al Intertir. In plus, sumele obtinute din vanzarea mijloacelor fixe prevazute in planul de reorganizare nu au fost folosite pentru achitarea datoriilor fata de creditori, ci la acoperirea cheltuielilor curente ale societatii. Suma de 946.854.000 lei care a fost incasata cu titlu de despagubire pentru un autotir avariat, ce constituia garantia creditului restant, a fost de asemenea deturnata si cheltuita pe nevoi curente. Dar luna februarie 2001 a fost cea in care s-a dat tunul cel mare. Societatea a vandut la licitatie publica cea mai mare parte a patrimoniului, active ale societatii, cladiri la valoarea istorica de 7.656.917.533. si tot terenul din evidenta, in suma de 10.442.901.373. lei. In contractele de vanzare s-a stabilit ca banii pe aceste active vor fi incasati in rate pe o perioada de trei ani. Incasarile au fost inregistrate in conturile 472, "Venituri inregistrate in avans" si 471 "Cheltuieli inregistrate in avans". In urma acestei manevre contabile, la finalul contractelor societatea a inregistrat o noua pierdere de 9.992.282.105.lei. Restrangandu-si activitatea, cea mai mare parte a personalului Intertir SA a fost transferat la cealalta societate controlata de familia Martin, Polaris M Holding SRL. Cele 18 autotractoare Renault au fost transferate la Polaris pentru o chirie de 1.260 USD/luna. De asemenea, au fost transferate 27 de semiremorci, pentru care se percepea o chirie de 1890 USD/luna. La ora actuala, Intertir mai are cinci angajati si nici o sansa de redresare, fiind in totala incapacitate de plata. In ultima perioada, Polaris M Holding a finantat, chipurile, Intertir cu bani. Pentru a-si recupera creantele, Polaris a executat niste terenuri ale deja defunctei societati de transport. Asta ar fi una dintre ultimele actiuni inainte de a se inapoia statului ce a mai ramas din SC Intertir SA: cinci angajati si arhiva.

Luca Iliescu