De cand am venit in Statele Unite (1951) dupa ce statusem in inchisoare si pana cand am iesit la pensie (1995), intreaga viata a exilului am trait-o in fata microfonului a doua prestigioase posturi de radio care transmiteau in limba romana: Vocea Americii si Europa Libera. Cand am intrat prima data in studiul Vocii Americii, am gasit pe unul din pereti inscrise cuvintele: "de la acest post de radio am anuntat infrangerea nazismului; de la acest post de radio vom anunta infrangerea comunismului". Din acel moment am fost convins mai mult ca oricand ca voi trai sa vad ca tara mea va fi eliberata de ocupatia sovietica si comunist-romana. Nu mi-a fost dat sa traiesc acest moment insa la "Voce", caci intre timp trecusem la "Europa". Dar nu mai putina mi-a fost satisfactia sa semnalez, alaturi de colegii mei, lozinca acelui Decembrie 1989: "Astazi Timisoara, maine toata tara!" In fine, venise momentul dorit de atatia de "acasa" si de "peste hotare": eliberarea. Intreaga redactie a fost prezenta in studio timp de 24 de ore, transmitand cu mult entuziasm, cu mai multa incredere in viitor: stiri, comentarii, reportaje, interviuri sosind din tara, din strainatate. Simteam ca, daca pana atunci fusesem uniti toti "in cuget si simtiri", deoarata granitele, distantele nu mai contau: nu mai erau "ei", nu mai eram "noi. In acele zile am transmis necontenit desfasurarea evenimentelor cu aceeasi obiectivitate de totdeauna. In acele zile am transmis cum flacara descatusarii se intindea de la Timisoara si de la Bucuresti in mai toata tara. In acele zile am transmis mesajul primarului si al locuitorilor din Savarsin adresat Regelui de a se intoarce acasa. In acele zile ne-am bucurat alaturi de atatia altii sa vedem cum din bezna dictaturii se ridicau oameni ca Mircea Dinescu, Ana Blandiana, Doina Cornea, Corneliu Coposu. Dar, cu amaraciune, si oameni din fosta nomenclatura care sa inghesuiau sa ocupe locurile din fata. In acele momente am incercat sa stabilim o legatura fireasca cu emisiunile oficiale de radio, dar fara succes. Mai tarziu - confirmandu-se ceea ce am banuit scurt dupa evenimentele din Decembrie - ca o astfel de legatura era nedorita. Ne-am continuat activitatea cu aceeasi abnegatie - dar de pe alta baza, in alt cadru, animati insa de aceleasi idealuri: adevarul si democratia. Randurile ni s-au marit, mai ales cu oameni tineri din tara, crescuti sub regim comunist, dar - cum s-a dovedit repede - "demni urmasi" ai celor care au servit in fata microfonului de departe. A venit acum ziua in care acest post de radio, aceasta "soparlita", acest "Bucuresti -4" sa-si inceteze activitatea, asa cum inainte fusese amutita "Vocea" de la Washington. Doua "epurari" regretabile, poate chiar daunatoare pentru o tara in care adevarul, cinstea, democratia sunt inca departe de a fi realizate. Personal, nu-mi ramane decat sa multumesc colegilor mei "vechi" si "noi" pentru ca impreuna am luptat, in felul nostru, pentru tara noastra. Sa multumesc in primul rand insa milioanelor de ascultatori care ani de-a randul, deseori cu riscul libertatii si chiar al vietii, ne-au urmarit stiind ca noi eram cei care spuneam adevarul. Sper, in acest spirit, ca intr-o buna zi "vom auzi numai de bine". Intertitlul apartine redactiei

Mircea CARP fost sef al Serviciului Romanesc "Vocea Americii" fost director-adjunct al Departamentului Romanesc "Europa Libera" director de onoare al Forumului Presei Romane de Pretutindeni