Adrian SEVERIN 

Potrivit unei opinii larg impartasite, oligarhii, detinatori ai puterii reale in Romania, se afla doar in randurile clientelei partidului de guvernamant si partidelor asociate lui. Aceasta intrucat numai detinatorii puterii politice sunt capabili sa comita acte de coruptie; prin coruptie intelegandu-se transformarea frauduloasa a banului sau serviciului public in profit privat. Daca lucrurile ar sta asa, ar trebui sa votam toti cu PSD intrucat baronii acestuia - stiuti si relativ satui - sunt preferabili baronilor latenti ai opozitiei - anonimi, neasimilati si flamanzi. Nu exista dovezi ca necinstea s-ar concentra numai in PSD si garantii ca, revenita la guvernare, opozitia nu si-ar aseza la masa baronii proprii. In realitate, coruptia nu este sursa puterii baronilor ci un mod de administrare a acesteia. Puterea oligarhica isi are obarsia in capacitatea de a asigura protectie sociala unor comunitati umane vulnerabile facand parte dintr-o societate lipsita de clasa mijlocie si traind intr-un stat lipsit de vlaga. Din adeziunea si increderea populara pe care le mobilizeaza in acest fel, decurge autoritatea baronilor; o autoritate care ii lipseste statului. O societate asistata este, in fapt, o societate controlata. Oligarhii controleaza astfel, nu in primul rand finantele (acestia ar fi plutocratii) ci voturile - adica societatea insasi - si in schimbul lor ei cer suprastructurii politice nationale, rupta de baza sociala, acces la avutia publica. Un atare acces inseamna castigarea dominatiei asupra bazei economice, absolut necesara nu doar din perspectiva dorintei de imbogatire personala, ci si pentru consolidarea si perpetuarea puterii personale. In acest sens coruptia este indispensabila. Pe masura ce statul intra sub autoritatea oligarhilor ea devine un mod de conducere a statului, de gestiune a afacerilor publice. Statul pare a se ocupa exclusiv de probleme fara legatura directa cu viata concreta a oamenilor concreti, ca integrarea euro-atlantica sau abstractiunile marii coruptii. In schimb, baronii locali ofera celor credinciosi securitate personala (respectiv, imunitate judiciara sau administrativa, implicand protectia in fata micii coruptii) si securitate sociala (locuri de munca sau ajutoare de tot felul). In mentalul comunitatilor reale, statul ia (taxe, impozite etc.) in timp ce oligarhul da. De aceea oligarhul este bun si statul rau. Furand de la stat, baronul nu face decat sa recupereze ceea ce statul a furat de la cetatean, operand redistributia necesara. Oligarhul care creeaza locuri de munca prin licitatii fraudate este mai simpatic decat statul care, sub presiunea UE, anuleaza licitatia pe motiv ca regulile nu au fost respectate. Este aici o problema de perceptie legata intim de dificultatile comunicarii intre stat si cetatean in absenta liantului social reprezentat de clasa mijlocie. In lipsa criteriilor de coeziune care sa justifice loialitatea cetateanului fata de institutiile statului facandu-le a fi percepute ca garante ale interesului national comun, se produce o autentica faramitare de tip feudal. Cum colectivitatile locale traiesc pe un anumit teritoriu, la fel ca in evul mediu, puterea baronilor este dependenta de intinderea teritoriului pe care il "stapanesc" (il controleaza). Daca protectia acordata consta in privilegierea unei comune, puterea baronului in cauza este redusa. Daca protectia cuprinde un judet, puterea este mare. In masura in care nu se bazeaza pe sustinerea directa a cel putin unei regiuni istorice, un sef de partid nu poate ignora puterea baronilor locali fara sa fie maturat de pe scena politica. Dintr-o asemenea perspectiva, in starea actuala a Romaniei, oligarhia nu are culoare politica si aparteneta partinica iar decapitarea baronilor este o iluzie periculoasa caci, la fel ca in basme, capetele balaurului cresc pe masura ce le tai. Incercarile disperate ale PSD din ultimile saptamani o demonstreaza. Este prea simplu si prea electoralist sa se dea vina doar pe lipsa de vointa politica. Este naiv sa se mizeze doar pe ofensiva anticoruptie a politiei, parchetului si justitiei. In atari conditii, care ar fi schita unui program realist minimal? Este urgenta demararea unei strategii (cu politici fiscale, economice, sociale, salariale adecvate) pentru dezvoltarea clasei mijlocii. Ar trebui, totodata, convenit un "pact social" cu marii oligarhi, menit sa duca la "socializarea" lor. In locul exterminarii - pentru care oricum nu exista resurse - si impotriva "sindicalizarii" lor, se poate incerca doar recuperarea spre integrare intr-un joc social normal. Aceasta ar presupune convertirea datoriilor lor catre stat, precum si confirmarea adjudecarii proiectelor aflate in prezent, in portofoliul lor, in schimbul obligatiei de a-si continua pe viitor afacerile potrivit regulilor jocului. In conditiile date, o pace stramba pare a fi mai buna decat un razboi drept. Traficul de influenta si conflictul de interese ar urma sa fie disciplinate prin organizarea legala si prin transparenta activitatilor de curtaj (lobby). Pentru marile afaceri nu practica perceperii de comisioane este pericolul cel mai mare ci caracterul confidential (si deci neimpozabil) al acestora, precum si faptul ca se plateste din capital iar nu din profit. Competitivitatea externa a oligarhilor se cere, de asemenea, consolidata ca premisa a "dizolvarii" pietii romanesti in piata europeana si globala. Simultan, este imperios sa se reabiliteze solidaritatea intre cetatean si stat, prin demonstrarea faptului ca protectia reala, perceptibila poate veni in primul rand de la acesta din urma. In consecinta, tinta ar fi apararea cetateanului impotriva micii coruptii, a coruptiei functionarului public de care el se izbeste in viata cotidiana. In fine, ar mai fi de observat ca puterea "voievodului" este mai dependenta de ostile "boierilor de tara" decat de abilitatea "boierilor de curte". Prin urmare, atunci cand stabilitatea sistemului, ca si restabilirea autoritatii centrale impun un tribut de capete - tribut pe care, de altfel, "boierii" il accepta fiind traditional - capetele de taiat in randul "boierilor de curte" trebuie cautate.